Mai înainte vreme, cînd Rusia era condusă de ţari, norodul se conducea după principiile dragostei faţă de Dumnezeu, de Hristos şi de apropiaţi. Cine ar mai putea acum să înlocuiască acea dragoste pentru popor, pentru ţară şi cu jertfelnicie de sină să slujească?  Nimeni, căci nimeni în afară de Ţarul legitim, nu ar putea fi Tată al tot norodului. Preşedinţii – întotdeauna au fost oameni vremelnici, reprezentanţi ai unei părţi din societate (partide politice), şi vin la putere prin deşertăciune şi din dragoste de putere, iar  nu chemaţi de Dumnezeu.

Citeşte şi:  Cum sărbătorim Paştile Blajinilor?

Ţarul Rus nu era însă însetat de putere, ci anume de dragoste. Puterea el o percepea ca pe o cruce, ca pe o greutate. Cînd ţarul era uns, primea de la Dumnezeu un dar deosebit al dragostei faţă de subalterni şi faţă de popor, respectiv şi puterea de a întelege nevoile poporului.

În persoana Ţarului Nicolai al 2-lea găseai un spectru larg de învăţături, şi toate acestea împletite cu o credinţă profundă şi multă rugăciune. Pe timpul domniei sale, Rusia a avut parte de o creşte a traiului pe mai multe planuri –  cultural, ştiinţific, industrial, economic. Dupa aprecierile experţilor din Vest, în acest ritm, prin anii ’50,Rusia trebuia să întreacă din multe puncte de vedere, cele mai dezvoltate ţări occidentale.

Citeşte şi:  Pomenirea Preacuviosului Stareţ Iosif de la Optina. Mântuirea înseamnă a răbda cu mulţumire

În timpul domniei acestui ultim ţar, s-a observat o legatura puternică între ortodoxie şi autocraţie, între Biserica şi Stat. Imperiul Rus Ortodox, a demonstrat astfel lumii întregi că se poate de trait în permanenţă aşa cum ne învaţă Hristos, şi Sfînta Lui Biserica.

Protoiereu Lev Lebedev