Demult, pe când Revoluția Sexuală era încă în fașă, conservatorii erau luați peste picior pentru „valorile familiei” și pentru sobrietatea intrinsecă pe care această sintagmă din ce în ce mai politizată părea să o implice. Curțile anoste, cu gărdulețele lor din țăruși albi, căsătoriile și (adesea) mulțimea de copii erau exact aspectele de care fugeau adepții Revoluției Sexuale și de care își doreau să elibereze societatea. Eliberarea sexuală le-a oferit oamenilor oportunitatea de a intra în „relații amoroase libere”, fără a-și asuma vreo responsabilitate, iar, de pe la începutul anilor șaptezeci, America apărea ca o națiune complet transformată.
Lucrurile s-au tot schimbat de atunci. Între timp, am depășit cu mult limita de șubrezire a căsătoriei tradiționale, de ascensiune a culturii relațiilor amoroase fără obligații, dar și mediul Playboy adus de răposatul Hugh Hefner. Nu doar că în anul 2015 „căsătoria gay” a fost impusă în toate cele cincizeci de state de către Curtea Supremă a Statelor Unite, dar mișcarea transgender a luat țara cu asalt, în frunte cu troica elitistă a politicienilor progresiști, a mass-mediei și a industriei de divertisment, obedientă și plină de avânt la bord. Iar cu acest al doilea val al Revoluției Sexuale – precedat, însoțit și ajutat de explozia, devastatoare pentru cultură, a pornografiei digitale – libertinii și-au schimbat tactica.
Veți observa că activiștii LGBT (homo- și trans-sexualiști) nu mai ridiculizează valorile familiei. De fapt, si-au inversat complet retorica: acum, pretind că tabăra lor ar fi cea care reprezintă „valorile familiei,” iar conservatorii sociali – mai precis, creștinii tradiționaliști – ar fi cei care constituie adevărata amenințare pentru aceste valori. Creștinii – acuză adepții revoluției sexuale – sunt „homofobi,” „transfobi” și o amenințare activă pentru propriii lor copii dacă respectă valorile morale tradiționale, adică cele care au ținut civilizația occidentală închegată vreme de 2000 de ani. Cei care respectă valorile tradiționale sunt cei direct responsabili de sinuciderile gay și trans, susțin activiștii LGBT.
Fără niciun dram de ironie, cei înrolați în mișcarea LGBT au abandonat relativismul moral pe care l-au folosit până recent ca pe un vehicul filosofic pentru a aduce cultura în acest punct și susțin acum că, de fapt, ei sunt Noua Majoritate Morală. Ei sunt de părere că agențiile creștine de adopție ar trebui închise pentru că refuză să plaseze copii cuplurilor homosexuale, iar oricine afirmă câtuși de puțin că, pentru copii, cel mai bine ar fi să aibă atât o mamă, cât și un tată, este redus la tăcere pe motiv de “bigotism”. Mai mult decât atât, agențiile de adopție și serviciul de asistență maternală refuză chiar să plaseze copii unor părinți creștini din cauza convingerilor lor religioase. Creștinii, avertizează activiștii LGBT publicul, sunt periculoși!
Acest al doilea val al Revoluției Sexuale este diferit de primul. Acum activiștii săi nu mai susțin că nu există moralitate obiectivă sau majoritate morală: susțin că, dimpotrivă, creștinii se află de partea greșită a celor mai importante probleme morale ale zilelor noastre și că acum promotorii acestei revoluții sunt cei care formează noua Majoritate Morală. Cu rate de utilizare a pornografiei de peste 80% la bărbați și peste 50% la femei, cu ideologia transgender impregnând sistemul de învățământ public de la un capăt la altul și cu întreaga industrie de divertisment transmițând ideile fundamentale ale Revoluției Sexuale în milioane de conștiințe pe oră, triumfalismul lor este de înțeles.
Revoluția Sexuală nu a fost doar o revoluție, ci și o inversare și o înlocuire. Pe măsură ce rămășițele de moralitate creștină sunt eliminate din legile care ne guvernează, ele sunt înlocuite de legi noi și chiar de definiții noi ale realității biologice. Adevărul biblic, în multe cazuri, se consideră acum a fi discurs de incitare la ură. Libertatea religioasă este și ea o țintă, întrucât activișii LGBT insistă ca ea să fie supusă noilor dogme sexuale care ne-au pătruns în instituții. Polemica a depășit acum stadiul unei simple discuții despre cum ar trebui să se poarte oamenii și despre cât de departe poate merge legea în a dicta astfel de lucruri. S-a transformat într-un război despre cum ar trebui să se organizeze societatea; o luptă pentru sufletul civilizației noastre. Și, până acum, creștinii par să piardă lamentabil lupta.
Autor: Jonathon Van Maren
Sursa: Alternativa de Bun-Simț
