Dacă strângem averi, ne facem cugetul rob materiei necugetătoare şi arătăm că nu avem credinţă în Sfânta Pronie.

Ba mai mult, dovedim că suntem nebuni. Da, nebuni. Nu este nebun cel care prin orice mijloc dobândeşte avere, pe care apoi o pierde? Îmi vei spune: „Doar averea o să rămână copiilor mei”. Da, dar şi copiii tăi vor pierde această avere când vor muri. Şi poate că vor muri înainte de tine!

Citeşte şi:  Să facem rugăciuni scurte, unite cu Dumnezeu prin dragoste

Adevărul este că atunci când aduni avere, îți îngraşi două din patimile tale cele mai înfricoşătoare: slava deşartă şi înclinaţia spre plăceri trupeşti.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, Editura Egumenița – fragment