Dar pacea este de la Domnul,

«Al păcii El este izvor»,

De nu vei alerga la Dânsul,

Alergi zadarnic – fără spor.

Alergi uitând de Dumnezeu. Dar goana este spre pierzare, căci nu-i pe «calea lui Iisus»!

Alergi uitând de Dumnezeu. Dar goana este spre pierzare, căci nu-i pe «calea lui Iisus»!

Împacă-te întâi cu Domnul,

Croindu-ţi viaţă «după duh»,

De nu vei împlini acestea,

Împrăștii munca în văzduh.

Citeşte şi:  Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori

Câștigă-ţi dragostea curată,

Străină de făţărnicii,

De nu vei dobândi aceasta,

Nimic nu faci cu bogăţii.

Iubește viaţa cumpătată

Și lasă portul dezmăţat,

Iar dacă nu pricepi aceasta,

Degeaba te-ai civilizat.

Întoarce-ţi iar privirea minţii

Spre veacurile din trecut

Cu duhul rodnic al credinţei

Și vei afla tot ce-ai pierdut.

Citeşte şi:  Pocăieşte-te, omule, de păcatele tale în toată ziua şi plângi pentru acestea zi şi noapte

Precum nu poţi să prinzi

cu mâna

Din apă, luna nicidecum,

Așa nici pe «himera» vieţii

Din calea veacului de-acum.

Civilizaţia modernă

Un «duh strein» ţi-a făurit

Și de lumina mântuirii

Cu dezgustare te-ai ferit!

Precum aleargă sateliţii

În jurul globului mereu

Așa după «himere» astăzi,

Alergi uitând de Dumnezeu!

Citeşte şi:  Moartea e o realitate. Nu vine pentru daruri deosebite: cafele și dulcețuri. Vine să te ia.

Alergi, cu mii de meșteșuguri,

Cu o viteză de nespus,

Dar goana este spre pierzare

Căci nu-i pe «calea lui Iisus»!

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine…”, Editura Doxologia, Iași, 2011