Noi înşine suntem robii voştri de dragul lui Iisus. (II Corinteni 4, 5)

Se spune despre un faimos pictor care a pictat plafonul catedralei „Sfântul Petru”, că şi-a prins de boneta pe care o purta pe cap o mică sursă de lumină, pentru ca să nu-i ca­dă umbra pe pictură.

Ar fi bine dacă am urma şi noi acest exemplu, pentru ca umbra noastră să nu acopere lucrul pe care îl facem. Să ne situăm faţă de acest lucru într-un raport în care eul nostru să nu se proiecteze nicicum pe el şi pentru ca tot lucrul să fie făcut în numele lui Hristos.

Citeşte şi:  Despre supărarea Iudeilor aflînd că Emanuel se va ridica mai presus şi de înşişi părinţii lor şi I se va aduce închinare de la tot po­porul, mai bine zis de la tot pământul

Nu este uşor, fireşte, ca atunci când îţi îndeplineşti obligaţiile să faci abs­tracţie de tine, de starea de spirit în care te afli. De obicei ispita este mare. Împrejurările nu se arată întotdeauna aşa cum ni le-am dorit. Avem impresia că nu suntem apreciaţi, că nu ni se acordă consideraţia pe care o merităm. Începem să ne simţim jigniţi şi egoismul ne scade râvna pentru ce­ea ce facem, creează disensiuni între noi şi colegii noştri.

Citeşte şi:  Rugăciunea pe care fiecare mamă ar trebui să o rostească pentru binecuvântarea copiilor

Fireşte că în aşa ceva nu este nimic creştinesc. Chiar dacă suntem defăimaţi, chiar dacă ni se subapreciază munca în mod real sau ni se pare nouă că este aşa, nimic nu trebuie să ne micşoreze râvna şi perseverenţa în îndeplinirea datoriei.

Sursa: „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului”, Editura Sophia, 2008