Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţirea Duhului. Şi aceasta este dragostea despre care grăiesc toate Sfintele Scripturi.

suflet de copil nevinovat

Căci prietenia după trup se desface foarte uşor când se găseşte o cât de mică pricină, pentru că nu a fost legată cu simţirea Duhului.

Citeşte şi:  Glasul Bisericii este veşnic şi statornic, se repetă şi este auzit de veacuri spunând: „Biruinţa finală aparţine binelui!”

Dar în sufletul care stă sub înrâurirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar întâmpla să se producă vreo supărare, totuşi legătura dragostei nu se desface dintr-însul.

Căci aprinzându-se pe sine însuşi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, îndată revine la starea cea bună şi cu multă bucurie primeşte dragostea aproapelui, chiar dacă a fost ocărât sau păgubit mult de către acela, pentru că acest suflet topeşte în dulceaţa lui Dumnezeu amărăciunea iscată de gâlceavă.

Citeşte şi:  Domnul ne înțelepțește ca să nu ne lipim de cele pământești, ci să tindem către cele cerești, mântuindu-ne sufletele

Sfântul Diadoh al Foticeii