Atunci cand spui cuiva un cuvant greu, jignitor, batjocoritor, ironic , zeflemitor esti un om crud.

Esti un tiran sadea.

Provoci Celuilalt suferinte de nedescris.

Cuvantul care loveste raneste si e mai tare, mai dur, mai terifiant decat pumnul, palma, piroanele, biciul cu care iti “persecuti” adversarul.

Cred ca Iisus a suferit mai mult atunci cand I s-au aruncat vorbe de hula, inchipuite si neadevarate, blasfemeitoare, nerusinate si batjocoritoare si a suferit mai putin atunci cand a fost pur si simplu biciuit, torturat si rastignit… in orice caz , rabdand, a depasit suferinta fizica si El prin cuvant (dar ce Cuvant!) cuvantul bun, salvator, mantuitor, de IERTARE ABSOLUTA:”Parinte, iarta-le ca nu stiu ce fac ”

Citeşte şi:  Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogăţie nu ştii ce să faci şi o risipeşti

Nu intamplator Iisus Domnul a primit cu atata bucurie si satisfactie dumnezeiasca interventia – prin cuvant – a talharului celui bun, caruia drept rasplata i-a si promis, daruindu-i pe loc Raiul:”Adevarat graiesc tie astazi vei fi cu Mine in Rai”

Talharul I-a spus Domnului cuvant de mangaiere, cuvant bun.

Ferice de el!

Citeşte şi:  Câteva pretexte pe care le aduc părinții ca să nu-și căsătoreasca devreme copiii

Cuvantul de mangaiere..

din “Jurnal dicontinuu cu N. Steinhardt”, Ioan Pintea, pag. 145