Spre deosebire de Anul Nou Civil, care începe la 1/14 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie/13 ianuarie, Anul Nou Bisericesc Ortodox începe la 1/14 septembrie şi se încheie la 31 august/13 septembrie.

Potrivit tradiţiei, moştenite din Legea Veche, care reprezenta şi debutul anului civil la evrei, la 1/14 septembrie s-a început creaţia lumii şi, tot la acea dată, Mântuitorul Iisus a început activitatea sa publică, când a intrat în Sinagoga iudeilor.

Atunci i s-a dat cartea lui Isaia proorocul, care profeţea despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate. Să dau de ştire un an de milostivire al Dumnezeului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru. Şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca , 4,18-19).

Istoricul sărbătorii spune că, în centrul istoriei mântuirii noastre şi al activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului nostru stă jertfa lui Iisus, Patimile şi moartea Sa pe cruce (crucificat între doi tâlhari), urmate de Învierea Sa din morţi. Totodată, în centrul Anului Nou Bisericesc este rânduit Sfântul Paşte, sărbătoarea Învierii Lui Iisus. Sărbătoarea aceasta a fost rânduită de Sfinţii Părinţi la Primul Sinod de la Niceea.

„După Legea Veche în această zi de 1/14 septembrie a început creaţia lumii şi tot acum a început activitatea publică a Mântuitorului Iisus. Anului Nou Bisericesc simbolozează o corelare dintre viaţa spirituală şi natura înconjurătoare: Sfârşitul Anului Bisericesc pe 31 august/13 septembrie reprezintă perioada de coacere a roadelor pământului, iar de la 1/14 septembrie, Anul Nou Bisericesc începe cu adunarea roadelor.

De asemenea, la sfârşitul Anului Bisericesc se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, iar prima sărbătoare din Anul Nou Bisericesc începe cu Naşterea Maicii Domnului (8/21 septembrie), cea care L-a adus pe Mântuitorul nostru pe pământ”.