„Binecuvântați și nu blestemați!” strigă mereu Sfântul Apostol Pavel, iar tu pentru toată nimica arunci blesteme asupra fratelui tău? Nu te gândești că pe acela pe care tu îl dai răului sau morții, pe acela l-a răscumpărat Domnul cu Patima sa, scoțându-l din ghearele morții și din robia celui rău?

În toată viața Lui de pe pământ, Domnul niciodată n-a blestemat pe cineva, deși toată viața a fost prigonit și defăimat de către necredincioșii jidovi. A blestemat numai pe smochinul cel neroditor, care închipuia nerodirea neamului evreiesc. Cu aceasta a vrut să arate sfârșitul legii vechi, care n-a putut aduce pe om la mântuire.

Citeşte şi:  Celor ce îşi spun: "Dar ce-mi trebuie mie să mă duc la un popă ca să-i spun păcatele mele?!"

Apoi să ne gândim câte necazuri și câte piedici au întâmpinat sfinții Apostoli din partea păgânilor, dar ei niciodată n-au blestemat.

Când Sfântul Arhanghel Mihail se certa cu diavolul pentru trupul Sfântului prooroc Moisi, n-a îndrăznit să rostească blestem împotriva celui rău, care se împotrivea poruncii lui Dumnezeu, ci a zis numai atâta: „Domnul să te certe pe tine, diavole!”

Trebuie însă să știm că blestemul și anatema pot să fie folosite numai în cazurile cele mai grele, când se primejduiește Sfânta și Dreapta Credință. Dar și atunci ele sunt ca niște arme pentru păstorii Bisericii, iar nu pentru cei de rând.

Blestemul și anatema nu se cuvine nicidecum a le rosti în chip de mare răzbunare pentru lucruri trecătoare sau pentru ambițiile noastre (cum am văzut că fac unii clerici nepricepuți) ba chiar și unii dintre monahi.

Citeşte şi:  Sfântul Iosif de la Optina: Așa trebuie să te rogi

De aceea să fie știut, că atunci când se rostesc fără socoteală, ele se întorc în capul celui care le-a rostit, ca o pasăre de pradă, care neaflând vânat, se întoarce la cuibul său.

Înțeleptul Solomon zice în Pildele sale: „Precum gadina (pasăre de pradă) zboară fără oprire, tot așa și blestemul cel nesocotit nu cade pe capul nimănui”. Prin această pildă, Înțeleptul Solomon ne face să înțelegem că blestemul cel nedrept, (adică fără socoteală), nu se atinge de nimeni, ci zboară ca o pasăre după vânat. Iar dacă nu are vânat, pasărea se întoarce iar la cuibul său. Tot așa și blestemul dacă este nesocotit nu se lipește de nimeni, ci se întoarce pe capul celui ce I-a rostit.

Citeşte şi:  Traim in veacul cel de pe urma si vrajmasul mantuirii se sileste mai tare cu mestesugul lui, vazand ca se apropie sfarsitul

 

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul; Hrană duhovnicească