Experimentul Milgram

La inceputul anilor 60, amintirea celui de-al doilea razboi mondial si a Holocaustului era inca proaspata. In acea perioada, se defasura procesul lui Adolph Eichmann, organizator si conducator al planului nazist de exterminare a 6 milioane de everei, cunoscut si ca „Solutia Finala”. In apararea sa, Eichmann a spus ca nu a facut decat sa urmeze ordine. Raspunsul l-a intrigat pe Stanley Milgram, un renumit psiholog, care si-a ridicat urmatoarea intrebare: „Este posibil ca, daca cineva superior tie iti ordona sa faci ceva, oricat de atroce ar fi comanda, sa te supui?”. Si, pentru a afla raspunsul, a condus un experiment care a devenit celebru.

Cu ajutorul unor anunturi in ziare, Milgram a ales 40 de barbati care, in schimbul participarii lor in cadrul experimentului au fost rasplatiti cu 5 dolari.

Milgram a cerut participantilor la experiment sa puna intrebari unei persoane conectate la un aparat de electrosocuri. Atunci cand persoana, „studentul” cum a fost denumita in cadrul experimentului, oferea un raspuns incoresct, era electrocutat la comanda conducatorului studiului. Generatorul de soc varia intre 30 si 450 de volti. O data ce nivelul de 300 de volti era atins, „studentul” urla de durere si implora sa fie eliberat. Evident, persoana electrocutat era un actor, iar socul era unul fals. Participantii nu stiau asta, insa.

Miligram a cerut participantilor sa nu se opreasca pana nu este atins pragul maxim. Din cei 40, doar 14 s-au oprit inaintea atingerii pragului maxim.

Desi considerat ca fiind lipsit de etica, experimentul lui Milgram a demonstrat ca legatura dintre supunere si autoritate este cu mult mai complexa decat se credea. Stiindu-se condusi de o autoritate „suprema”, subiectii nu s-au considerat vinovati de faptele lor si nici nu si-au asumat reponsabilitatea, argumentat ca nu au facut decat ceea ce li s-a cerut.

Sursa:  fiicurios.ro