Partea a II-a

Cea de-a treia perioadă şi faptele de pe urmă ale lui Antihrist vor începe prin luarea în propriile sale mâini a întregii puteri mondiale. O stare de devastare covârşitoare a neamurilor pământului, din pricina unui mare război mondial, îl va ajuta în mare măsură la împlinirea acestui lucru. Cei mai mulţi vor vedea guvernarea mondială sub Antihrist drept singura cale cu putinţă pentru a ocoli noi războaie şi pentru a aduce omenirii o epocă paşnică şi înfloritoare.

Este clar că va exista un mare Război mondial și, apoi, pământul va fi guvernat de o singura persoana – antihristul

Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte în chipul următor venirea lui Antihrist la puterea lumii: pe faţa pământului, zdruncinată şi pustiită de război „se vor ridica zece regi” (Daniil 7, 24). Şapte dintre ei vor fi de un cuget cu Antihrist şi îi vor supune lui toată puterea şi autoritatea. Ceilalţi trei cârmuitori vor încerca să-şi păstreze independenţa, însă Antihrist îi va înfrânge prin puterea armelor (Daniil 7. 8,20,24).

După biruinţa lui Antihrist asupra celor trei regi, înlăturând singura piedică din calea către stăpânirea deplină, cartea Apocalipsei îl zugrăveş te sub chipul unei fiare roşii, având „zece coarne” (adică cele zece regate supuse lui) „şi şapte capete” (adică cei şapte cârmuitori care s-au supus lui de bună voie şi acţionează în calitate de reprezentanţi plenipotenţiari ai lui în stăpânirile în care se află) – cf. Apocalipsa 13, 1şi tâlcuirile din acest stih ale Sfinţilor Irineu al Lyonului şi Chiril al Ierusalimului.

În ce priveşte puterea mondială a lui Antihrist, cartea Apocalipsei spune că „s-a dat ei [fiarei – Antihrist] stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul” (13, 7). Deşi îndeletnicirile şi mijloacele omeneşti vor avea însemnătate ele nu vor stăvili izvorul de căpătâi al izbânzii lui Antihrist. „Şi stăpânirea lui va creşte în putere – dar nu prin puterea lui însuşi” (Daniil 8, 24)[1].

Antihrist îşi va primi stăpânirea şi puterea de la satana: „i-a dat ei balaurul puterea sa şi scaunul său şi stăpânire mare” (Apoc. 13, 2). Numai prin această necurmată împreună-lucrare satanică se vor putea explica neobişnuitul succes al lui Antihrist în a acapara atât de iute stăpânirea asupra întregii lumi, şi puterea lui nemaiîntâlnită, căreia nici o sforţare omenească nu va fi în stare să-i stea împotrivă ori să-i pună stavilă.

„Antihrist – spune Beliaev – va lucra cu putere şi minuni de la Satana, iar această putere va fi foarte mare… va avea o mulţime de ajutători puternici… cu mijloace de comunicare rapide şi metode de coordonare, va fi cu putinţă să în făptuiască o revoluţie în toată lumea în acelaşi timp”[2].

Recunoaşterea obştească a lui Antihrist drept conducător al lumii întregi se va petrece în aceeaşi vreme cu recunoaşterea generală a lui drept singurul lider spiritual al tuturor religiilor. Vladimir Soloviov, în ultima sa lucrare intitulată „Povestire despre Antihrist – trei dialoguri”[3], a exprimat părerea că Antihrist, după ce va lua stăpânirea deplină, va aduna un soi de sinod ecumenic cu reprezentanţi din toate religiile.

La acest sinod (din Ierusalim), Antihrist se va oferi să-i unească pe toţi într-o singură obşte, sub călăuzirea uni singur în drumător spiritual. El îşi va îndrepta îndeosebi atenţia spre creştinii din toate confesiunile, făgăduindu-le tot felul de ocrotiri şi înlesniri în schimbul recunoaşterii cârmuirii sale. Sfântul Efrem Sirul scrie: „El se va trâmbiţa pe sine, aşa cum au făcut şi înaintemergătorii lui, care mai înainte de vreme îl închipuiau; se va numi pe sine propovăduitorul şi cel care a statornicit iarăşi învăţătura şi cunoştinţa cea adevărată a lui Dumnezeu.

Cei care nu înţeleg creştinismul vor vedea în el un reprezentant, un susţinător, al adevăratei religii şi i se vor alătura, făcându-i-se părtaşi. El va grăi cu glas mare despre sine, numinduse a fi Mesia cel făgăduit, iar fiii înţelepciunii lumeşti şi ai cugetării trupeşti îi vor închina osanale. Văzând capacităţile lui copleşitoare, slava, puterea, însuşirile geniale şi dezvoltarea cât se poate de cuprinzătoare după stihiile lumii, ei îl vor proclama dumnezeu şi se vor face părtaşi şi ajutoare ale lui [4].

Între altele este de foarte mare însemnătate să pomenim că toţi Sfinţii Părinţi socotesc că pricina de căpătâi a grabnicei înrobiri a oamenilor de către Antihrist este lipsa de înţelegere duhovnicească, precum şi obşteasca şi deplina prăvălire în îndeletniciri lumeşti.

De vreme ce înţelegerea duhovnicească se poate dobândi şi poate spori numai în condiţiile adevăratei vieţi duhovniceşti, trăite de creştinii cu adevărat ortodocşi (aşa dar fără ai cuprinde aici pe cei care sunt ortodocşi doar cu numele), numai pe acei puţini dintre ei, care vor rămâne cu adevărat creştini ortodocşi până la sfârşit, ducând o viaţă duhovnicească în acord cu propovăduirea Sfintei Biserici, vor avea în vremea aceea plinătatea mijloacelor de apărare şi vor putea să desluşească toate cursele şi vicleniile lui Antihrist.

Cu neînchipuită dibăcie acest înşelător va înlocui închinarea către Dumnezeu-omul Iisus Hristos prin închinarea către sine, omul-dumnezeu Antihrist. În Sfânta Scriptură el este înfăţişat drept cel care „se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare” (cf. II Tesalonicieni 2, 3-4) [5], ca grăind „semeţii şi hule”, precum şi ca unul care Îl blasfemiază pe Dumnezeu şi „cortul Lui, şi pe cei ce sălăşluiesc în Cer” (Apoc. 13, 5-6).

Potrivit proorociei Sfântului Apostol Pavel, Antihristul va şedea „în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2, 4). Fără îndoială că „Antihrist nu va putea să şadă în templu neîncetat. El o va face numai cu osebite prilejuri, sărbătoreşti şi însemnate; de pildă, la proclamarea lui ca ocârmuitor al lumii şi dumnezeu al tuturor. Totuşi, acest semn va fi plinit deja şi numai prin faptul că va şedea în templu chiar şi o singură dată. Mai mult decât atât, va porunci să se aşeze chipul lui în toate templele creştine şi necreştine, şi toţi oamenii să i se închine precum i s-ar închina chipului lui Dumnezeu. În cele din urmă, în biserici se va începe slujirea lui Antihrist ca dumnezeu”[6].

Sfântul Ioan Teologul spune că Antihrist va face semne mari „încât şi foc să facă să se pogoare din cer pe pământ înaintea oamenilor” (Apoc. 13, 13). Sfântul Ignatie Briancianinov spune „Acest semn este arătat de Scriptură ca fiind cel mai mare dintre minunile lui Antihrist – iar locul acestui semn va fi în văzduh. Va fi privelişte uimitoare şi înfricoşătoare care va lucra cu precădere asupra simţului văzului, vrăjindu-l şi aruncându-l în înşelare”[7].

Minunile lui Antihrist, lucrate sub puterea satanei, vor produce o înrâurire irezistibilă asupra privitori lor. „Oamenii nu vor pricepe faptul că minunile lui nu au nici un ţel bun, raţional, că sunt pline de uluire mincinoasă, fără de noimă, reprezentaţii teatrale pline de toată viclenia, pricinuitoare de consternare spre a aduce mintea în nedumerire şi uitare de sine, ca să amăgească, să înşele şi să farmece lumea prin încântarea pricinuită de nişte înfăţişări colosale, însă cu totul deşarte” – Sfântul Ignatie Briancianinov[8].

După ce vor fi văzute aceste minuni, oamenii, din pricina orbirii lor (duhovniceşti) şi a biruinţei cugetării lor trupeşti, vor recunoaşte fără întârziere demonstraţii de putere satanică drept cele mai mari şi mai vădite manifestări ale puterii lui Dumnezeu şi, cuprinse de extaz, îl vor primi pe Antihrist ca pe un dumnezeu.

„Antihrist va înfricoşa cu minunile sale înfricoşătoare şi uluitoare. Prin ele va satisface curiozitatea nechibzuită şi ignoranţa crasă, va satisface superstiţia şi va aduce în nedumerire cunoştinţa omenească. Toţi oamenii ce sunt călăuziţi de lumina firii lor căzute şi astfel înstrăinaţi de călăuzirea luminii lui Dumnezeu, vor fi ademeniţi spre supunere de către amăgitorul” (Cf. Apoc. 13, 8) – Sfântul Ignatie Briancianinov[9].

Despre puterea Satanei asupra împărăţiilor lumii dă mărturie în mai multe rânduri cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Însuşi îl numeşte pe diavolul „stăpânitorul acestei lumi”10. Sfântul Ioan Teologul scrie în cartea Apocalipsei că satana îi dă slugii sale „puterea sa şi scaunul său şi stăpânire mare” (Apoc. 13,2). Puterea satanei este sporită şi întărită de înşelare, amăgire şi silnicie. Domnul Iisus Hristos a ajuns să-Şi adeverească puterea printr-o săvârşire liber consimţită şi prin supunere fiască faţă de Dumnezeu-Tatăl.

Ceea ce Hristos a respins – în vremea ispitirii în pustie[11] – Antihrist va primi şi va împlini în măsură deplină. Acest viclean îşi va căpăta toată puterea de la satana, în schimbul supunerii desăvârşite faţă de el. El îi va răsplăti pe alţii cu aceeaşi putere diavolească, potrivit măsurii supunerii lor şi a slujirii voirii Satanei. Într-una din cuvântările sale, de Dumnezeu insuflate, Sfântul Eferm Sirul ne-a lăsat învăţătura care urmează: „Cu durere îmi voi începe cuvântul şi cu suspine voi grăi despre sfârşitul lumii acesteia şi pentru şarpele cel fără de ruşine şi preacumplit, care va aduce lumea în mare tulburare şi va vârî frica, laşitatea şi necredinţa groaznică în inimile oamenilor. El va lucra minuni, semne şi privelişti înfricoşătoare, cât să înşele, de va fi cu putinţă şi pe ei aleşi (Matei 24, 24), amăgindu-i pe toţi prin semne mincinoase şi părelnicii de minuni lucrate de el însuşi.

Căci prin îngăduinţa Dumnezeului Celui Sfânt va primi puterea de a înşela lumea, fiindcă fărădelegea va fi umplut pământul şi pretutindeni se vor săvârşi tot felul de urâciuni. De aceea, din pricina nelegiuirii oamenilor Stăpânul cel Prea curat va îngădui ca lumea să fie ispitită de duhul minciunii, de vreme ce oamenii au dorit să se despartă de Dumnezeu şi să-l iubească pe cel viclean.

O, fraţilor, mare va fi lupta în vremurile acelea, mai ales pentru cei credincioşi, când semne şi minuni se vor lucra cu putere mare de către şarpele însuşi; când se va arăta pe sine în năluciri înspăimântătoare ca fiind asemenea lui Dumnezeu – va zbura prin văzduh şi toţi dracii, ca îngerii, se vor înălţa în faţa tiranului.

Căci va răcni cu putere, schimbându-şi înfăţişarea şi speriindu-i pe toţi oamenii peste măsură. Fraţilor, cine se va dovedi atunci a fi cu luare-aminte, neclintit, având în sufletul său semnul cel credincios – Venirea cea sfântă a Fiului Celui Unul-Născut, Dumnezeul nostru -, când va privi durerile negrăite care vor veni de pretutindeni asupra fiecărui suflet şi din care nu va fi nici un strop de uşurare, nici o alinare de nici un fel, nici pe uscat, nici pe mare?

Cine va rămâne statornic când va vedea lumea întreagă în tulburări, pe toţi fugind să se ascundă în munţi, iar pe unii murind de foame, pe alţii topindu-se de sete ca ceara şi pe nimeni având milă; când va vedea toate feţele înlăcrimate şi întrebând cu arzătoare dorinţă: Oare se mai găseşte undeva pe pământ cuvântul lui Dumnezeu? şi va auzi răspunsul: Nicăieri!? Cine va suferi durerea de neîndurat când va vedea adunarea neamurilor care vor veni de la marginile pământului ca să-l vadă pe tiran, mulţi închinându-i-se, strigând cutremuraţi: Tu eşti salvatorul nostru!?

Marea se va răzvrăti, pământul se va usca, cerurile nu vor da ploaie, plantele se vor veşteji şi toţi locuitorii pământului din părţile de Răsărit vor fugi în Apus, din pricina spaimei celei mari, iar cei ce trăiesc în părţile de Apus vor fugi la Răsărit cu tulburare. Însă cel fără de ruşine, luând atunci stăpânire, va trimite diavolii la toate marginile pământului să propovăduiască: Marele împărat s-a arătat cu slavă. Veniţi să îl vedeţi pe el. Şi cine va avea atâta suflet atât de neclintit, încât să sufere toate aceste ispite? Cine. Oare, va fi acel om, precum am zis, ca toţi îngerii să-l fericească pe el?”

(va urma)

Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.30

__________________________________________________

*1* Versetul complet este acesta: „Şi stăpânirea lui va creşte în putere – dar nu prin puterea lui însuşi – şi va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor”.

*2* Cf. Concerning Atheism and Antichrist (Privitor la ateism şi Antihrist), vol. 1, p. 765.

*3* Această scriere a lui Vladimir Soloviov (1853-1900) a cunoscut în limba română mai multe ediţii: Povestire despre Antihrist. Trei convorbiri, Institutul European, Iaşi, 1992; Trei dialoguri despre Antihrist, Ed. Humanitas, Buc.1992; de asemenea a fost cuprinsă şi în vol. Antihristul, Ed. Polirom, Buc. 2000, pp. 55-83.

*4* Aici citatul a fost luat de autor după trimiterea Sfântului Ignatie Briancianinov. Vezi şi ediţia românească: Despre vedenii, duhuri şi minuni, trad. de Adrian şi Xenia Tănăsescu Vlas, Ed. Sophia , Buc. 2002, p. 15.

*5* „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze pe el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2, 3-4).

*6* Cf. Beliaiev, Concerning Atheism and Antichrist (Privitor la Ateism şi Antihrist), vol.1, p.384.

*7* Vezi şi ediţia românească a scrierilor Sfântului Ignatie, op.cit. pp. 17-18. Aici găsim următoarea notă: „A căuta spre cer (nevoitorul rugăciunii) foarte rar se cuvine, de frica duhurilor viclene, care sunt în văzduh, drept care se şi numesc duhuri ale văzduhului, care pricinuiesc multe şi felurite înşelări în văzduh” – Sfântul Simeon Noul Teolog, Dobrotoliubie, tom 1, Despre cel de-al treilea fel al luăriiaminte.

*8* Vezi op.cit. pag.15.

*9* Vezi op.cit. pag.17.

*10* Vezi Ioan 12,31; 14, 30, 16, 11.

*11* „Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavol. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, şi I-a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus ia zis piei, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 1-11).