18. Spiritualitate întunecată în sânul Patriarhiei Moscovei

Cea mai mare parte a Rusiei a fost ocupată de puterile iadului. Nu numai toate sectele existente, prădătorii de aproape şi de departe de peste hotare, comercianţii de arme, droguri, mârşăvii şi pornografie, ci şi toate soiurile de duhuri satanice s-au năpustit asupra Rusiei odinioară sfinte.

Se dezlănţuie un război duhovnicesc nemaivăzut. Pretutindeni primejdia de moarte stă la pândă pentru un suflet omenesc, acea primejdie care este mai rea decât moartea fizică …

Orice faptă rea şi orice fel de viclenie au devenit accesibile pentru oricine va alege să le comită. În ziare şi reviste, aproape la orice chioşc, cineva poate da chiar împotriva voinţei sale peste tot soiul de draci. Poţi cumpăra oricând nu numai cărţi oculte şi ezoterice, ci şi ghiduri practice de magie neagră, care conţin sfaturi şi instrucţiuni lesne de urmat despre cum să faci vrăji, cum să ţii la depărtare ceva, să extermini sau să ucizi. Dar mulţi dintre practicanţii domestici de magie neagră nu ştiu că prin comiterea unor astfel de fapte rele ei se condamnă în primul rând pe ei înşişi … la osânda veşnică şi întunericul de nepătruns.

Uitând, în timpul perioadei sovietice, cum să cugete în termeni de creştinism, bietele victime ale agresiunii întunecate nu-şi dau seama că încuviinţând să comită o crimă mistică ele săvârşesc cel mai mare păcat de moarte pentru care, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu se pot căi nicicând nici în viaţa aceasta, nici mai ales în viaţa veşnică ! (Desigur, teoretic, o pocăinţă sinceră cu o întoarcere ulterioară în sânul Bisericii şi rugăciune pentru iertarea păcatelor poate mântui un suflet căzut, dar în realitate, câţi dintre ei au reuşit de fapt să scape de vrăjmaşul care-i ţine în strânsoarea sa ? La urma urmei, aceasta presupune genul de luptă duhovnicească de care nu mulţi ar fi capabili astăzi) Lumea duhovnicească are propriile legi stricte (comp. Luca 16, 19-31).

Moartea veşnică a sufletului şi chinul fără sfârşit este ceea ce-l aşteaptă pe cel care face pact cu diavolul.

O colaborare directă cu forţele răului nu este întotdeauna impusă omului modern care a fost asediat duhovniceşte. Este de ajuns să-i suprime voinţa, să-i adoarmă conştiinţa (acest glas al lui Dumnezeu), să-l transforme într-un consumator apatic de ,,cultură de masă”, să-l facă să-şi piardă libertatea de a alege şi astfel să devină un zombi. Şi în această stare el va începe să înţeleagă libertatea în manifestarea ei negativă (totul este permis !) şi va fi incapabil să facă diferenţa între stânga şi dreapta, bine şi rău, şi de aceea va deveni înclinat spre rău şi vrând-nevrând va lua parte la el.

Moartea duhovnicească în timpul vieţii omului, cunoscută în literatura ascetică ca ,,cea dintâi moarte”, este partea celor care trăiesc fără Dumnezeu în sufletul lor, fără gând despre mântuire, care este raţiunea vieţii noastre pe pământ.

În Rusia devastată de astăzi şi în străinătatea din apropiere (aşa cum sunt numite acum fostele republici ale URSS) se ridică armele împotriva omului din frageda sa copilărie: presa, radioul şi televiziunea sunt implicate în corupţia morală, în timp ce jefuirea sufletelor copiilor are loc în şcoli. Lăsând la o parte pătrunderea în unele şcoli a ideologiei ,,New Age” cu o meditaţie mai degrabă neliniştitor de ocultă, şcolile secundare şi terţiare angajează mulţi sectanţi, inclusiv pe cei care reprezintă sectele pervertite precum mooniţii sau ,,Aum Shinri Kyo” care sunt interzise în alte ţări. De exemplu, mormonilor li se permite să lucreze în şcoli chipurile pentru practica de engleză a elevilor, şi baptiştilor, penticostalilor, iehoviştilor şi altor misionari rătăcitori pentru predicarea ,,religiei”…

Aproape întreaga lume din jurul omului, şi în special mass media, a fost mobilizată pentru a duce război împotriva sufletului său. Toţi se luptă pentru a-l îndepărta pe om de Dumnezeu, de aproapele său, şi de sine însuşi.

Mafia întunecată a pus stăpânire pe toate poziţiile cheie din Rusia: guvern, armată, educaţie, medicină etc. Recent, un membru al Dumei de Stat, magicianul TV Kaşpirovski anunţa cu aroganţă telespectatorii: ,,Ei manipulează prin cuvinte, eu lucrez cu ochii mei”. Este cât se poate de posibil ca în curând Djuna să aibă un loc în Duma de Stat (există mulţi militari în partidul ei). Această super-vrăjitoare a zilelor noastre, care i-a tratat odinioară pe Brejnev şi pe alţi nomenclaturişti sovietici de rang înalt, a primit pentru activitatea ei ,,medicală” felurite premii şi titluri (inclusiv pe cel de ,,profesor”) în Rusia şi străinătate. UNESCO a numit-o ,,doctorul anului” în 1995.

Este de asemenea binecunoscut că oricând este nevoie, oamenii sunt expuşi unor psihogeneratori care manipulează psihicul a mase imense de populaţie. Astfel, martori oculari şi specialişti în percepţie extrasenzorială (adică, cei care ştiu de fapt despre ce este vorba aici) au confirmat că pe 3-4 octombrie 1993, în timpul bombardamentului ,,Casei Albe” din Moscova, psihogeneratorii erau activaţi pentru a sugera anumite gânduri şi dorinţe persistente.

Experimente nemaiauzite asupra sufletului omului, asupra psihicului său sunt conduse mai cu seamă la televizor, unde programele includ adeseori şedinţe de hipnoză (adică, o influenţă magică, potrivit învăţăturii Bisericii), conduse de hipnotizatori-magicieni celebri, precum mai sus amintiţii Kaşpirovski, Djuna sau Ciumak. Telespectatorii nici măcar nu bănuiesc că sunt ademeniţi într-o capcană diabolică în timp ce urmăresc aceste programe. Adeseori ei nu sunt conştienţi nici de primejdia care vine de la tot soiul de mediumuri – ,,vindecători”[234], care se implică deseori în furtul energiei vitale a oamenilor, sau în vampirism, într-un limbaj simplu; ei nu au nici o idee despre reversul medaliei aşa-zisei ,,codificări” folosite împotriva alcoolismului sau tabagismului.

Dintre toate fărădelegile amintite ale Patriarhiei Moscovei, cea mai teribilă este fără îndoială o ,,introducere a spiritualităţii întunecate în Biserică” pe care jurnalul Întoarcerea (Return) a numit-o ,,ultima săritură în prăpastie”[235].

În decursul ultimilor 5 ani, se putea observa un gen special de colaborare între Patriarhia Moscovei şi magicienii care defilează în haine albe. În această privinţă, patriarhul Alexie al II-lea şi recent răposatul Mitropolit Ioan de Sankt Petersburg (el a murit la deschiderea Băncii din Sankt Petersburg) şi protoiereul Vasili Lesniak au dobândit o notorietate regretabilă. Ultimii doi în special aveau legături strânse cu ocultiştii. Lesniak era el însuşi un soi de practician, deoarece era membru al comitetului editorial al Curierului de Hipnologie şi Psihoterapie, ,,părinte spiritual” şi membru al Consiliului Ştiinţific al Institutului Internaţional de Potenţiale Umane de Rezervă (International Institute of Reserve Potentials of Man, IIRPM). Amândoi au participat foarte activ la lucrarea Frăţiei pentru Sobrietate Sfântul Alexandru Nevski (acesta a devenit un fel de al doilea nume pentru IIRPM, deoarece ambele organizaţii erau compuse din aceleaşi persoane).

IIRPM, acest aşezământ cât se poate de dubios, a primit în 1991 binecuvântarea ,,patriarhului” Ridiger şi a mitropolitului Ioan (Snicev). ,,Noi suntem foarte mândri de [această] binecuvântare”, scria un membru al Consiliului Ştiinţific al IIRPM, redactorul şef al jurnalului acestui institut, Curierul de Hipnologie şi Psihoterapie, – ,,Binecuvântarea este o mare putere, ea deschide toate uşile”[236].

În orice mod posibil, IIRPM face cunoscută legătura sa cu Biserica şi binecuvântarea pe care a primit-o. În toate reclamele sale, în seria de înregistrări audio intitulată ,,Autoreglarea psihofizică”, în publicaţiile sale (precum Curierul de Hipnologie şi Psihoterapie şi culegerea Vindecarea prin cuvânt), la conferinţe şi la cursurile oferite de Liceul Umanitar deschis la IIRPM (unde studenţii sunt supuşi unei spălări pe creier psihoterapeutice speciale), la şedinţele de ,,codificare” – pretutindeni acest aşezământ sinistru flutură această informaţie despre binecuvântarea primită de la Biserica Ortodoxă.

Hipnotizatorii de la IIRPM sunt în special mândri de binecuvântarea patriarhală. În jurnalul Curierul de Hipnologie şi Psihoterapie citim: ,,În timpul liturghiei festive care a marcat sfinţirea mânăstirii renovate a Sfântului Ioan de Kronstadt pe 12 iunie 1991, Sfântul Patriarh al Moscovei şi întregii Rusii, Alexie al II-lea, a binecuvântat strădaniile lui E.A. Gorianski, Preşedintele IIRPM, G.I Grigoriev – vice-preşedintele şi psihoterapeutul şef al aceluiaşi institut, şi A.E. Arkhanghelski – preşedintele Consiliului Ştiinţific al IIRPM (…), editor al jurnalului Curierul de Hipnologie şi Psihoterapie (…). Tuturor persoanelor numite li s-au dăruit icoane, sfinţite la Mormântul Domnului din Ierusalim pe 31 martie 1991, în timpul vizitei acolo a sfântului patriarh Alexie”[237].

,,Binecuvântarea activităţii psihoterapeuţilor ruşi de către sfântul patriarh (…) din partea Bisericii Ortodoxe Ruse a avut loc pentru prima oară în perioada sovietică. Noi nu avem cunoştinţă de un precedent asemănător din perioada pre-revoluţionară”[238]. Noi dorim să adăugăm că nici Rusia nu a cunoscut un ,,patriarh” asemănător.

IIRPM, care practică percepţia extrasenzorială sau ,,metodele netradiţionale de vindecare”, pentru a fi mai exacţi – magia şi vrăjitoria, sub pretextul ,,luptei împotriva alcoolismului”, fumatului şi înclinaţiilor rele, datorită protecţiei ierarhilor ocârmuitori şi ,,stareţilor” din Patriarhia Moscovei, i s-a oferit oportunitatea de a conduce şedinţe de ,,codificare” a maselor, adică de hipnotizare a oamenilor (în 1994, numărul lor ajunsese la aproximativ 100.000).

Principalul obiectiv al IIRPM, aşa cum este evident din numele său, este de a debloca anumite ,,potenţiale de rezervă” ale omului. Ce sunt aceste potenţiale de ,,rezervă” ascunse, şi de ce ar trebui ele ,,deblocate”?

Vice-preşedintele IIRPM, G.I Grigoriev şi un membru al Consiliului Ştiinţific, A.E. Arkhanghelski le descriu precum urmează: ,,Potenţialele de rezervă înseamnă utilizarea autosugestiei pentru vindecarea cuiva, eliminarea durerii, prefacerea apei în vin – pentru a bea apă şi a deveni intoxicat (…); înseamnă fenomene specifice: flexibilitate ca de ceară, catalepsie (rigidizare a extremităţilor în postura atribuită lor), amnezie inversă (pierdere parţială a memoriei)”[239].

Este cât se poate de limpede din cele de mai sus că avem de-a face aici cu manifestarea potenţialelor ascunse, adică oculte ale omului prin intermediul hipnozei. Cu alte cuvinte, cu o intruziune într-o sferă interzisă a iraţionalului şi haoticului, pe care Domnul a ascuns-o în mod providenţial de om.

Din Sfintele Scripturi, din scrierile Părinţilor Bisericii, de la Sfântul Ioan de Kronstadt, de la Episcopii Ignatie Briancianinov şi Teofan Zăvorâtul, noi ştim cât de periculos şi teribil este această intruziune în sfera duhului. De exemplu, stareţii de la Optina s-au referit în mod invariabil la hipnoză ca la o ,,forţă nefastă, necreştină” (Sfântul Varsanufie). Stareţul Nectarie a descris-o în cuvinte care sunt deosebit de relevante astăzi: ,,Hipnoza este un lucru teribil. Odinioară oamenilor le era teamă de aceasta, o evitau, dar acum ei sunt ispitiţi de ea … Nenorocirea este că această ştiinţă intră în vieţile noastre sub masca unui pretins mare beneficiu pentru omenire”[240].

Haideţi să cităm şi un comentariu despre medicina netradiţională – mediumuri şi hipnotizatori – publicat în Jurnalul Patriarhiei Moscovei în urmă cu 7 ani, adică înainte ca ,,patriarhul” şi alţi ,,ierarhi” ai Patriarhiei Moscovei să fi început să dea în mod public binecuvântarea lor pentru IIRPM şi tot soiul de ,,vindecători”.

Autorul articolului ,,Nu luaţi parte la lucrările întunericului” vorbeşte despre hipnotism ca despre un fenomen care ,,distruge duhul omului”; el îl caracterizează ca pe o ,,slujire conştientă a răului” şi precizează faptul că hipnotismul ,,foloseşte forţele întunecate ale lumii spirituale”[241].

IIRPM, care a primit sprijin oficial din partea Patriarhiei Moscovei şi este situat în Sankt Petersburg, conduce codificarea hipnotică a oamenilor nu numai în 50 oraşe din Rusia unde are filiale, ci şi în alte ţări. Potrivit popularizatorilor săi, această metodă ,,poate fi folosită în orice condiţii şi are o mare capacitate” de a codifica până la 800 oameni într-o şedinţă de 3 ore[242].

În Sankt Petersburg, protoiereul Vasili Lesniak a participat personal la şedinţele de codificare. Ele au fost organizate fie la cinematograful ,,Festival” (unde rulează filme pornografice şi de groază între şedinţele de psihoterapie), fie, contra asigurărilor ,,vindecătorilor”, în Biserica Mântuitorului din Pargolovo unde slujea de obicei acest magician negru[243].

Potrivit martorilor oculari şi notelor stenografice ale şedinţelor de ,,codificare generală”, aceasta din urmă este precedată de o scurtă învăţătură, ţinută de Lesniak, despre beneficiul acestei metode şi despre ,,potenţialele de rezervă” pe care le va debloca. ,,Referindu-se la Cuvântul lui Dumnezeu ca la ’Super Cartea’, el ar fi spus: ’Fericirea cerească poate fi simţită deja aici pe pământ, potenţialul de rezervă este ceea ce este cu adevărat Împărăţia Cerurilor’”[244]. Apoi urmează o scurtă slujbă de rugăciune în timpul căreia clerul care slujeşte stă cu spatele la icoanele care sunt aşezate pe scaunele din apropierea microfoanelor. Evanghelia este citită în limba rusă. Aceasta este urmată de ,,codificarea generală” propriu-zisă, sub lumina orbitoare a reflectoarelor şi însoţită de muzică (inclusiv muzică bisericească), toate acestea asemănându-se unui spectacol. Apoi, ,,vindecătorul” G. Grigoriev, după ce se prezintă şi saltă cu o ,,baghetă” îl introduce pe învăţătorul său hipnotizator A.R. Dovjenko, care a reuşit chipurile să ,,pătrundă pe tărâmul care vreme de secole a rămas inaccesibil multora”[245].

Pe scenă lumina este alternată cu întunericul, atunci Grigoriev face nişte mişcări ritualice ale trupului şi rosteşte nişte incantaţii cu vocea sa metalică (aceasta este cunoscută ca ,,oferind un cod”). Apoi, brusc el sare în sus tăind aerul cu bagheta sa şi strigând ordine către public. ,,Strigătele şi salturile lui Grigoriev pe fundalul cinematografului sunt ca un film de groază care prinde viaţă”[246]. În spatele lui, în partea din spate a scenei stau asistenţii lui în haine albe, în timp ce hipnotizatorii de la IIRPM sunt poziţionaţi în diferite zone ale sălii printre spectatori. Ei sunt ocupaţi cu săvârşirea ,,codificării generale” care durează o jumătate de oră. Acest ,,tratament” este consolidat prin intermediul codificării individuale care este condusă de hipnotizatori în particular, doar cu pacientul, şi nu este îngăduit nici un observator din afară”[247].

Pentru o şedinţă de codificare se plăteşte aproximativ de două ori salariul mediu. Adevărat, pacienţii au dreptul de a cere decodificarea şi să-şi primească banii înapoi. Lesniak însuşi şi mediumul G. Grigoriev cu colaboratorii săi încearcă în mod blasfemiator să-i convingă pe cei ce se îndoiesc că hipnotismul şi metoda de ,,codificare” sunt darurile Sfântului Duh, împărtăşite lui Grigoriev de Dumnezeu. Totodată, ei uită că chiar de-ar fi aşa … atunci ,,decodificarea” este o trivializare reală a harului dumnezeiesc”[248].

,,Codificarea” împotriva alcoolismului, pe care jefuitorii sufletelor omeneşti au început să o numească eufemistic ,,darul terapeutic”, este practicată nu numai în eparhia de Sankt Petersburg, ci şi în celelalte eparhii ale Patriarhiei Moscovei. Astfel, în Smolensk, fără îndoială cu binecuvântarea Mitropolitului Chiril (Gundiaev) de Smolensk, acest ,,dar este făcut cu participarea doctorilor în Biserica Bunei Vestiri şi în Catedrala Botezului Domnului (…) cu implicarea clerului”. Protoiereul Mihail Uliakhin, colegul şi apărătorul lui Lesniak, scrie cu sinceritate despre aceasta în culegerea publicată de IIRPM sub titlul pretenţios şi fraudulos Vindecarea prin cuvânt. Potrivit lui Uliakhin, o asemenea ,,vindecare” ,,este săvârşită în Gorodok din raionul Vitebsk şi în Sankt Petersburg, aşa cum am adus mărturie eu însumi, de când Vlădica Ioan, mitropolit de Sankt Petersburg şi Ladoga, este preşedintele şi epitropul Frăţiei pentru Sobrietate şi Milostenie Sfântul Alexandru Nevski. Aici în Polotsk, doctorii şi eu însumi trebuie să lucrăm în clădiri închiriate de vreme ce eu nu slujesc în acest oraş”[249].

Şi iată altă dovadă: ,,Lăsând la o parte orice altceva, în Sankt Petersburg exista de câtăva vreme Frăţia Sfântul Ioan Înaintemergătorul al cărei părinte duhovnicesc este protoiereul Vladimir Sorokin, fostul rector al Academiei Teologice din Leningrad şi un ecumenist activ. Sub egida lui, preşedintele frăţiei, un anume Osniţki, conduce în mod regulat şedinţe de vindecare în clădirile frăţiei într-o încăpere specială decorată cu picturi religioase exotice în stil suprarealist. În acest punct ar trebui făcută o menţiune despre activitatea specialiştilor din spitalul eparhial Sfânta Cuvioasă Xenia din Petersburg, care sunt angajaţi în discuţii cu colegii lor apuseni protestanţi cu privire la un aşezământ comun al aşa-numitelor ’centre de reabilitare’ unde ei ar … ’îndepărta rana’ din acei sectanţi din denominaţiunile extremiste care au fost supuşi abuzului spiritual”[250].

Şcolile teologice ale Patriarhiei Moscovei prezintă de asemenea o sferă de acţiune promiţătoare pentru cei pe care Sfinţii Părinţi i-au numit ,,vrăjitori”. În septembrie 1993, G. Grigoriev a fost invitat să ţină o cuvântare la Academia Teologică din Sankt Petersburg. Atât academia, cât şi seminarul intenţionează să introducă un curs de … percepţie extrasenzorială şi hipnotism. Donaţiile generoase pe care mediumurile precum A. Il’in le dau şcolilor teologice fac în mod evident o impresie favorabilă asupra autorităţilor care permit acestor lupi să-i îndrume pe viitorii păstori, iniţiindu-i în ,,tainele universului”, taina de ,,după moarte” şi alte ,,taine”.

Răspunsul la întrebarea ce este acel ceva atât de nestăpânit care-l ,,atrage pe mitropolitul Ioan către vrăjitori şi magicieni, şi ce se află în spatele pasiunii pentru această activitate distrugătoare de suflet” ne este dat de autorul broşurii citate despre Vrăjitoria sub omoforul Bisericii. El oferă detalii biografice ale părintelui duhovnicesc al mitropolitului Ioan (alt ,,stareţ” şi ,,luptător” al Patriarhiei Moscovei) – mitropolitul Manuel Lemeşevski, din biografia sa alcătuită de mitropolitul Ioan însuşi[251]. Din această biografie rezultă pe scurt că mitropolitul Manuel, care era apropiat de feluriţi ,,vindecători” şi ,,hipnotizatori”, se afla într-o stare de înşelare demonică.

Cartea ,,Tainele universului meu”, scrisă de faimosul medium A. Il’in şi ilustrată cu fotografii impresionante[252], vorbeşte despre mitropolitul Ioan, care a fost canonizat în timpul vieţii ca un ,,patriot”, şi despre prietenia sa cu magicienii. Ultimul capitol al cărţii este dedicat prieteniei lui A. Il’in, acest ,,vindecător” din Sankt Petersburg şi bioenergetician de clasă mondială, cu Patriarhia Moscovei şi în special cu mitropolitul Ioan.

Prietenii lui A. Il’in din Biserică nu numai că i-au sfinţit apartamentul şi centrul său ,,Triunghiul Energetic” (slujba de sfinţire a fost săvârşită de protoiereul Nicolae de la Catedrala Sfântul Nicolae – Botezul Domnului), ci mitropolitul Ioan în persoană l-a binecuvântat întotdeauna pe faimosul medium ori de câte ori l-a întâlnit, ceea ce s-a întâmplat cu regularitate. Il’in scrie: ,,Biserica mi-a dăruit două icoane, una din secolul XIX şi cealaltă din secolul XVIII, şi acum cei ce vin la centrul meu pentru a-şi vindeca trupul şi sufletul, vor putea să experimenteze influenţa binefăcătoare a unei icoane”[253] (!).

Locuitorii din Sankt Petersburg îşi amintesc conferinţa de presă neobişnuită a mitropolitului Ioan şi ,,bioenergeticianului” Il’in în sala de concerte din Piaţa Lenin, pe care ziarul Trud (din 25 martie 1993) a numit-o ,,Uniunea dintre Cruce şi Scenă”. După scandaloasa bufonerie a ierarhului cu magicianul, Eparhia de Sankt Petersburg a primit de la Il’in ,,câteva milioane de ruble şi o sumă semnificativă în valută străină” pentru necesităţile sale, şi 3.600.000 ruble pentru necesităţile Academiei Teologice din Sankt Petersburg” … ,,Biserica noastră Ortodoxă are nevoie de un asemenea ajutor” – a comentat Il’in despre actul său de caritate[254]. Comentariile, credem, sunt de prisos.

Patriarhia Moscovei îi primeşte pe magicieni la împărtăşanie, strădaniile lor detestabile sunt binecuvântate făţiş, şi nu sunt ridicate obiecţii împotriva tuturor acestora din partea conducerii Patriarhiei Moscovei. În 1992, Arhiepiscopul Nicolae de Vladivostok a binecuvântat public o vindecătoare-vrăjitoare şi a ,,sfinţit” diploma ei de magician. ,,În 1993, în chiar ziua Cincizecimii (!), în Catedrala (patriarhală) Yelokhovo din Moscova a avut loc o slujbă solemnă de cununie: căsătoria fiului faimoasei vrăjitoare Djuna Dataşvili, el însuşi un ,,magician”[255], ca mireasa lui. Această căsătorie a putut fi văzută nu numai de credincioşii care au venit să se roage în acest mare praznic al Sfintei Treimi, ci şi de spectatorii video şi telespectatori, datorită eforturilor numeroşilor reporteri cu camere video. Există doar câteva exemple de excese comise de Patriarhia Moscovei, a căror listă devine tot mai lungă pe zi ce trece.

Ce-i atrage pe mediumuri la Biserică ? De ce vin la biserică şi îşi aruncă acolo undiţele ? De ce stau înaintea icoanelor şi moaştelor şi se împărtăşesc ? Ei o fac, bineînţeles, nu din dragoste de Hristos şi de Biserica Sa, ci în încercarea lor nebunească de pradă spirituală, oferind ,,hrană suplimentară” sau ,,reîncărcându-se” ei înşişi, după cum afirmă.

,,Numeroşi credincioşi au putut să-i observe pe mediumuri stând înaintea icoanelor vreme îndelungată cu braţele larg deschise şi cu ochii holbaţi încercând să absoarbă energia religioasă care emană din icoanele deosebit de cinstite şi făcătoare de minuni. Acelaşi lucru este adevărat despre împărtăşirea cu sfintele taine, deşi numărul mediumurilor care se împărtăşesc nu este mare. Este ca în cazul icoanelor, ei se apropie de această taină pentru a fura fărâmiturile de la ,,ospăţul de nuntă” al sfintei euharistii”[256]. De obicei, ei nu merg niciodată la o mărturisire propriu-zisă, ci asistă la ,,mărturisirea comună” despre care am vorbit mai sus. Clericii ştiu că, aşa cum s-a întâmplat anterior, există cazuri de furt al sfintelor daruri pentru scopul expres de închinare lui satan. Actele profanatoare insuflate de diavol vrăjitorilor şi mediumurilor intensifică darurile demonice şi puterile lor întunecate. Însă, nu numai în lumea ce va să vină, ci, de obicei, deja în timpul vieţii lor, ei sunt luaţi pe neaşteptate de condamnare: nebunie, sinucidere, accidente care-i afectează pe ei sau pe cei dragi lor – aceasta este ,,răsplata” de la tatăl lor, diavolul.

Mare ispită pentru oamenii Bisericii este ţesută de ,,păstorii” care iau parte la faptele întunericului. Din cauza lor şi a altor apostaţi – serghianişti, ecumenişti şi modernişti – turma Patriarhiei Moscovei a pierdut aproape în întregime darul discernerii duhurilor fără de care nu este cu putinţă să deosebeşti un stareţ de un vrăjitor, sau pe Hristos de antihrist. O asemenea orbire i-a afectat până şi pe cei mai bine intenţionaţi dintre ,,stareţi” – arhimandritul Ioan (Krestiankin) de la Mânăstirea Peşterilor din Pskov şi protoiereul Nicolae Gurianov din Insula Zalit. Ei sunt ,,înţelepţii” care au binecuvântat activităţile IIRPM fără a-şi bate capul să dezvăluie metodele folosite de aceşti hipnotizatori-codificatori, care apelează la ,,potenţialele de rezervă ale omului”, şi pe cele folosite de vrăjitori-mediumuri care se referă la draci ca la ,,puteri cosmice”.

Iată un exemplu: ,,Un anume părinte Valentin (din raionul Pskov), cinstit ca ,,stareţ”, a dobândit un ,,dar” uimitor: el comunică neîncetat cu diavolii ale căror şoapte le notează în jurnalul său. Alt ,,stareţ” Naum de la Lavra Sfânta Treime – Sfântul Serghie îşi îndrumă fără ezitare fiii duhovniceşti către un anumit ,,guru” cu scopul purificării. Admiratorii lui ignoranţi şi înşelaţi iau darul său al clarviziunii drept discernământ duhovnicesc. Din păcate, înşelarea demonică dobândită de astfel de pseudo-stareţi este preţuită de mulţi credincioşi din Patriarhia Moscovei care este lipsită de harul tainelor Bisericii, şi trece drept înduhovnicire înaltă”[257]. Care este atunci valoarea postirii şi rugăciunii ,,stareţilor” patriarhiei, atât de slăviţi de admiratorii lor ? Nu s-au distins ereticii Arie şi Nestorie în ,,post” şi ,,rugăciune” ? Diavolul însuşi are vreo nevoie de hrană şi odihnă ?

Este demn de reţinut şi faptul că, de obicei, toţi aceşti ,,vindecători” şi ,,făcători de minuni” câştigă bani buni cu abilităţile lor. În această privinţă, ei nu urmează nici cuvântul Domnului: În dar aţi luat, în dar daţi (Matei 10, 8), nici Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian (1 iulie), Chir şi Ioan (31 ianuarie), Sfântului Agapit din Peşterile Kievului (1 iunie), Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Panteleimon (27 iulie) şi altora, ci mai degrabă lui Simon Magul (Faptele Sfinţilor Apostoli 8) şi slujnicei având duh pitonicesc, care dobândă multă da stăpânilor ei, vrăjind (Faptele Sfinţilor Apostoli 16, 16).

Armagheddonul care se apropie (Apocalipsis 16, 16) îşi adună oştile. Poruncile se aud tot mai tare şi şirurile de regimente devin tot mai clar delimitate; teritoriul ,,neutru” a dispărut demult, şi fiecare trebuie să hotărască de partea cui este …

[234] Despre chestiunea spiritualităţii întunecate în Rusia, a se vedea cărţi foarte interesante care se bazează pe fapte: preotul Rodion, Oameni şi demoni: Moduri de ispitire a omului modern de către duhurile căzute (Liudi i demony. Obrazy iskusheniia sovremennago cheloveka padshimi dukhami), Sankt Petersburg, 1991; şi de asemenea cartea Feriţi-vă de cei prin care vin ispitele (Osteregaites’ proizvodiashchikh soblazny), Lugansk, 1991. Cărţile ieromonahului Serafim (Rose), Ortodoxia şi religia viitorului (Pravoslavie i religija budushchago), Alma-Ata, 1991 şi Sufletul după moarte (Dusha posle smerti), Moscova, 1991, care era larg cunoscută în samizdat încă în anii sovietici, au exercitat o influenţă unică şi au ajutat mulţi oameni să devină conştienţi pe pericolul ocultului, magiei, cultelor orientale, meditaţiei şi altor ,,fructe interzise”.

[235] Întoarcerea (Vozvraschehenie), jurnal bisericesc şi social al parohiilor din Rusia ale BORD, supliment la nr. 2 (6), Sankt Petersburg, 1994, p. 7, col. 1.

[236] Citat din Scurt comentariu despre codificarea ritualică (Zapiska o ritual’nom kodirovanii), Sankt Petersburg, 1994, p.7. Această broşură bine documentată a zdrobit pur şi simplu activitatea vrăjitorească a protoiereului V. Lesniak şi a fiilor săi duhovniceşti din IIRPM. Această lucrare este cu atât mai obiectivă şi valoroasă deoarece autorul ei este un susţinător al Patriarhiei Moscovei. Fără să vrea, el demască legătura criminală a Patriarhiei Moscovei cu vrăjitorii. Putem regreta că autorul acestei broşuri este anonim. Deşi, având în vedere activitatea criminală nepedepsită care domneşte acum în Rusia, ca şi puterea adversarilor săi, putem înţelege raţiunile pentru care autorul Scurtului comentariu a preferat să rămână anonim. Astăzi, văzând mânia şi răutatea cu care l-au atacat cei de la IIRPM şi susţinătorii lui, putem înţelege că tactica lui s-a dovedit a fi cât se poate de îndreptăţită. Mai mult, credincioşii ortodocşi realizează că este foarte periculos să invoci puterile întunecate. (În această privinţă, ne putem aminti pătimirile lui Motovilov în pofida legăturii sale cu Sfântul Serafim de Sarov.)

Despre tendinţa tulburătoare a Patriarhiei Moscovei de a aluneca spre spiritualitatea întunecată, a se vedea de asemenea broşura lui R. Dobrovolski, Măscăricii lui Dumnezeu sau Vrăjitoria sub omoforul Bisericii (Bozhii skomorokhi’ ili koldovstvo pod tserkovnym omoforom), Sankt Petersburg, 1994 şi articolul ,,Vrăjitoria se alătură Bisericii” (Votserkovlenie charodeistva) din nr. 5, 1994 al jurnalului BORD din Sankt Petersburg, Întoarcerea (Vozvrashchenie).

[237] Curierul de Hipnologie şi Psihoterapie, Sankt Petersburg, 1992, nr. 2, p. 89.

[238] Ibid., p. 89.

[239] Scurt comentariu despre codificarea ritualică, p. 11.

[240] Din cartea lui V.P. Bikov, Locuri liniştite de odihnă pentru un suflet pătimitor (Tikhie priiuty dlia otdykha stradaiushchei dushi), Moscova, 1913. Citat în I.M. Kontzevich, Pustia Optinei şi vremurile sale (Optina pustyn’ i ee uremia), Mânăstirea Sfânta Treime, Jordanville, 1970, p. 562 -563.

[241] Georgii Şevkunov (acum ieromonah Tihon), ,,Nu luaţi parte la lucrările întunericului” (Ne uchastvuite v delakh t’my), Jurnalul Patriarhiei Moscovei, Moscova, 1989, nr. 12, p. 44-47.

[242] Scurt comentariu despre codificarea ritualică, p. 5.

[243] A se vedea Patria Noastră (Nashe Otechestvo), nr. 1, 1993, p. 3; şi de asemenea Radio PtB, Kontakt, 21 mai 1993, 19:50.

[244] Scurt comentariu despre codificarea ritualică, p. 8.

[245] Ibid., p. 9.

[246] Ibid., p. 10.

[247] Ibid., p. 11.

[248] R. Dobrovolski, A. Konovniţin. ,,Vrăjitoria se alătură Bisericii” (Votserkovlennoe charodeistvo), Întoarcerea, Sankt Petersburg, 1994, nr. 5, p. 55.

[249] Alexandro-Nevskoe obshchestvo trezvosti, Vindecarea prin cuvânt (Istselenie slovom), nr. 2, publicată de Otchina, 1995, p. 65. Această culegere este publicată cu binecuvântarea mitropolitului Ioan (Snicev). ,,Vindecătorii” de la IIRPM nu au cruţat nici bani, nici efort pentru a publica o carte întreagă ca răspuns, mai precis ca un urlet categoric răutăcios, la broşura Scurt comentariu despre codificarea ritualică, care i-a împins pe mulţi oameni să reflecteze serios la crimele IIRPM. Vindecarea prin cuvânt, în pofida titlului ei ,,binevoitor”, este artificială şi înşelătoare în toate privinţele. Este adevărat însă că un cititor atent, familiarizat cu Sfintele Scripturi şi patristica, poate extrage din ea informaţii nefavorabile intenţiei IIRPM şi care contrazic minciuna sa mârşavă. Acest fapt este evidenţiat în special de citatul nostru de mai sus din scrisoarea protoiereului Mihail Uliakhin, care a confirmat că şedinţele de ,,codificare” erau într-adevăr organizate în bisericile şi chiar catedralele Patriarhiei Moscovei, fapt negat de mediumuri şi de ,,părinţii lor duhovniceşti”. Din carte devine evident că răposatul mitropolit Ioan, în timp ce venea la unul din programele radio ,,ortodoxe” liberale numit ,,Kolokol”, a poruncit ca broşura despre ,,codificare” să fie retrasă de la vânzare şi arsă (p. 83). Cei care au alcătuit această culegere au reuşit încă o dată să defăimeze BORD (p. 78), care fiind o Biserică adevărată este potrivnică atât magicienilor, cât şi vârcolacilor lor ,,ortodocşi”.

[250] R. Dobrovolski, Măscăricii lui Dumnezeu, p. 4.

[251] Mitropolit Ioan (Snicev), Mitropolitul Manuel Lemeşevski, Sankt Petersburg, 1994.

[252] În nota explicativă a acestei cărţi se poate citi: ,,Această carte posedă o încărcătură bioenergetică puternică, deoarece autorul ei – faimosul bioenergetician, vindecător şi profet – exercită o influenţă pozitivă diversă asupra oamenilor”.

[253] A. Il’in, Tainele universului meu (Tainy moei vselennoi …), p. 352.

[254] Ibid., p. 352, 359, 362.

[255] Întoarcerea, Sankt Petersburg, 1994, supliment la nr. 2/6, p. 7.

[256] A se vedea preot Rodion, op. cit., p. 50-51.

[257] R. Dobrovolski, op.cit., p. 3.

Sursa: ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE de Ludmilla Perepiolkina