Cei care păzesc porţile împărăţiei cerurilor, dacă nu văd într-un creştin asemănarea lui Hristos, precum a unui fiu cu tatăl său, nicidecum nu i le vor deschide şi nu-i vor îngădui să intre. Căci întocmai cum cei care sunt asemenea lui Adam cel vechi, care a călcat porunca lui Dumnezeu, rămân afară de împărăţia cerurilor, măcar că nu sunt nicidecum vinovaţi că sunt asemenea strămoşului lor Adam, tot aşa şi creştinii, asemenea lui Adam cel Nou, tatăl lor, Hristos, intră întru împărăţia cerurilor, măcar că asemănarea lor cu Hristos nu este lucrarea lor, de vreme ce este împlinită prin mijlocirea credinţei pe care o primesc întru Hristos.

Asemănarea lui Hristos stă în adevăr, blândeţe, dreptate şi laolaltă cu acestea, smerenie şi iubire de oameni. Adevărul se vede în toate cuvintele omului, iar blândeţea, în toate cuvintele grăite de alţii către acela; căci cel ce e blând, de e înconjurat fie de laude ori de învinuiri, se păstrează pe sine nepătimaş şi nici se înalţă întru laude, nici se amărăşte întru învinuiri. Dreptatea se vede în toate faptele; căci întocmai cum măsurăm greutatea lucrurilor prin mijlocirea cumpenei şi întocmai cum aflăm soiul aurului prin şlefuirea lui cu o piatră, întocmai aşa nu ne depărtăm întru nici o lucrare de hotarele dreptăţii dacă întru ea păstrăm în minte acele măsuri [mijloace de măsurare sau cumpene] pe care ni le-a dat Domnul nostru – poruncile.

Smerenia este, cum ar fi, o comoară ce nu poate fi furată, care prinde chip în mintea ce poartă încredinţarea că numai prin puterea harului primit de la Hristos fiinţează orice bunătăţi ce pot fi arătate întru om – adică adevăr, blândeţe şi dreptate. Iubirea de oameni este o asemănare cu Dumnezeu, de vreme ce face bine tuturor oamenilor, fie ei evlavioşi ori neevlavioşi, buni ori răi, cunoscuţi ori necunoscuţi, întocmai precum Dumnezeu face bine tuturor, străluceşte soarele peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi şi trimite ploaie peste cei răi şi peste cei buni.

Şi aşa, aceia care au primit aceasta de la Hristos au de la El o asemănare cu El, întocmai precum un fiu are de la tatăl său asemănarea cu tatăl, căci nu este nici un fiu care nu este de aceeaşi fire cu tatăl său. Pentru aceasta S-a făcut Dumnezeu om şi prin această unire a Dumnezeirii cu firea omenească, Dumnezeirea împărăteşte peste firea omenească, precum s-a scris: Încordează, şi bine sporeşte, şi împărăteşte, pentru adevăr şi blândeţe şi dreptate (Psalmi 44, 5).

Aşadar, cel peste care Hristos nu a ajuns să fie împărat, prin acele virtuţi de care am vorbit, nu este asemenea lui Hristos precum asemenea unui tată şi nevrednic este de a intra întru împărăţia cerurilor. Aşa, cu adevărat! Pentru aceea, toate celelalte lupte în zadar sunt dacă nu pentru acestea [pentru aceste virtuţi]. Şi noi, fraţilor, să ne nevoim a ajunge asemenea lui Hristos prin mijlocirea acestor virtuţi, ca să ni se dea împărăţia Lui. A Lui fie slava şi stăpânirea în veci! Amin.

Sfantul Simeon Noul Teolog

Omul cel intai zidit, Editura Sophia