Iubiţi fii şi fice duhovniceşti

Puțini poate cunoaşteți că țara noastră, Republica Moldova, se află pe locul 10 în lume, după numărul avorturilor făcute, raportat la numărul populaţiei. De aici, specialiştii în statistică ne spun că, avortul a făcut mai multe crime şi victime, decât primul şi al doilea război mondial împreună. Pornind de la aceste triste şi înfiorătoare constatări şi, cuprins fiind de durerea faţă de crima avortului, am avut şi voi avea întotdeauna prioritar, în preocupările mele arhipăstoreşti, grija să previn, cât îmi va sta în putere, această situaţie critică cauzată de avort.

Biserica intervine, în ultimul timp tot mai des, prin diferite mişcări, demersuri şi marşuri, de a se opune acestei crime sociale – avortul, pe care, societatea secularizată contemporană, îl justifică a fi ceva normal, fie din punct de vedere medical sau social. Dar cu toate acestea numărul avorturilor nu scade, din contra creşte pe alocuri. Şi aceasta se petrece din motivul că nu se conşteintizează gravitatea păcatului. Nu se cunoaşte învăţătura Sfinţilor Părinţi şi canoanele Bisericii care opresc şi osândesc acest păcat.

Sfinții Părinți spun că, femeile (cît și cei care contribuie – soțul, părinţii, medicii) care săvîrșesc avortul se numesc ucigaşe de copii, iar nu mame şi primesc pedepse grele încă din viaţa aceasta, dacă nu aduc pocăință adevărată. Canoanele Sfintei Biserici, pentru cei care săvârşesc avortul sunt mari, ca astfel să se conșteintizeze, gravitatea păcatului. Prezentăm aici doar cîteva canoane şi învăţături, care osândesc păcatul avortului şi pe cei care îl săvârşesc. Canonul 21 de la Ancira spune următoarele: „Pentru femeile care omoară pruncii din pântece şi cele care silesc pe altele să facă avorturi, am hotărât să împlinească vreme de zece ani de pocăinţă fără împărtăşanie.” Sfântului Vasile cel mare în canonul 2 şi 8 afirmă următoarele: „Pe cele care dau leacuri, pe cele care iau ierburi otrăvitoare şi pe cele care strică cu bună ştiinţă pe cel zămislit în pântece, să primească canon ca şi cel care ucide oameni.” Sfântul Nectarie de Eghina a spus: „Avortul este cea mai oribilă crimă. Nici animalele nu fac aşa ceva, dimpotrivă nasc atâţia pui cât le dă Dumnezeu şi îi iubesc foarte mult. Numai omul, ființa cea mai rațională şi cea mai perfectă, săvârşeşte această nelegiuire strigătoare la cer”. De aceea, avortul este unul din cele mai grave păcate, pentru că ucizi un suflețel nevinovat, pe care îl lipseşti de două vieți, de cea pământească şi de cea cerească, întrucât, copilaşul pe care îl ucizi prin avort, nu are posibilitate să vadă nici lumina acestei lumi şi nici Lumina cea veşnică, deoarece nu primeşte haina Sfântului Botez.

Citeşte şi:  Fața lui avva Pamvo, ca fulgerul strălucea și era ca un împărat șezând pe tron

De aceea vin cu rugămintea din suflet, nu săvârşiţi acest grav păcat. Oricare ar fi motivul pentru care aţi dori să avortaţi copilul, fie că va părăsit soţul sau iubitul, fie că părinţii nu vă primesc, fie că pruncul are malformaţii, mergeţi la preot să discutaţi, adresaţi-vă la Episcopie. Pentru orice situaţie şi problemă creată, există şi rezolvare. Săvârşind avortul nu pui capăt unei probleme, ci abea de acum se încep adevăratele probleme.

Citeşte şi:  Afându-te departe de Dumnezeu, ce altceva vei face, dacă nu păcate?

În toţi anii mei de slujire atât ca preot, cât şi ca arhiereu, am întâlnit nenumărate cazuri când femeile care săvârşise avort, aveau remuşcări pentru acest păcat. Material şi social stăteau bine, aveau casă, maşină, serviciu bun, soţ cuminte, socri iubitori, dar nu erau împlinite că nu mai puteau să aibă copii. Alte femei mi se plângeau că soţul nu le mai iubeşte, deoarece nu ia făcut copii. Socrii şi părinţii nu o mai stimează, că nu au nepoţi de la ea. Conştiinţa o macină auzind în urechi permanent un glas care îi spune: „Mamă! De ce mai omorât, te-aş fi îngrijit la bătrâneţe, te-aş fi mângâiat atunci când ai fi fost obosită şi întristată, aş fi putut să-ţi aduc bucurii, dar te-ai lipsit de toate acestea omorându-mă. Ai gândit că îţi va fi mai bine şi vei avea o viaţă mai frumoasă şi tihnită fără mine, dar te-ai amăgit.”

Citeşte şi:  Sf. Paisie Aghioritul – Despre încercări și necazuri

Dragii mei

Sfântul Teofilact al Bulgarie, dar şi întreaga tradiţie a bisericii ne spune că Irod, întrucât omorâse crunt miile de prunci, a avut o moarte cumplită „fiind cuprins de lingoare, de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul, de mâncarea viermelor de viu.” Cei care săvârşesc avortul se aseamănă cu Irod, iar prin urmare pot avea acele pedepse pe care le-a primit cruntul şi nelegiuitul împărat Irod.

Nădăjduiesc şi cred că, mişcaţi fiind de învăţătura Sfinţilor Părinţi şi de îndemnul nostru părintesc, cu privire la oprirea păcatului avortului, veţi conşteintiza pe deplin gravitatea acestui crunt păcat şi vă veţi împotrivi de al mai săvârşi.

Cu dragoste creştinească şi grijă părintească

+ PETRU

Episcop de Ungheni şi Nisporeni