Prim-ministrei Republicii Moldova,

Dna Maia Sandu

Piața Marii Adunări Naționale, 1

MD-2033, mun. Chișinău,

Ministrei Sănătății, Muncii și Protecției Sociale,

Dna Ala Nemerenco

str. Vasile Alecsandri, 2

MD-2009, mun. Chișinău

Excelențelor Voastre,

Subsemnații, cetățeni ai Republicii Moldova și părinți, am luat notă cu îngrijorare de proiectul de Hotărâre de Guvern cu privire la modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1113/2016 cu privire la aprobarea Programului național de imunizări pentru anii 2016-2020, prin care se dorește introducerea vaccinului contra papilomavirusului uman (HPV) ca vaccin obligatoriu în calendarul național de imunizări pentru fetițele de 10 ani, și ne exprimăm dezacordul față de această măsură guvernamentală, motivând decizia noastră prin următoarele considerente:

1. Vaccinarea obligatorie încalcă dreptul nostru, în calitate de părinți, de a decide în ceea ce privește modul de a ne crește și educa copiii, prevăzute de Constituția Republicii Moldova (art. 48, 2) și de către Codul Familiei (art. 53, 2, care prevede că părintele este cel care are dreptul să apere interesele și drepturile copilului, art. 60, 2, care stipulează că părinții poartă răspunderea dezvoltării fizice a copilului, art. 61, 1, care prevede că părinții, nu statul, sunt cei ce apără drepturile și interesele copiilor lor și 2 care spune că părinții sunt reprezentanții legali ai copiilor lor și acționează în numele lor în relațiile cu toate persoanele fizice și juridice, inclusiv în autoritățile administrației publice și instanțele judecătorești).
2. Conform tuturor realităților științifice din alte țări care au aplicat vaccinul, la care vom face referire mai jos, proiectul guvernamental este cu totul irealist, întrucât papilomavirusul uman se transmite pe cale sexuală la femei cu viață sexuală activă, iar nu la fetițe de 10 ani.
3. Conform acelorași studii, pretenția ministerului de a reduce cu 77,5% rata mortalității prin aceste vaccinuri este irealistă, deoarece nicăieri în lume nu s-a realizat acest lucru.
4. Afirmația din articolul 2 al proiectului de Hotărâre de Guvern potrivit căreia în Republica Moldova ar exista o răspândire largă tipurilor oncogene de PVU care ar fi cauza morbidității și mortalității femeilor prin cancer de col uterin nu este susținută de nicio realitate factică, guvernul neproducând niciun document credibil în acest sens. În spațiul media există unele rapoarte neoficiale care vorbesc despre un număr de 316 femei depistate în 2016¹, 53 depistate în faza incipientă a bolii. În aceste condiții, cum e posibil ca în numele unui număr de 300 de persoane din aproximativ 1 milion să se declare necesitate națională pe această temă?
5. În alte țări acest vaccin este gratuit, dar nu este obligatoriu.
6. În întreaga lume există suspiciunea, documentată științific, după cum vom arăta în continuare, că acest vaccin este foarte periculos și poate produce moartea sau infertilitatea femeilor care îl administrează. În aceste condiții, propunerea unui astfel de vaccin ca obligatoriu populației întregi a Republicii Moldova poate întruni condițiile materiale ale săvârșirii infracțiunii de genocid, prevăzute de art. 135, alin. a, b, c, d., pedepsită de Codul Penal al RM cu detenția pe viață sau închisoarea de la 15 la 20 de ani.

În fapt, există numeroase dovezi științifice și experiențe ale altor state care au experimentat acest vaccin, din care rezultă că efectele sale secundare sunt dintre cele mai periculoase.

Astfel, într-o carte numită Vaccines, making the right choice for your child (Vaccinurile – cum să iei decizia corectă față de copiii tăi) doctorul Richard Halvorsen arată că administrarea Gardasilului creează următoarele probleme²:

1. Una din zece fete care au primit acest vaccin a făcut febră după ce a primit una dintre cele trei injecții.
2. Experimentele făcute chiar de producătorii Gardasil au reliefat că riscul de a se produce disfuncții autoimune (legate mai ales de artrită) crește de 2,5 ori.
3. După administrarea acestui vaccin, mii de fete au descris simptome de dureri de cap, dureri musculare, oboseală, tulburări cognitive și de somn.
4. Unii părinți consideră că le-a provocat moartea fetelor.
5. O fetiță de 12 ani, la două zile după administrarea celei de-a doua doze a vaccinului, a leșinat, apoi a început să sufere de amețeli, palpitații, senzații de leșin, să aibă dureri de mâini și de picioare, o senzație de arsură pe mâini, după care a dezvoltat dureri de cap foarte puternice, pierderi de memorie și incapacitate de a se concentra. A simțit grețuri, pierderi ale poftei de mâncare. Din cauza agravării durerilor de mâini și de picioare nu a mai putut frecventa școala.
6. Guvernul japonez a suspendat recomandarea de vaccinare în 2013, datorită unor reacții severe de natură neurologică la acest vaccin.
7. În 2015, un savant canadian a recomandat întreruperea programului de vaccinare în țara sa din pricina îngrijorării create de efectele secundare ale vaccinului.
8. S-a constatat un risc mare de pierdere a sarcinii la femeile care și-au administrat acest vaccin în primele 90 de zile de sarcină.

Un alt semn de întrebare îl ridică prezența în compoziția vaccinului Gardasil a 35 mcg de borat de sodiu. Institutul Național pentru Sănătate al Americii consideră această substanță o otravă periculoasă. Ea a fost folosită în trecut pentru dezinfecție, până când a survenit moartea persoanelor care intrau în contact cu substanța. Efectele adverse a sodiului borat sunt: starea de vomă, diareea, urticarea, problemele respiratorii, dureri de cap și insomnii, febră, scăderea tensiunii, spasme ale mușchilor faciali, tremor al mâinilor și picioarelor, stare de confuzie mentală, convulsii și comă.

Efectele pe termen lung nu sunt cunoscute, deoarece până de curând boratul de sodiu era considerat suficient de otrăvitor ca să se mai pună problema folosirii lui în alimentație sau în industria farmaceutică.

Din cauza complicațiilor grave postvaccinale și a studiilor insuficiente ale vaccinului, alte țări interzic vaccinurile anti‑HPV. În Franța s‑a luat această decizie încă din 2010. La fel s‑a întâmplat și în Spania, unde autoritățile spaniole au retras de pe piață 75.582 doze de vaccin anti‑HPV, după ce două studente au necesitat spitalizare imediat după administrarea vaccinului (11 februarie 2009).³

În 2012, British Medical Journal a publicat un articol scris de doctor Deidrie Little⁴, în care se relatează cazul unei fetițe care a fost vaccinată cu Gardasil în toamna lui 2008. În momentul vaccinării, fata avea un ciclu menstrual normal, după aceea, acesta a început să fie din ce în ce mai neregulat, iar în 2011 menstruația sa a încetat complet. Dr. Little consideră vaccinarea cu Gardasil ca posibilă cauză a acestei stări⁵.

Un studiu de ultimă oră, dat publicității în august 2018, arată că un procent de 25% dintre fetele care au primit vaccinul HPV au ajuns sterile, fără a mai putea fi vreodată în stare să conceapă⁶.

Studiul a fost publicat de către Journal of Toxicology and Environmental Health, vol. 81, 2018, nr. 14⁷.

În prezentarea acestuia se spune că rata natalității a scăzut în Statele Unite de la 118 în 2017 la 105 în 2018 la mia de femei. Un motiv ar fi primirea vaccinului HPV. Imediat după aprobarea acestuia, au apărut plângeri referitoare la insuficiența ovariană primară la cele care au efectuat acest vaccin. Studiul a analizat informațiile furnizate de Sondajul Național pentru Sănătate și Examinare Nutrițională, pe 8 milioane de femei cu vârsta între 25 și 29 de ani, între 2007 și 2014 și a relevat că:

• 60% dintre femeile care nu au făcut HPV au rămas gravide măcar o dată, comparativ cu 35% dintre cele care l-au făcut;
• 75% dintre femeile căsătorite care nu au primit vaccinul au rămas gravide, comparativ cu 50% dintre cele care l-au primit.

Analiza datelor a reliefat că probabilitatea de a rămâne gravide este mai mare la femeile care nu au făcut vaccinul decât la cele care l-au făcut.

Studiul afirmă că dacă toate cele 8 milioane de femei care au participat la sondaj ar fi făcut vaccinul numărul celor care ar fi putut rămâne gravide ar fi scăzut la 2 milioane.

Autorii americani ai materialului de prezentare a studiului, publicat de publicația electronică britanică News Medical Lifescience, susțin că vaccinul riscă să sterilizeze 25 la sută dintre femeile care îl fac, fără a oferi garanții de prevenție a bolii.

News Medical afirmă că, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor din Statele Unite, HPV (papilomavirusul uman) este o boală cu transmitere sexuală, față de care nu există niciun fel de tratament, virusul dispărând de la sine. Dintr-un număr de 5575 de femei care au contractat acest virus doar una a murit de complicații date de cancer. Autorii susțin că riscul de a muri din pricina acestei infecții sunt minime. Editorii propun în locul acestui vaccin periculos o viață sexuală controlată.

Autorul dr. Richard Halvorsen prezintă în lucrarea citată diferitele tipuri de cancer care pot afecta viața femeii, prezentând cancerul de col uterin la poziția 12 din 15, cu o frecvență de 2305 de persoane în Marea Britanie în 2010, în timp ce cancerul mamar a avut 41259⁸. Procentual, acest număr înseamnă 1,8% din tipurile de cancer. Autorul arată că în același an, în Marea Britanie, au murit 816 persoane de această boală, spre deosebire de 13.165 care au murit de cancer la plămâni. Pe o scară a mortalității raportată la tipurile de cancer este pe ultimul loc, 20.

La întrebarea dacă aceste vaccinuri sunt cu adevărat utile, autorul britanic ne spune că producătorii au testat pe un grup de femei cu vârste între 16-60 de ani, selectate atent pe o durată de doi ani și au tras concluzii din care rezultă că:

1. Vaccinul nu are niciun rezultat la fetițele sub 16 ani;
2. Poate preveni îmbolnăvirea cu cele patru tulpini de HPV, din sute câte sunt, celelalte putând cauza cancerul în voie;
3. Operează doar cu privire la stările de schimbare precancerigenă, nu la cancerul însuși;
4. Se aplică la un anumit tip de femei, nu la populația feminină generală;
5. Pentru a fi eficient trebuie să se administreze toate trei doze.
6. Are eficacitate doar timp de doi ani de la aplicare.
7. Atunci când s-a extins perioada de observare la 3 ani, gradul de eficiență a scăzut la 97%, iar când a fost inclusă întreaga populație feminină, el a scăzut la 44%.
8. Când s-au luat în considerare toate formele de leziuni precanceroase la toate femeile, procentul a scăzut la 17%.
9. În anul 2016, când a fost scrisă ediția, nu exista niciun caz în MB de prevenție prin acest vaccin. Cea mai optimistă rată de prevenție a acestui vaccin este de 46% aplicată doar femeilor care au administrat toate cele trei doze. Iar durata estimată de acoperire a protecției este de 15 luni de la administrare.

În România, campania de vaccinare a fetițelor cu Gardasil a fost inițiată în 2008, când a și fost stopată, datorită refuzului părinților români de a accepta aceste vaccinuri. La acea vreme, România era proaspăt intrată în Uniunea Europeană, iar autoritatea părinților încă nu fusese subminată de legislația ulterioară și de lobby-ul grupurilor seculariste și LGBT.

În presa centrală românească a momentului, îndeobște aservită sistemului, vaccinul Gardasil a fost prezentat astfel: “Joi a fost lansat primul vaccin supranumit anticancer, asociat cu 20 de decese în Statele Unite, introdus prin program național de vaccinare la copiii din România (100.000 de fetițe în 10 ani)”⁹.

În continuare se afirmă că “Madeleine Albright a venit în România să susțină o astfel de măsură. În tot acest timp, in SUA cazuri de decese si de efecte grave ale vaccinării sunt făcute publice de autoritatea in domeniu – Food and Drug Administration (FDA). Ordinul Ministerului Sănătății permite, într-o notă, părinților să nu facă vaccinul cuprins în programul național”.

Sursa respectivă continuă cu o declarație a PRO Vita, organizația nonguvernamentală care luptă contra abuzurilor în materie de vaccinuri, contra avorturilor etc., în care se afirmă un adevăr elementar: papilomavirusul uman se contactează pe cale sexuală, adică de către femei care și-au început viața sexuală, nicidecum de către fetițe de 10-12 ani.

Potrivit relatărilor din presa centrală românească:

• New York Times ar fi publicat un material în care afirma că nu se cunosc suficient efectele pe termen lung ale Gardasilului (care în România s-a numit Silgard);
• În Statele Unite au existat 20 de decese în timpul vaccinării, 600 de cazuri cu efecte grave, printre care o boală neurologică rară.
• În timpul vaccinării s-au înregistrat câte un deces în Germania, Austria și Franța.

La vremea aprobării vaccinului în România de către minister, medicul Sorin Paveliu, președintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, s-a opus vehement introducerii lui ca obligatoriu, arătând că nu este testat suficient. “Începerea administrării vaccinului la nivel național, prin decizia Ministrului Sănătății Publice, induce însă în eroare populația, care poate crede că această decizie se întemeiază pe avizul bazat pe dovezi al specialiștilor și ca urmare a experienței îndelungate a acestora, ceea ce evident nu este cazul de față!”.

Sindicatul independent al Juriștilor din România¹⁰ a dat în judecată Ministerul Sănătății Publice, cerând anularea ordinului de ministru care prevedea introducerea vaccinării cu Gardasil, solicitând în caz contrar ca Ministerul să dea asigurări că Gardasil previne cu adevărat cancerul de col uterin, că prin administrarea sa fetițele din România nu vor avea de suferit niciun prejudiciu, că decesele din Statele Unite nu au avut legătură cu Gardasil, că cele 150 mcg Polysorbat 80 aflate în compoziția vaccinului Gardasilului nu vor provoca sterilitate fetelor vaccinate și nici nu vor contribui la apariția ulterioară a cancerului, că cele 675 mcg de Aluminiu conținute de cele trei vaccine care se doresc a fi administrate nu vor afecta sistemul nervos al persoanelor vaccinate; nu vor constitui la vârsta înaintată un factor de risc pentru apariția demenței Altzheimer.

Reclamanții au arătat că “ministerul sănătății a intoxicat publicul cu amenințarea unei patologii asociate acestui virus”, deși nu exista nicio confirmare a acestei pretinse “epidemii de masă”. S-a acuzat încălcarea gravă a drepturilor constituționale: dreptul la viață intimă, dreptul la viață în sine, dreptul la libertatea de conștiință, dreptul pacienților la corecta informare asupra efectelor vaccinării.

În urma acestor poziții ale părinților, Ministerul Sănătății a abandonat proiectul, care nu prevedea oricum obligativitatea acestui vaccin.

În România ordinul de ministru prevedea că vaccinarea nu se va putea face fără o declarație scrisă de acord a părinților elevelor. Datorită scandalului public și riscului la adresa sănătății, ministerul a dat un ordin de ministru prin care vaccinarea se făcea numai dacă părinții erau de acord printr-o declarație scrisă cu acest lucru. Dacă nu, trebuia să dea o declarație scrisă că refuză vaccinul, iar ministerul consemna refuzul și motivele sale¹¹.

Ca urmare a informării corecte, 70% dintre părinții români au refuzat acest vaccin. În noiembrie 2008 au fost trimise 53.323 de doze de vaccin și au fost înregistrate 37.714 refuzuri ale părinților.

În consecință, Vă solicităm abandonarea proiectului de Hotărâre de Guvern și revenirea la situația anterioară, respectarea drepturilor părinților de a decide în privința creșterii și educării propriilor copii.