În 1992, dr. Ulrich Abel (oncolog şi medic-statist) care activa la centrul Oncologic din Heidelberg (Germania) a publicat un articol fundamental în care a generalizat cercetările sale asupra terapiei Cancerului prin intermediul chimioterapiei (U. Abel, Chemotherapy of advanced epithelial cancer: a critical review. Biomedicine and Pharmacotherapy, 1992; 46; 439-452)
Iată concluziile sale:
1) Chimioterapia tratează doar circa 3 % din pacienţi cu cancere relativ rar întâlnite (leicoza infantilă, cancerul testicular la bărbaţi, o formă de cancer ovarian la femei)
2) Chimioterapia nu măreşte nici durata, nici calitatea vieţii a pacienţilor cu forme de cancer larg răspândite (piept, prostată, stomac, intestine, plămâni, creier etc.)
3) Chimioterapia, în mod tragic lipseşte bolnavii de şansa de a fi trataţi prin metode netoxice, imunostimulatoare, bioterapeutice.
În 2004, bazându-se pe registre epidemiologice ale Australiei şi SUA (din perioada anilor 1998-2003), cunoscuţii medici australieni G. Morgan, R.Ward şi M.Barton au stabilit că:
1) Chimioterapia este inutilă pentru 95 % din pacienţii cu tumori canceroase,
2) Doar circa 2% din pacienţii care au apelat la chimioterapie rămân în viaţă după 5 ani.
Sursa: ziarul national
Pentru minme este cat se poate de clar ca chimioterapia ajuat pacientii sa moara mai repede. Insa manipularea care incepe inca de cand suntem mici, ca orice bolnav de cancer trebuie sa faca chimioterapie, isi spune cuvantul si victimele cad una cate una in plasa medicilor.
In ceea ce priveste cei 2% care, cica, ar fi ajutati de chimioterapie, opinia mea este ca ei traiesc nu datorita ei, ci in ciuda ei. Ei au fost deosebit de puternici si au rezistat atat atacului cancerului, cat si otravirii facuta prin chimioterapie. Daca nu o faceau, ar fi azi cu mult mai sanatosi.