În 2018, băncile din Mexic se vor confrunta cu noi reglementări care le vor obliga să culeagă date biometrice (amprentele degetelor şi scanări de iris) de la toţi clienţii lor. De câte ori un client cere un împrumut pentru o casă sau maşină nouă, scoate bani dintr-un cont de salariu, cere un card de credit sau deschide un nou cont de depuneri, banca în cauză va trebui să solicite amprentele digitale ale clientului şi să compare acele amprente cu datele din baza de date a Institutului Electoral Naţional.

Sucursalele băncilor mondiale ca BBVA şi Citi sunt încântate de iniţiativă, susţinând că acest lucru le va ajuta să combată furtul de identitate. Majoritatea creditorilor importanţi din Mexic au căzut deja de acord să contribuie la alcătuirea unei baze de date biometrice unice, spune Marcos Martinez, preşedintele Asociaţiei Bancare din Mexic.

Scopul final este de a dezvolta un sistem de identificare unic care va funcţiona împreună cu programul naţional de identificare al guvernului, care este în stadiile finale de elaborare. Potrivit fostului secretar de finanţe şi credit public (în prezent candidat prezidenţial din partea partidului de guvernământ), Jose Antonio Meade, în vara anului 2018 toţi mexicanii vor avea un singur număr de identificare biometric.

Aceste evoluţii au loc rapid şi în tăcere. În acelaşi mod se procedează cu testarea programelor biometrice în prezent în toată lumea, de la râurile netrecute pe hartă din zonele de război de mult uitate până la metropolele agitate din Apus şi Răsărit, nimeni nefiind consultat pe parcursul procesului.

Majoritatea paşapoartelor naţionale de astăzi includ date biometrice. Permisele de conducere din SUA (care servesc în realitate drept cărţi de identitate) au deja date biometrice sau le vor avea în curând. Între timp, milioane – poate în curând miliarde – de oameni şi-au dat de bunăvoie amprentele digitale pentru a-şi debloca telefoanele inteligente şi alte dispozitive digitale. Cu alte cuvinte, noi deja renunţăm la datele noastre cele mai intime pentru a lucra, comunica, traversa graniţe sau a ne urca în avioane.

China a dus biometria la un nivel cu totul nou, folosind tehnologia de recunoaştere facială pentru a valida identităţi în aproape toate formele de tranzacţii, inclusiv folosirea hârtiei igienice în toaletele publice.

Ceea ce face ca programul biometric din Mexic să fie diferit de ceea ce se întâmplă în majoritatea celorlalte ţări este că reglementatorii financiari şi băncile particulare – şi nu guvernul – sunt cei care cer datele biometrice. Elaborarea unei baze de date biometrice unice care să fie folosită de bănci şi alte instituţii financiare ridică chestiuni grave privind securitatea financiară, ca şi cea a datelor.

,,Biometria este înşelătoare”, a declarat pentru WIRED Woodrow Hartzog, profesor asociat de drept la Universitatea Samford. ,,Datele biometrice pot fi grozave pentru că sunt cu adevărat sigure. Este greu de falsificat urechea, ochiul, mersul cuiva sau alte lucruri care fac un individ să fie identificabil în mod unic. Dar dacă o dată biometrică este furată, eşti terminat. Nu îţi poţi pune altă ureche”.

Din nefericire, aşa cum au arătat scurgerile recente de date, majoritatea bazelor de date rămân incredibil de vulnerabile. La furtul de date de anul acesta de la biroul de credit Equifax din SUA, datele personale care au fost furate au inclus nume, date de naştere, numere de securitate socială, numere de permise de conducere, numere de conturi bancare, numere de carduri de credit, informaţii despre ipoteci, şi date de istorie a plăţilor inclusiv către serviciile publice, furnizori de servicii wireless şi altele asemenea.

Prin astfel de furturi, datele sunt compromise, şi ele pot avea o valoare uriaşă în mâini greşite. Dar imaginaţi-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă baza de date ar fi inclus datele cele mai intime ale consumatorilor americani – trăsăturile biologice care îi fac unici ?

Dacă cel mai mare birou de credit pentru consumatori din SUA poate fi jefuit şi datele esenţiale a 143 milioane de consumatori americani pot fi furate cu o asemenea uşurinţă, care sunt şansele ca un eveniment similar sau chiar mai grav să se petreacă cu banca de date biometrice nou creată din Mexic ? Mexic nu duce lipsă de infractori întreprinzători cu o mulţime de fonduri disponibile cu care să angajeze hackeri mercenari talentaţi sau să obţină ajutor dinăuntru.

Hackerii caută deja modalităţi de a păcăli autentificarea biometrică. Cercetătorii au putut să intre în sistemul de identificare Touch ID al lui Apple doar cu o mică piesă de Play Doh.

Cel mai înfricoşător lucru cu privire la această competiţie nebună între corporaţii, bănci, companii de carduri de credit, guverne şi chiar unii consumatori de a adopta biometria nu este viteza cu care are loc – care este şi ea destul de înspăimântătoare –, ci lipsa totală a dezbaterii publice despre chestiunile spinoase pe care le generează. Printre acestea se numără ameninţarea la adresa intimităţii şi anonimităţii, faptul că folosirea informaţiilor despre părţile corpului uman este în mare măsură nereglementată (şi multe companii vor ca lucrurile să rămână aşa), natura în mod amăgitor publică a biometriei.

,,O parolă este inerent particulară”, afirmă Alvaro Bedoya, profesor de drept la Universitatea Georgetown. ,,Întreaga idee a parolei este că tu nu spui nimănui despre ea. Un card de credit este inerent particular în sensul că doar tu ai acel card de credit”.

Pe de altă parte, biometria este în mod firesc publică, susţine el. ,,Eu ştiu cum arată urechea ta, dacă mă întâlnesc cu tine, şi îi pot face o poză cu rezoluţie mare de la distanţă”, spune Bedoya. ,,Ştiu cum arată amprenta ta dacă bem ceva împreună şi tu îţi laşi amprentele pe sticla paharului”. Şi aceasta le face uşor de furat. Sau de urmărit.

Dar această fugă nebună după date biometrice a fost pusă deja în mişcare şi este foarte puţin probabil ca ea să fie oprită, deoarece guvernele, băncile şi corporaţiile care lansează preocupate astfel de programe vor fi cele care se vor bucura de imensele beneficii ale lor …