De o luna de zile in Ucraina este armistitiu. Un armistitiu ciudat, in care ambele tabere se acuza de incalcarea incetarii focului. Ieri, un profesor si parintele unui elev au fost ucisi in Estul tarii de obuzele trase de Armata, in timpul ceremoniilor de deschidere a anului scolar.

Nu e loc de impcare. O prima concluzie, mai mult decat evidenta este ca in zona nu va mai exista nici o reconciliere intre populatia rusofona si administratia ucraineana. Nu dupa miile de morti, majoritar civili, ucisi de trupele ucrainene.

Presa nu tine loc de tancuri. In ciuda efortului propagandistic, Kievul va pierde, in cele din urma, batalia informationala. Propaganda poate functiona doar pe termen scurt. Oricate povesti ar mai inventa SBU, impactul va fi mult diminuat de dezamorsarea celor precedente.

Rusii i-au cam speriat pe americani. Strategia militara ruseasca s-a schimbat. Iar americanii nu-s obisnuiti cu un inamic capabil sa isi ascunda comunicatiile, invizibil din satelit, care loveste in locuri neasteptate. Oficial, Rusia spune ca nu a intervenit cu trupe; neoficial, eu cred ca a gasit o modalitate de a schimba soarta razboiului.

Fara armata, nu te angajezi in lupte. La inceputul conflictului s-a stiut ca Ucraina nu are capacitatea militara de a se angaja intr-un razboi civil. Dar politicienii nu au tinut cont de asta si au trimis militari prost echipati si prost instruiti in prima linie. Rezultatul se stie.

Scenariul ar mai trebui schimbat. Inca din 1990, scenariul pe care SUA il vinde publicului este acelasi: un dictator sangeros a pus stapanire pe o tara si e nevoie de o coalitie internationala pentru a elibera acel popor. A mers cu Noriega in Panama, cu Ceausescu, in Romania, cu Saddam Hussein, in Irak, cu talibanii in Afganistan, in Somalia s-a incercat acelasi scenariu si cu Ianukovici in Ucraina. Ultimul pe lista este Putin in Rusia.