Un moşneag, care până mai ieri nu credea deloc în Dumnezeu şi femeia lui se chinuia să-l tragă la biserică, fusese convins de un sectar să se ducă la adunările lor şi să se lepede de credinţa ortodoxă. Şi vine într-o zi la mine, la stăruinţa femeii lui, care voia să-şi aducă bărbatul înapoi la dreapta credinţă, cu predicatorul care îl convinsese să treacă la secta lor, vrând să mă convingă pe mine că ei au adevărul. După discuţia care am avut-o cu predicatorul, prin darul lui Hristos, bătrânul s-a întors la dreapta credinţă, pe când predicatorul a preferat să rămână în rătăcirea lui.

– Bună ziua!

– Doamne ajută! Dar de ce aţi venit la noi?

– Am venit să vă arătăm adevărul! a răspuns sectantul.

Eu i-am zis un cuvânt mai puţin politicos:

– Mi se pare că ai venit să înveţi pe popa carte!

– Da!

– Bine. Să vedem! Dar care adevăr să-mi arăţi mie, dacă adevărul este la noi? De unde mai scoţi dumneata un alt adevăr, că Unul este adevărul? Adevărul este o singură linie. Ce zice Hristos? Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!

– Dumneavoastră staţi aici în mănăstire şi nu ştiţi nimic. Eu am studii în Anglia, în Elveţia, am cutare, cutare…

– Da? Cine te-a adus aici? Tu ai auzit că aici este o stână? Şi eu sunt ciobanul, dar şi câinii stau de pază la aripă. La stână sunt şi câini, iar voi sunteţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie. Aţi intrat în stână, dar nu ieşiţi cu blana sănătoasă de aici… Să vedeţi acum ce păţiţi cu câinii noştri.

– Cum dar?

– Stai, stai! Eşti predicator?

– Da! Eu am doctoratul în Londra, am…

– Da? Bine! Câţi ani au fost de la Adam până la potop?

– Cred că au fost 1500 de ani.

– Prost ai răspuns, doctorandule! De la Adam până la potop au fost 2243 de ani!

–Unde scrie?

– Nu căuta Biblia! Eu am rădăcina Bibliei. Biblia este un măr care a crescut în pomul Tradiţiei. Dar eu nu cred numai în măr; eu cred în rădăcină şi în copac; că rădăcina Bibliei este Sfânta Tradiţie. Câţi ani au fost de la Adam până la Avraam?

– Parcă au fost 2400, a răspuns predicatorul.

– Greşit ai răspuns. Au fost 3312 ani până la naşterea lui Avraam şi 3387 de ani până la primirea făgăduinţei de la Dumnezeu!

– Unde scrie?

– Ţi-arăt eu în Hronohraful lui Gheorghe Chedinos, în care scrie istoria lumii de la început. Ia să-mi spui tu mie câţi ani au fost de la potop până la zidirea turnului Babel, când Nimrod, fiul lui Hus, a zidit turnul Babel, când li s-au amestecat limbile? Câţi ani au fost?

– Parcă au fost 300!

– Prost ai răspuns! Au fost 531 de ani! Şi câţi ani au fost de la potop până la Avraam?

– !!!

– Au fost 1144 de ani; şi cu 430 de ani, cât a stat poporul evreu în robia Egiptului, fac 3818 de ani. Unde este Biblia scrisă atunci? Unde era sâmbăta voastră? Cu ce s-a mântuit lumea timp de 3821 de ani înainte de a se scrie Biblia? Că în Biblie nu s-a scris totul. Căci Evanghelistul Ioan spune: Sunt şi alte multe lucruri…, şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris (Ioan 21, 25). S-a scris numai un rezumat al Sfintei Tradiţii, care formează Biblia sau Sfânta Scriptură. Dar să-mi spui mie, cât a ţinut împărăţia uriaşilor, înainte de potop? Biblia spune: Când s-au amestecat fiii lui Set cu fiii lui Cain s-a născut poporul uriaş; neam vestit din veac. Atât! Dar nu spune câte sute de ani au stat împăraţii uriaşilor şi câte urgii au făcut ei pe pământ.

Tăcea predicatorul.

– Vezi că nu ştii? Dar câţi feciori a avut Adam?

– A avut trei: Cain, Abel şi Set şi alţii fără nume.

– Dar Biblia spune că a născut feciori şi fete. Câţi au fost de toţi?

– Or fi fost 30, 40.

– Eva a trăit 950 de ani, mai mult decât Adam cu 20 de ani, şi a născut 50 de perechi de gemeni, băieţi şi fete, adică 100 de copii. Scrie în Hronofraful lui Chedrinos. Auzi ce spune Biblia: Cain a luat în căsătorie pe sora sa Milada; şi a luat Set pe sora sa Teax. Se luau fratele cu sora. Aşa s-au înmulţit la început.

– Dar se puteau lua neamuri în căsătorie?

– Da, căci până la Avraam n-a fost interzisă spiţa de rudenie. Se luau neamuri! N-a ţinut Avraam pe nepoata sa? N-a luat Isaac pe nepoata lui Avraam, pe Rebeca? Nu vedeţi? Că nu era pusă legea de neamuri. Dar să-mi spui tu mie câţi ani avea Set când s-a răpit la cer şi a învăţat astronomia şi scrisul de la îngeri?

Citeşte şi:  Sfântul Cuvios David din Evia: În căutarea unor pilde de virtute

Se uitau unul la altul…

– Nu scrie nicăieri.

– Set a fost de 40 de ani când s-a răpit la ceruri şi a stat în cer 40 de zile şi a învăţat astronomia şi scrisul. Set a trăit 912 ani! Primul om care a scris din lume şi care a învăţat astronomia şi mişcarea astrelor a fost Set, fiul lui Adam. Zice şi Sfântul Vasile: „Astronomia este de origine îngerească”; îngerii l-au învăţat pe Set. Când s-a coborât Set pe pământ, foarte mult îi strălucea lui faţa. Dacă Moise, numai cât a vorbit cu Dumnezeu pe Muntele Sinai şi când a coborât de pe munte, feciorii lui Israel purtau văl că nu-l putea vedea de strălucire! Dar faţa lui Set, care a fost în ceruri, strălucea ca soarele, cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur. Copiii şi nepoţii au zis: „Tata s-a făcut Dumnezeu!” Nu, dragul tatei, nu! Eu nu m-am făcut Dumnezeu! Un singur Dumneze este, Care a făcut cerul şi pământul! Eu am fost acolo unde îngerii Domnului Îl laudă pe Dumnezeu, şi am învăţat astronomia şi mişcarea astrelor”.

Şi fiii lui Set l-au întrebat: „Tată, ce ţi-a spus Dumnezeu?” „Băgaţi de seamă, printre alte porunci pe care mi le-a dat Dumnezeu, să nu cumva, când vă măritaţi sau vă însuraţi, să luaţi în căsătorie din neamul lui Cain, că el este blestemat de Dumnezeu cu cele şapte pedepse. Că, dacă veţi călca porunca aceasta, se va naşte din voi un popor urât tare de Dumnezeu şi căzut din darul Lui”.

– Cine erau fiii lui Dumnezeu şi fiicele oamenilor? Noi zicem că fiii lui Dumnezeu erau îngerii, care s-au pogorât din cer şi au păcătuit cu fetele oamenilor.

– Nebunie… Dacă cugetaţi după capul vostru, vă duceţi în fundul iadului. Ai văzut ce spune? Cât a trăit Set, 912 ani, nu s-au amestecat fiii lui cu fiicele lui Cain. Iar după moartea lui Set, au uitat fiii lui ce le-a spus tatăl lor. Căci spune Scriptuta: Şi s-au rănit fiii lui Set de frumuseţea fiicelor lui Cain şi le-au luat lor de soţii. Şi ce se năştea din această amestecare era popor uriaş, neam vestit din veac; dar ce răutăţi făceau uriaşii, nu ştiţi voi! Că foarte mult s-au înmulţit fiii lui Set, după ce au luat în căsătorie pe fetele lui Cain! Că fiii lui Set se numeau fiii lui Dumnezeu, iar fiii lui Cain, fiii diavolilor. Deci atunci când s-au amestecat „fiii lui Dumnezeu” cu fiicele oamenilor, s-a născut poporul uriaş.

– Dar de ce vă închinaţi voi la idoli, că Dumnezeu zice la Deutetonom: Să nu-ţi faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, pe pământ, jos, în apă şi sub pământ. Să nu te închini lor, să nu slujeşti lor (Deut. 5, 8-9)?

– Cine sunt aceştia?

– Icoanele la care vă închinaţi voi!

– Ia să-ţi spun eu! Cine a făcut prima icoană?

– !!!

– Dumnezeu a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa. Sfântul Ioan Damaschin spune că prima icoană o face Dumnezeu, adică pe om, după chipul şi asemănarea Sa.

– El a facut, dar nouă ne-a poruncit să nu facem.

– Ia citeşte dumneata în Biblie, la Ieşire, capitolele 25 până la 30. Vezi acolo că tot ce este în biserică este făcut cu porunca lui Dumnezeu. Şi icoanele şi catapeteasma şi sicriul Legii Domnului şi heruvimii slavei şi veşmintele preoţilor şi mitra arhiereilor şi cădelniţelor şi sfeşnicului cu şapte lumini, toate. Nu i-a zis Dumnezeu lui Moise? „Moise, fă doi drugi de salcâm îmbrăcaţi cu aur, şi lada să aibă verigi, ca să bagi drugii şi să ridici sicriul Legii. Moise, pune în lada aceea Tablele Legii, pe care ţi le-am dat Eu pe Muntele Sinai. Pune şarpele de aramă pe care l-ai făcut când îi mâncau şerpii în pustie, pune toiagul lui Aaron care a înfrunzit când a rezemat pe sicriul legii cele 12 toiege – căci al lui Aaron a îngrunzit în noaptea aceea şi a făcut migdale –, şi cupa cu mană – o cupă de aur”. Mana era ca pâinea uscată din care au mâncat evreii în pustie 40 de ani. Astea nu erau lucruri de mâini omeneşti?

– Dar voi de ce vă închinaţi şi faceţi cruce, căci crucea a fost lemnul şi spânzurătoarea pe care a murit Domnul Iisus?

– De ce săriţi voi de la un subiect la altul? Aşa faceţi mereu când discutaţi cu cineva, ca să-l prostiţi. Iată ce spune Apostolul Pavel: Crucea pentru cei pieritori, nebunie este; iar nouă, celor ce ne mântuim, Crucea este înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18). Vezi că Sfânta Cruce nu-i spânzurătoare şi nici măciucă? Dimpotrivă, este înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu!

Citeşte şi:  Nu există lucru pe care Dumnezeu nu l-a folosit ca să-l înțelepțească, să-l îndrepte și să-l mântuiască pe om

Aţi auzit ce-i crucea, voi, sectarilor, care înşelaţi oamenii şi-i duceţi în iad? „Şi va veni o sectă la sfârşitul lumii – zice Sfântul Andrei al Cezareei – care nu va face cruce, căci le va pune antihrist pecetea pe mâna dreaptă şi n-o vor ridica la frunte”, că fruntea este partea raţională a sufletului, adică mintea.

Am avut mai demult câteva femei baptiste de la Abrud-Alba. După ce le-am povestit minunea de la Sfântul Mormânt, cu femeia îndrăcită care atunci când s-a atins de bucata de lemn din Crucea Mântuitorului s-a vindecat, toate au făcut cruce. Dar una a zis: „Părinte, eu nu fac cruce!” „Fă cruce!” îi spun. „Nu fac! Eu nu pot ridica mâna le frunte!” „Ţi-a pus dracul pecetea, de aceea n-o mai ridici! Fă cruce, femeie, şi vei vedea puterea lui Dumnezeu!” „Nu, că nu pot ridica mâna!”

Şi eu îi iau mâna dreaptă, că stătea lângă mine, în partea dreaptă a mea, şi-i fac cruce de trei ori pe faţă.

„Văleu! Văleu! Vai, tare mă simt uşoară!” „Da! Acum s-a dus dracul de pe mâna ta!” Aşa a fugit de la dânsa diavolul care o stăpânea. Apoi am mărturisit-o şi s-a întors din nou la Biserică. Vedeţi puterea Sfintei Cruci?

– Bine, dar locul de-a dreapta şi de-a stânga Preasfintei Treimi este predestinat, că spune …a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu (Matei 20, 23).

– Nu este adevărat! Mântuitorul zice: A şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit, căci aceste două lucruri sunt rânduite Maicii Domnului şi Sfântului Ioan Botezătorul de către Tatăl. Cine este Ioan Botezătorul? Cel mai mare om născut din femeie. Iar Maica Domnului cine este? Ce spune Psalmul 44? De faţă a stătut Împărăteasa, de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi preaînfrumuseţată.

Dacă a născut pe Fiul lui Dumnezeu din Duhul Sfânt, a fost „cămara Duhului Sfânt”, L-a purtat în pântece şi L-a alăptat. Cine poate fi mai mare decât ea? Ea este Împărăteasa Duhului Sfânt, Împărăteasa Heruvimilor şi a Serafimilor! Toţi sectarii şi păgânii, veţi vedea voi în ziua judecăţii cine este Maica Domnului, când va străluci peste ceata heruvimilor, a serafimilor şi a tuturor tronurilor. Vai de capul vostru! Veţi merge împreună cu satana în focul gheenei, toţi care huliţi pe Maica Domnului!

Vedeţi că Hristos era pe Cruce răstignit şi scuipat şi biciuit, însă nici atunci n-a uitat pe Maica Sa? O arată Sfântul Ioan Evanghelistul, zicând: Fiule, iată mama ta! Adică ai grijă de ea! Şi acesta a luat-o la sine. Şi către ea a zis: Femeie, iată fiul tău. A dat-o în stăpânirea celui mai cinstit apostol şi ea a mai trăit 15 ani până la mutarea la cer.

– Dar de ce n-a dat-o în grija unuia dintre fraţii Lui.

– Pentru că Mântuitorul n-a mai avut nici un frate. Deşi Sfânta Scriptură aminteşte de „fraţi” ai Domnului, ei nu sunt fraţi naturali ai Lui, deoarece, după Sfânta Tradiţie, Maria, Maica Domnului, a rămas după naştere fecioară, aşa cum a fost prefigurată în vedenia Proorocului Iezechil (44, 1-3). Apoi, dacă ar fi avut fraţi după trup, Mântuitorul ar fi dat-o în grija vreunui frate, nu în grija Apostolului Ioan. Aşa-zişii „fraţi” ai Domnului erau doar rude ale lui Iisus; cuvântul fraţi redă cuvântul grecesc adelfoi (în ebraică: ah), având sensurile de: fraţi, veri, rude apropiate.

Maica Domnului n-a mai avut copii. Ce zice Scriptura: Şi n-a cunoscut-o pe ea până când a născut pe Cel întâi născut.

– Da. Dar de aici se înţelege că după aceea a mai avut şi alţi copii.

– Cuvântul „până când” înseamnă veşnicie. Este scris în Sfânta Scriptură: Întoarce-Te, Doamne, până când… Sau: Zis-a Domnul Domnului meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Oare aceasta înseamnă că după aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu va şedea de-a dreapta Tatălui spre a împărăţi cu El peste toate veacurile, ştiind bine că împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Luca1, 35)? Sau Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului. Ce? După sfârşitul veacului nu mai este Hristos cu ei? Şi despre Micol, fata lui Saul, zice: N-a născut copil până a murit. Dar ce, a născut după ce a murit? Cuvântul „până când” înseamnă veşnicie. Nu că a cunoscut-o cândva alt bărbat după naştere.

Ştiţi oare cine este Maica Domnului? Împărăteasa heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu, uşa luminii, uşa vieţii, uşa cea încuiată prin care n-a trecut nimeni, decât Domnul nostru Iisus Hristos. Ea este secară către cer, cădelniţă dumnezeiască, biserică a Preasfântului Duh. Maica Domnului este mireasa Tatălui, maica Cuvântului şi biserica dumnezeiescului Duh.

Citeşte şi:  Este Marțea o zi cu ghinion? Ne răspunde Sfântul Nicolae Velimirovici!

Câtă milă o să aibă Maica lui Dumnezeu de cei care au cinstit-o pe ea şi au lăudat-o! Şi câtă urgie o să vină peste cei ce n-au crezut în sfinţenia ei! Ce-o să facă sectele care hulesc pe Maica Domnului? La icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, vezi cerul şi pământul. Domnul reprezintă cerul, este mai presus de ceruri şi Maica Domnului reprezintă pământul. Ea este din neamul nostru. Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor şi ai serafimilor.

Ea ţine pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute. Ea este mama noastră, care are milă şi de săraci şi de văduve. Pururea se roagă Mântuitorului pentru iertarea păcatelor noastre.

Dumnezeu primeşte pe om la pocăinţă până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima şi cinsteşte pe Maica Domnului. Să aveţi mare evlavie către ea, că fericită este casa şi familia care are în casă icoana Maicii Domului. În fiecare zi să citim acatistul şi paraclisul ei. Dacă nu ar fi Maica Domnului în ceruri, lumea asta s-ar fi pierdut de două mii de ani. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi. Ea este a patra faţă duhovnicească din ceruri.

– Dar copiii mici de ce trebuie să se cureţe prin botez, că ei sunt curaţi, n-au nici un păcat?

– Pentru ca să se spele de păcatul strămoşesc, cu care ne naştem toţi. N-ai citit tu în Psaltire: Căci întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea?

– Bine, dar copilul când este mic nu are credinţă şi Biblia spune: Cine va crede şi se va boteza, acela se va mântui.

– Într-adevăr, copiii nu pot crede la vârsta când sunt botezaţi. Dar aşa cum în Vechiul Testament tăierea împrejur se făcea în baza credinţei părinţilor, tot aşa botezul se face pe temeiul credinţei părinţilor sufleteşti (naşii) ai pruncilor care se botează (Marcu 9, 36-37). Copiii nu au credinţă, dar au naşii lor, care sunt garanţi şi chezaşi în faţa lui Dumnezeu şi Bisericii Sale pentru copilul ce se botează şi care fac cuvenita mărturisire de credinţă în locul lor.

Dar voi, sectarilor, ştiţi câte botezuri sunt? Aţi citit „Dogmatica” Sfântului Ioan Damaschin?

– Nu.

– Arătând evoluţia istorică a Botezului, începând cu tipurile care l-au prefigurat, Sfântul Ioan Damaschin numără opt botezuri de la începutul până la sfârşitul lumii:

Primul botez a fost botezul prin potop, pe vremea lui Noe, pentru curmarea păcatului.

Al doilea botez a fost botezul prin mare şi nor, la întoarcerea evreilor din robia lui faraon.

Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, tăierea împrejur.

Al patrulea botez a fost botezul lui Ioan Botezătorul, numit şi botezul pocăinţei.

Al cincilea botez este botezul prin apă şi prin Duh, botezul nostru creştin dat nouă de Hristos prin Sfinţii Apostoli.

Al şaselea botez este botezul prin pocăinţă şi lacrimi, adică Spovedania, instituită de Mântuitorul îndată după Înviere, când a dat apostolilor puterea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor: Orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri, şi orice veţi lega pe pământ va fi legat şi în ceruri.

Al şaptelea botez este botezul sângelui, adică al muceniciei, cu care Însuşi Hristos S-a botezat în locul nostru, vărsându-Şi Sângele Său pentru mântuirea lumii. Cu acest botez s-au botezat şi mucenicii, din începuturi până astăzi, dându-şi viaţa pentru dragostea lui Hristos.

Al optulea este botezul de la sfârşitul lumii, adică botezul cu foc nestins, pentru cei păcătoşi care se vor chinui în muncile iadului, dacă nu s-au pocăit cât au trăit pe pământ […].

– Părinte, eu sunt predicator de mai mult timp şi nu pot să mă leapăd de credinţa mea, chiar dacă mi-aţi răspuns la întrebările mele.

– Să ştii dumneata că toţi cei care nu se supun Bisericii lui Hristos celei dreptmăritoare, rămân grupări sectare şi foarte greu se pot îndrepta, că zic Sfinţii Părinţi: „De la tot păcatul se întoarce omul uşor, dar de la eres, foarte greu!” Şi aceasta, pentru că se întunecă partea raţională a sufletului şi degeaba îi spun eu că aici este alb, că el vede negru. Şi atunci foarte greu se întoarce. Aceasta este mentalitatea tuturor sectanţilor.

Pe lângă aceasta, nu puţini creştini ortodocşi, mai ales cei care nu frecventează Biserica şi au o stare materială precară, sunt atraşi de diverse grupări sectare întrucât li se oferă bani, îmbrăcăminte şi alte avantaje materiale de peste hotare. Aceştia şi-au vândut sufletul diavolului şi nu se vor mântui în veci, decât numai dacă se întorc la Biserica mamă, cea adevărată, care este Biserica Ortodoxă.

“Ne vorbeşte Părintele Cleopa” – Volumul 3, prin osteneala Prea Cuviosului Archimandrit Ioanichie Bălan