Anul nou. Tăierea-împrejur a Domnului. Sfântul Vasile cel Mare

[Col. 2,8-12; Lc. 2,20-21,40-52]. Întrucât Anul Nou este începutul zilelor anului, se cuvine ca în această zi să adunăm în suflet cugetări, simţiri şi stări sufleteşti care ar putea să îndrepteze, în chip vrednic de numele de creştin, toate lucrările săvârşite de el în răstimpul acestui an. Să ne gândim puţin şi vom afla ce înseamnă Anul Nou în viaţa duhovnicească. În viaţa duhovnicească, An Nou este atunci când oarecine dintre cei ce trăiesc în nepăsare începe să aibă râvnă pentru a se mântui şi a plăcea lui Dumnezeu, căci atunci când el se hotărăşte la aceasta, pe dinlăuntrul şi pe dinafară lui toate se reclădesc pe temeiuri noi – cele vechi trec şi se fac toate noi. Dacă ai această stare, înnoieşte-o; iar dacă n-o ai, dobândeşte-o – şi va fi la tine Anul Nou.

An Nou este atunci când oarecine dintre cei ce trăiesc în nepăsare începe să aibă râvnă pentru a se mântui şi a plăcea lui Dumnezeu

Se mai apropie şi cinstita prăznuire a Tăierii-împrejur a Domnului şi a pomenirii Sfântului Vasile cel Mare. Miezul prefacerii amintite stă în aceea că omul începe din această clipă să trăiască numai pentru Dumnezeu spre mântuirea sa, în vreme ce mai înainte trăia doar pentru sine, gătindu-şi pierzarea.

Acum, el leapădă deprinderile vechi, toate plăcerile sale şi toate lucrurile în care afla desfătare; taie patimile şi aplecarea spre pofte şi îşi însuşeşte faptele asprei lepădări de sine, iar această preschimbare este întocmai ceea ce trebuie să fie, potrivit Apostolului, tăierea-împrejur a inimii – de care pomeneşte şi la care ne îndatorează prăznuirea Tăierii împrejur a Domnului şi a cărei pildă ne-o înfăţişează prin sine însuşi Sfântul Vasile cel Mare.

Astfel, toate lucrurile care se îmbulzesc în conştiinţa noastră de Anul Nou se înmănunchează într-unul singur: înnoirea noastră lăuntrică prin tăierea-împrejur a inimii. Dacă, prin bunăvoinţa Domnului, cineva se va pregăti de Anul Nou într-acest chip, adică dacă nu va cugeta doar acestea, ci le va şi împlini cu lucrul, acela va prăznui Anul Nou în cel mai desăvârşit chip creştinesc şi se va pregăti să petreacă creştineşte întregul an. De următorul An Nou, el va trebui doar să reînnoiască şi să reîmprospăteze ceea ce a primit acum.

Sâmbăta dinainte de Botezul Domnului [I Tim. 3, 14-4, 5; Mt. 3, 1-11]. „Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlpul şi întărirea adevărului.” Prin urmare, nu avem de ce să ne rotim privirile încoace şi încolo ca să aflăm cam pe unde poate fi adevărul. El este aproape. Fii în Biserică, ţine tot ceea ce tine ea şi vei petrece în adevăr, vei stăpâni adevărul şi vei trăi potrivit lui şi în el, şi ca urmare a acestui adevăr te vei umple de viaţă. În afară de Biserica Ortodoxă nu este adevăr.

Ea este singura păstrătoare credincioasă a tuturor celor poruncite de Domnul prin Sfinţii Apostoli şi este, ca atare, adevărata Biserică Apostolică. Alţii au pierdut Biserica Apostolică şi având, din conştiinţă creştină, convingerea că numai o Biserică Apostolică poate cu credincioşie să păstreze şi să arate adevărul, au socotit să alcătuiască ei înşişi o asemenea Biserică, şi au alcătuit-o şi au numit-o ca atare. Nume i-au dat, dar de adevărata fiinţă a Bisericii n-au putut s-o împărtăşească: fiindcă Biserica Apostolică este zidită, după bunăvoirea Tatălui, de către Domnul Mântuitorul, cu harul Sfântului Duh, prin Apostoli.

Oamenii nu pot zidi aşa ceva; iar cei ce cred că o pot face se aseamănă copiilor care se joacă cu păpuşi. Dacă pe pământ nu se află o Biserică Apostolică adevărată, nu există nici o pricină pentru care cineva s-ar osteni să zidească una. Să mulţumim însă Domnului, Care n-a îngăduit porţilor iadului să biruiască Sfânta Biserică Apostolică. Ea este şi va fi, după făgăduinţa Lui, până la sfârşitul veacului: aceasta este Biserica noastră Ortodoxă. Slavă lui Dumnezeu!

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an