În urmă cu câțiva ani,la o sărbătoare, o pereche de tineri căsătoriţi, m-a invitat la o ceașcă de cafea . Pe atunci cei doi aveau doi copii. Aşezându-ne la balconul frumos, tânăra femeie mă întreabă, în numele prietenei ei, despre opinia Bisericii cu privire la avort.

I-am spus că, pentru a înțelege poziția Bisericii cu privire la această problemă, trebuie să răspundem la o întrebare: dacă embrionul conceput e o persoană? E un om întreg în dezvoltare sau un umanoid care așteaptă lumina soarelui și de aer pentru a deveni o ființă umană completă?

I-am explicat că Biserica crede, că un embrion este o ființă umană din momentul concepției, și, prin urmare, consideră că avortul este o crimă. Această crimă este extrem de condamnabilă, şocantă, deoarece este îndreptată împotriva creaturii cele mai inocente și cele mai lipsite de apărare din lume.

Cu aceasta, conversația noastră s-a încheiat.

Au trecut doi ani și din nou tânărul cuplu m-a invitat la o ceașcă de cafea. Cât se prepara cafeaua, ne-am așezat la bucătărie. Lângă noi se afla şi un pitic, care încerca să facă primii pași.

Am întins mâna ca să-l mângâi pe cap și am auzit cuvintele: „Pentru viaţa sa el vă este dator.“ Tânăra femeie mi-a povestit  că, în urmă cu doi ani, ea avea de gând să facă  avort.

Pe masă era un cuțit mare de tăiat pâine. Am arătat spre el și am spus:

– Ia-l și taie-l.

Mama a reacționat ca și cum ar fi fost electrocutată:

– Despre ce vorbiţi?

– Pentru că cuvintele mele ţi s-au părut îngrozitoare?

– Vorbiţi serios, Părinte?

– Da. Aș vrea să înțelegi ce puteai să faci atunci. Vezi în fața ta copilul, pe care le-ai fi omorât atunci? Acum crima ţi se pare oribilă dar atunci – nu ţi se părea?

Societatea noastră plânge cu lacrimi de crocodil pentru copiii care au fost înecați sau au murit de foame, dar apără dreptul de a-i ucide înainte de a fi văzut lumina …

Unde sunt prefăcuţii apărători ai drepturilor omului? Nenăscuţi, dar vii, copiii nu au nici măcar acele drepturi care le au pisicile și câinii? Toate acestea ni se prezintă ca un progres?

Ce  drept au părinţii să ceară respect și dragoste din partea copiilor lor, atunci când aceştia din urmă află că ei trăiesc dintr-o întâmplare, pentru că le-a mers, nu datorită dragostei părinților lor?

Societatea care se bazează pe nedreptate și lipsa de umanitate –  degradează.

Problema demografică – principala problemă a țării noastre.

Suntem amenințați nu numai de dușmani externi. Dușmanii sunt printre noi. Ei trăiesc în multe case, sunt la tribuna parlamentară, în spitale și maternități …

Cei care au legalizat dreptul de a ucide copiii nenăscuți și cei care se bucură de acest drept sunt dușmani adevărați ai Patriei. Şi cu adevărat inumani sunt cei care-şi tratează copiii lor mai rău decât animalele.

Cea mai dezgustătoare pervertire: e să consideri bunătatea – o prostie, să ironizezi onestitatea, să lupţi împotriva firii  și să numeşti  pervertire un stil de viață alternativ.

Trebuie să le spunem copiilor noștri că ei nu vor fi niciodată fericiţi, dacă pe mâinile lor va fi sângele  creaturilor nevinovate, pe care ei, ca nişte noi Irozi, le vor aduce pe altarul propriei plăceri.

Prin propriile acţiuni noi  desconsiderăm valoarea vieții umane.

Cine ne-a dat dreptul,temeiul de a ne considera progresivi și civilizaţi, judecându-i pe cei care cu ajutorul armelor ucid copii, atunci când noi ne distrugem proprii copii?

Poate că mulți vor lua considera cuvintele mele dure și provocatoare. Da, asta e ceea ce am vrut: o provocare dură adresată  tuturor celor responsabili pentru genocidul modern – avortul.

Vreau să apăr copiii care plâng încontinuu, pentru că ei nu au ochi să vadă și gură să zâmbească. Pe ei i-au distrus medicii la cererea părinților.

Mitropolitul Pavel al Sianionului şi Siatistei, Grecia

Sursa: Agionoros.ru