Cuviosul Serafim de Sarov scrie despre deznădejde: „Așa cum Domnul se îngrijește de mântuirea noastră, tot așa diavolul, ucigașul de oameni, încearcă să-l împingă pe om la deznădejde.”

Așa cum Domnul se îngrijește de mântuirea noastră, tot așa diavolul, ucigașul de oameni, încearcă să-l împingă pe om la deznădejde

Așa cum Domnul se îngrijește de mântuirea noastră, tot așa diavolul, ucigașul de oameni, încearcă să-l împingă pe om la deznădejde

Iuda Trădătorul era laș și lipsit de pricepere în luptă, așa că diavolul, văzându-l disperat, l-a atacat și l-a forțat să se spînzure.

Citeşte şi:  Te plângi, roaba lui Dumnezeu, de bărbatul tău, te necăjeşti de soarta ta cea amară?

Dar Petru, piatra cea tare, căzut într-un mare păcat, ca un iscusit în luptă, nu a deznădăjduit și nu și-a pierdut prezența de spirit, ci a vărsat lacrimi amare din inima sa caldă, iar diavolul a fugit de la el ca ars de foc la vederea lui.

Astfel, fraților, ne învață Sfântul Antioh, când vine asupra noastră deznădejdea, nu trebuie să cedăm în fața ei, ci, întăriți și ocrotiți de sfânta credință, cu mare curaj să spunem duhului rău:

„Ce ai cu noi, lepădatule de Dumnezeu, fugar din cer și slugă vicleană? Să nu îndrăznești să ne faci vreun rău. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are autoritate asupra noastră și asupra tuturor lucrurilor. Dar tu, distrugătorule, pleacă de la noi. Fiind întăriți de cinstita Lui cruce, călcăm în picioare capul tău de şarpe”.

Învățăturile Sfântului Nicolae Velimirovici pentru fiecare zi a anului (din „Proloagele de la Ohrida”)