Pe 14 iunie 1985 într-o localitate nu prea mare Schoenghen, din Luxemburg, aflată la graniţa a trei state, reprezentanţii unor ţări europene au semnat un tratat secret despre anularea controlului de frontieră în cadrul casei europene în constituire. Cu toate că a fost declarată o iniţiativă atât de frumoasă, această înţelegere, repetăm, a fost tainică, şi numai peste trei ani şi jumătate a fost dată publicităţii de către senatorul francez P. Mason. Avantajele noii înţelegeri au fost sesizate de milioane de oameni care nu mai erau nevoiţi să se îngrijească de formalităţile plicticoase la trecerea dintr-o ţară în alta.

Dar nu peste mult timp la orizontul odată senin au apărut înştiinţări alarmante şi, chiar mai mult, înspăimântătoare: s-a dovedit că fiecărui om, fără excepţie, care este acum cetăţean al zonei Schoenghen sau care intră în ea, i se întocmeşte un dosar electronic, în permanentă completare şi prelucrare, conţinând o mulţime de informaţii, inclusiv din cele cu caracter pur personal. S-a dovedit că deja s-au creat filiale informaţionale naţionale, unite cu computerul principal de la Strasbourg. Europenilor, cumva alarmaţi şi descurajaţi, li s-a explicat: aceasta se face din considerente de securitate, de luptă cu terorismul, criminalitatea şi comerţul cu stupefiante. Dar cetăţenii marelui Schoenghen deja au început să bănuiască că în locul unei libertăţi nelimitate lor li se impune o dictatură tainică nemaivăzută prin amploarea sa: cineva cu bună ştiinţă creează un stat poliţienesc unic cu un sistem puternic de control. S-au început protestele. Cetăţenii Europei de Vest, ca pe timpuri, au reluat ocupaţia lor îndrăgită – lupta pentru drepturile omului. Dar procese mult mai interesante şi mai profunde se întâmplau în ţara care ultima s-a alipit la zona Schoenghen – mica şi săraca Grecie. Fiind mică, săracă, dar ortodoxă, această ţară a calificat corect situaţia neobişnuită.

Grecii s-au alarmat în mod deosebit atunci când în toată zona Schoenghen au început să introducă paşapoarte de tip nou. Specifică pentru aceste paşapoarte este fâşia magnetică din partea de jos a lor, în stare să înmagazineze un volum deinformaţie de două sute de mii de cuvinte sau cifre, adică atât cât conţine o carte de 1000 de pagini. Astfeltoate relaţiile mai mult sau mai puţin importante ale cetăţenilor din zonă cu lumea exterioară au început să fie fixate nemijlocit la prezentarea paşaportului şi transmise la computerul central din Strasbourg, unde seînregistrează şi se analizează.Introducerea paşapoartelor noi a declanşat în Grecia evenimente furtunoase. Iată cum le descrieziarul „Argumentî i faktî” din 12.06.97: „Circa 200 de fanatici ortodocşi, inclusiv reprezentanţi ai clerului…au pichetat marţi noaptea clădirea parlamentului în semn de protest împotriva tratatului, care, în opinia lor,încalcă libertatea omului…

Se pregăteşte o acţiune de nesupunere civilă, menită să convingă grecii de a nuaccepta noile buletine de identiate, care le vor înlocui pe cele vechi”.E de menţionat, că de fapt, nu este vorba de două sute, ci de câteva mii de protestatari, între care erauatât oameni simpli, cât şi reprezentanţi ai elitei duhovniceşti şi intelectuale a Greciei. Însă oare şi ei, şi„numeroşii reprezentanţi ai clerului” au vegheat toată noaptea doar în semn de protest împotriva încălcăriicomputaţionale a libertăţii omului?În rezultatul unui lucru enorm de verificare, cu implicarea specialiştilor din domeniuleconomiei,matematicii şi tehnologiilor computaţionale, a fost elaborat un document, fiecare cuvânt din care, în virtuteaimportanţei lui a fost bine calculat şi cântărit. Este vorba de Adresarea Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeElene, adoptată în iunie 1997 în ajunul şedinţei Parlamentului Republicii Grecia, la care a fost ratificată intrarea Greciei în grupul Schoenghen.

Citeşte şi:  Superstiţii şi practici condamnate de Biserică: Deschiderea Evangheliei, practică necreştină

Prezentăm acest text cu unele prescurtări:„În ultimul timp apar multe întrebări legate de înţelegerea Schoenghen. Sf. Sinod ar vrea săamintească că, în legătură cu acest document, au reînceput dezbaterile la tema „Antihristul şi pecetea lui”,despre care ne vorbeşte sfânta carte Apocalipsa. Aceasta la modul direct are implicaţii asupra credinţei creştine şi asupra mântuirii omului, de aceea Sf. Sinod s-a hotărât să se exprime în acest sens. Cu regret, trebuie să menţionăm, că realizările domeniului electronicii, în această situaţie, sunt legate de numărul 666, care se utilizează în calitate de semn de codificare în tehnologiile de confecţionare a paşapoartelor electronice. Acest număr foarte clar este indicat în Apocalipsă ca numărul lui antihrist. Despre el s-a scris şi s-a vorbit mult. Totodată, numărul 666, ca număr al lui antihrist, indicat în Apocalipsă, nu poate fi ignorat de noi în timp ce, el, sub diferite pretexte, sistematic, este introdus în viaţa noastră. Fireşte, numărul 666 poate figura şi fără de vreun sens mistic. Dar însuşi faprul că, ţara noastră ortodoxă va adopta această lege, care în mod automat o va include în sistemul electronic, al cărui element principal e numărul de codificare 666, este multgrăitor”.

Aici se impun unele explicaţii. Vorbind despre numărul 666, membrii Sf. Sinod au în vedere ceea ce este bine cunoscut tuturor creşrinilor – capitolul al XIII-lea al Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul, unde prooroceşte se descriu ultimii ani ai istoriei omenirii, întronarea pe pământ a lui antihrist (care aici e numit „fiara”) şi principiul de funcţionare a mecanismului de dirijare totală a societăţii în acele timpuri îndepărtate de viaţa sfântului apostol, pe care el le vedea ca un prooroc: „Şi ea (fiara, antihrist) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şipe cei slobozi şi pe cei robi, ca să–şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numelefiarei, sau numărul numelui fiarei.Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr deom. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”. Într-adevăr, noi demult ne ciocnim de numărul 666 în viaţa de toate zilele.

Citeşte şi:  Despre inselaciunea perversa si insidioasa a Antihristului si despre durerile cele din urma

Fiecare dintre noi îl poate vedea pe orice cod de bare („Codificarea Universală a Producţiei”) – două linii subţiri paralele, care sunt ceva mai lungi decât celelalte şi întotdeauna se află la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul codului de bare. Acestea sunt reprezentările computerizate a cifrei şase din setul al doilea. Se numesc „paralele de securitate”. Mai rar, dar se foloseşte cifra şase din alte seturi, însă aceasta nu schimbă „codul de securitate” al numărului 666. Absolut acelaşi principiu de codificare stă la baza paşapoartelor Schoenghen. Stareţul unei mănăstiri elene, arhimandritul Nectarie (Mulatzioti), în timpul dezbaterilor provocate de intrarea Greciei în zona Schoenghen, s-a informat în această problemă la cunoscutul specialist în domeniul sistemelor computaţionale Toma Psaras din Athena. Prezentăm în continuare câteva extrase din răspunsul savantului, inserat în scrisoarea din 7 aprilie 1997. „Multstimate părinte Nectarie!Vizavi de întrebarea Dvs. despre justificarea tehnică a utilizării numărului 666 în sistemele coduluide bare, pentru divizarea informaţiei se folosesc coduri de bare ascunse, care, prin voia întâmplării, suntmarcate cu cifra 6. Pentru evitarea copierii informaţiei din codul de bare cu tehnica foto, în elaborările deultimă oră ea se plasează pe o bandă magnetică… Problemele legate de sustragerea cartelelor se rezolvădefinitiv prin alte metode – de exemplu, vom aminti termenii tehnici F (forehead – fruntea) şi H (hand –mâna) –în acest caz cartela poate fi utilizată numai de cel care va avea numărul însemnat pe mână sau pefrunte”. Nu vom vorbi acum despre proiectul plasării pe frunte sau pe mână a codului computaţional individual.

Despre aceasta vom discuta aparte. Acum vom încerca să clarificăm măcar de ce creatorii noului sistem mondial au o predilecţie atât de stranie şi insistentă pentru „numărul fiarei”. Doar specialiştii în unanimitate afirmă că drept „cod de instalare”, „paralelă de securitate” poate servi oricare alt set de cifre. Vara, când în Grecia se dezbătea problema intrării ţării în zona Schoenghen, am avut ocazia să mă aflu în America. M-a impresionat mulţimea numerelor de 666 în New York. Se părea că e un joc trivial de prost gust. Numărul fiarei era proiectat cu lumini pe cer, tot el era instalat deasupra taxiului, al cărui şofer ne-a propus serviciile sale în aeroport, în odaia Hotelului „Mariot-markiz” de pe Brodway ele „înfrumuseţau” telefonul – s-a dovedit că acesta e numărul ajutorului urgent în situaţii exepţionale. Spre sfârşitul călătoriei, nemaiputând să mă reţin, l-am întrebat pe un orăşean la ce serveşte evidenţiereaatât de insistentă anume a acestui număr. Interlocutorul meu a ezitat, apoi brusc, cu seriozitate, mi-a răspuns: „Oare nu vă daţi seama?”. I-amrăspuns că, la drept vorbind, cu groază îmi dau seama, dar încerc să trec presupunerile mele pe seama „obscurantismului ortodox” şi a „fundamentalismului’’– Nu face, mi-a răspuns acesta cu aceeaşi seriozitate. Presupunerile Dvs. sunt absolut corecte. Pur şisimplu cu el suntem mai norocoşi.Trebuie să aşteptăm duşmanul şi el deja a început, într-o oarecare măsură, să–şi trimită precursoriişi e gata să vină după pradă, scria Sf. Chiril al Ierusalimului. – De aceea ai grijă de sine, omule, şi păzeşteţisufletul. Biserica te preîntâmpină şi-ţi vorbeşte despre antihrist până a veni el. Va fi în timpul vieţii tale,nu ştim, sau după trecerea ta, la fel nu cunoaştem. Însă este bine pentru tine să cunoşti aceasta şi să fiiprecaut. Vezi semnele lui antihrist: nu te mulţumi să le ştii numai tu, ci vesteşte-le tuturor fără invidie…Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează (2 Tes. 2, 7).

Citeşte şi:  Aceia care au introdus inovații și au divizat Biserica vor primi o pedeapsă mai mare decât cei care L-au răstignit pe Hristos

Încă în secolul al patrulea, când trăia sfântul Chiril, dar şi după aceasta, pe timpul apostolilor, Biserica conştientiza că „taina fărădelegii se şi lucrează”. Dar, probabil, niciodată nu ne-am apropiatatât de tare de împlinirea proorociilor despre ultimile destine ale lumii. Anume de aceea şi Sinodul Bisericii Ortodoxe Elene, şi Sinodul Bisericii Cretane, şi Chinotul (Conducerea Sobornicească a Mănăstirilor) Sfântului Munte Athos s-au adresat către guvernul Greciei cu îndemnuri şi cereri similare, una dintre care o prezentăm aici: „Sf. Sinod se adresează guvernului cu cererea:– de a nu accepta numărul de codificare 666 pentru sistemul electronic de paşapoarte;– de a se adresa conducătorilor ţărilor-membre ale Uniunii Europene, a căror cultură este creştină,cu propunerea de a lua în dezbatere problema înlocuirii numărului 666 în sistemul computaţional unic alUniunii cu oricare alt număr;– de a nu admite, în nici un fel, ca numărul de codificare 666 să nimerească în noul sistem alpaşapoartelor interne din Grecia”. Pe 12 iunie 1997 Parlamentul Greciei a ratificat tratatul Shengen cu o majoritate neînsemnată de voturi. Egumenul Tihon (Şevkunov). Revista „Ruski dom”, nr. 3, 1998.

Vedem că oamenii în mod conştient utilizează numărul lui antihrist, deoarece, cu el, ei „sunt mai norocoşi”. Astfel, ei caută fericirea nu cu Dumnezeu, ci cu duşmanul Lui. Aici e cazul să ne amintim de cuvintele diavolului adresate lui Iisus Hristos în pustie, când el i-a arătat Mântuitorului toate împărăţiile lumii şi slava lor şi a zis: „Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea şi Te veiînchina mie” (Mat. 4, 8, 9). Oare aceasta nu este o lepădare de Hristos? Oamenii s-au dezis de Mântuitorul lor, nu L-au primit, nu au avut grija să afle sensul vieţii şi Adevărul, „şi de aceea,Dumnezeu le trimite o lucrare de înşelare ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-aucrezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea”. (2 Tes. 2, 11-12). „Slujind lumii, nu poţi sluji lui Dumnezeu, această slujire nu există, cu toate că ea se poate arăta privirii bolnave a robilor lumii, se poate prezenta ca ceva existent. Ea nu există! Iar ceea ce se prezintă drept slujire lui Dumnezeu nu este altceva decât făţărnicie, prefăcătorie, înşelare de sine şi a altora. Prietenul lumii neapărat se preface, poate fără a-şi da seama, într-un duşman al lui Dumnezeu şi al mântuirii sale. Dragostea faţă de lume se strecoară în suflet ca un hoţ, care se foloseşte de întunericul nopţii, prin nepăsare şi neatenţie faţă de propriul suflet. Dragostea de lume e în stare să comită cele mai mari fărădelegi, cele ma mari nelegiuiri.

Extras din cartea Stareţii despre vremurile din urmă.