Spunea avva Dulás, ucenicul avvei Visarion: cum mergeam noi pe malul mării, mi s-a făcut sete şi i-am spus avvei Visarion: avvo, mi-e sete. Iar el făcând o rugăciune îmi spuse: bea din mare. Şi s-a îndulcit apa şi am băut. Eu am umplut şi vas, ca să nu-mi fie sete şi mai încolo. Bătrânul văzând îmi zise:

Citeşte şi:  Să ne rugăm împreună în Sâmbăta lui Lazăr!

– Ce faci?

– Iartă-mă, ca nu cumva să-mi fie sete mai încolo.

Iar bătrânul zise:

– Dumnezeu aici şi pretutindeni Dumnezeu.

Sursa: patericul egiptean