„Lumea și diavolul împing Biserica spre încercări atât de înfricoșătoare, încât s-ar putea să vină ziua în care TOȚI EPISCOPII DE PE PĂMÂNT să intre în părtășie cu ereticii (deja s-a împlinit aceasta, de după sinodul din Kreta). Ce vor face atunci credincioșii? Ce vor face acei puțini la număr care vor avea dârzenia de a nu urma mulțimilor (maselor), de a nu-și urma rudele, semenii și concetățenii? Atunci toți credincioșii vor trebui să înțeleagă faptul că Biserica nu este acolo unde pare a fi. Liturghiile vor continua să fie slujite, iar bisericile vor fi pline de oameni, însă Biserica nu va avea nici o legătură cu acele biserici ori cu acei preoți sau credincioși. BISERICA ESTE ACOLO UNDE ESTE ADEVĂRUL. Credincioșii sunt aceia care continuă tradiția neîntreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a Duhului Sfânt. Preoții adevărați sunt aceia care gândesc, trăiesc și propovăduiesc așa cum au făcut-o Părinții și Sfinții Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în învățătura lor. Acolo unde această unitate de gândire și de viață nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare ar mărturisi aceasta.” ~ Apostazia și Antihristul p 189. Editura Sophia 2014.

Biserica nu este acolo unde pare a fi. Biserica este acolo unde este Adevărul

„Într-adevăr, trăim niște vremuri groaznice, niște vremuri cum nu au mai fost niciodată în istoria creștinătății, în istoria omenirii. Un timp al nestatorniciei aproape depline. Și în măsura în care dorim să rămânem credincioși Ortodoxiei adevărate, multe îndatoriri ne stau pe umeri. Trebuie, după cum ne povățuiește Sfântul Ignatie Briancianinov, să evităm și să ne păzim de apostazia care crește atât de grabnic în lume. Trebuie să ne apărăm de duhul stricăcios al acestor vremuri, pentru a-i evita înrâurirea. Iar pentru aceasta, trebuie mai întâi să înțelegem și să nu uităm niciodată, că în prezent, nu tot ceea ce poartă preasfântul și prea-scumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie; există acum și pseudo-Ortodoxie, de care trebuie să ne temem și de care trebuie să fugim ca de foc, că adevărata Ortodoxie este doar aceea care nu acceptă și nu îngăduie în nimic, nici în învățătură, nici în obiceiurile bisericești, nici un fel de înnoire împotrivitoare Cuvântului lui Dumnezeu și hotărârilor Bisericii Sobornicești.” BISERICA ESTE ACOLO UNDE ESTE ADEVĂRUL. ~ Apostazia și Antihristul. p 131-132. Editura Sophia 2014.

Cei mai mari vrăjmași ai Ortodoxiei din vremea noastră, sunt FRAȚII MINCINOȘI, adică, toți creștinii apostați. Aceștia sunt: preoții, arhiereii, călugării și toți creștinii ecumeniști, care propovăduiesc ecumenismul cu fapta – adică recunoscându-l pe episcopul lor eretic ca fiind bine-credincios! Acești creștini apostați sunt unelte perfecte în mâna Satanei pentru ai pierde pe creștini.
„Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși cu cât cred că ei sunt frați curați. Predică și ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefăcută după placul lumii acesteia și al stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană prielnică, care a început să se strice și în loc să hrănească, otrăvește pe cei care o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândul creștinilor. Aceștia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profețit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: <Mulți vor veni întru numele Meu și pe mulți vor înșela>. Vorbesc și frații mincinoși de sfânta și preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăție, pentru fapta bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești. Cât este de greu pentru ortodocșii cei curați și simpli să înțeleagă pe cine au înaintea lor. Cât e de ușor să fie atrași de ideile lor cele și să îi creadă. Dacă răscolește cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi NU dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci ÎNCHINAREA UNUI IDOL care se numește .” ~ Apostazia și Antihristul p 217-218. Editura Sophia 2014.

„Viețuirea după Dumnezeu devine un lucru foarte anevoios. Devine astfel, pentru că celui ce trăiește în mijlocul și în fața smintelilor îi este cu neputință să nu se supună influienței lor. Așa precum gheața, la atingerea căldurii, își pierde soliditatea și se transformă în apă lichidă, așa și inima cea plină de bunăvoință, fiind supusă atingerii smintelilor, mai ales a unei atingeri necontenite, slăbește și se schimbă. Viețuirea după Dumnezeu devine foarte grea din pricina apostaziei generale. Apostații, care se înmulțesc, numindu-se și dându-se în aparență drept creștini, îi vor asupri cu atât mai ușor pe adevărații creștini. Ei îi vor împresura cu nenumărate curse și vor pune nenumărate piedici în calea bunei lor intenții de a se mântui și a sluji lui Dumnezeu, precum mărturisesc Sfinții Tihon de Voronej și Tihon de Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu și prin violență, și prin clevetire, și prin curse viclene, și prin felurite amăgiri și prigoane cumplite.” ~ Ofrandă monahilor contemporani p 141-142. Editura Egumenița 2011.

„Viața creștină devine acum mai grea ca niciodată, căci cursele din calea mântuirii omului s-au înmulțit foarte și s-au perfecționat peste măsură. Truda de a fi preot devine de multe ori mai grea și mai plină de răspundere. Chiar înaintea ochilor noștri, cuvintele proorocești ale Sfântului Teofan Zăvorâtul despre vremurile de pe urmă încep să se împlinească (deja s-au împlinit): În vremea aceea, deși numele creștinilor se va auzi pretutindeni și peste tot se vor vedea biserici și slujbe religioase, toate acestea nu vor fi decât o aparență, în vreme ce pe dinăuntru VA FI ADEVĂRATĂ APOSTAZIE. Alături de exemplul dintotdeauna întâiul și esențial, al unei vieți personale duhovnicești și morale înalte, pentru preotull modern decurge de aici sarcina deosebit de însemnată și de plină de răspundere de a-i învăța pe credincioși să recunoască Biserica cea adevărată din mijlocul mulțimii de false biserici și prin cuvintele lui, pline de putere duhovnicească și de înțelepciune, de a-i păstra în sânul ei, atrăgându-i în acest timp și pe cei ce sunt în rătăcire.” ~ Apostazia și Antihristul p 121-122. Editura Sophia 2014.

„Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni LEPĂDAREA DE CREDINȚĂ (adică apostazia) și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării. Potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templu lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. Nu vă aduceți aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Și acum știți ce-l oprește ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se și lucrează până când cel care o împiedică acum (Duhul Sfânt) va fi dat la o parte (prin erezie). Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase. Și de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite O LUCRARE DE AMĂGIRE, ca ei să creadă MINCIUNII, Ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut ADEVĂRUL, ci le-a plăcut NEDREPTATEA.” ~ Sfântul Apostol Pavel – (2Tesaloniceni 2,1-12)

Lepădarea de credință deja s-a făcut, la acel sinod blestemat din Kreta, care a dus popoare întregi la căderea în apostazie. Este trist de tot să vezi cum TOȚI ARHIEREII L-au trădat pe Hristos Domnul, este trist de tot să vezi cum MAJORITATEA ABSOLUTĂ A PREOȚILOR L-au trădat și ei pe Hristos Domnul, de dragul banilor și a funcțiilor înalte, desigur. Cum să-și piardă ei parohia, stăreția, scaunul și putința de a face un ban grămadă de dragul lui Hristos Dumnezeu?!!!! …ei au considerat că nu se merită!!! Și uite așa, PREOȚII ȘI ARHIEREII APOSTAȚI AU BĂGAT POPOARE ÎNTREGI ÎN ADÂNCUL IADULUI. Iată de ce Sfântul Ioan Gură de Aur îi numește pe toți acești preoți și arhierei ca fiind UCIGAȘI DE SUFLETE, iată de ce Sfântul Ignatie Briancianinov îi numește pe toți aceștia ca fiind PREOȚI AI SATANEI, iată de ce Sfântul Simeon Noul Teolog ne poruncește SĂ-I URÂM pe toți aceștia CA PE DRACI. Foarte adevărat. Ei, preoții și arhiereii, au amăgit jalnic poporul cu o învățătura nouă, otrăvitoare, numită ECUMENISM și, așa au aruncat popoare întregi în adâncul iadului …!!! Datorită lor, noi vedem și simțim cum stăpânirea lui Antihrist este, pe zi ce trece, mai puternică, mai tiranică, mai ucigătoare. Fără o apostazie generală, Antihrist nu ar fi putut să-și instaleze împărăția lui. Așadar, căzuți fiind în apostazie, de acum nu-l mai oprește nimic pe Antihrist să se arate. Iată deci, care este consecința unei apostazii generale. Trebuie să recunoaștem că, nici dracii n-au putut face atâta rău Bisericii cum au putut face preoții și arhiereii eretici și apostați …!!!

„Păcatul hulei împotriva lui Dumnezeu, care alcătuiește miezul tuturor ereziilor, este păcatul cel mai greu, care este propiu duhurilor căzute și alcătuiește însușirea lor cea mai aparte. Duhurile căzute se străduiesc să acopere toate păcatele cu o mască plăcută, numită în scrierile ascetice ale Părinților „îndreptățiri”. Ele fac asta cu scopul ca oamenii să fie amăgiți mai lesne, să se învoiască mai ușor la primirea păcatului. La fel fac ele și cu hula împotriva lui Dumnezeu; se străduiesc să o acopere cu nume mărețe, cu o retorică pompoasă, cu o filosofare elevată. Cumplită armă sunt în mâinile duhurilor căzute ereziile! Ele AU PIERDUT POPOARE ÎNTREGI, răpindu-le fără ca acelea să bage de seamă creștinismul, înlocuind creștinismul cu o învățătură hulitoare, împodobind această învățătură ucigașă cu numele de creștinism purificat, adevărat, restaurat (ecumenismul). Erezia este un păcat săvârșit, în primul rând, cu mintea. Acest păcat, fiind primit de minte, se împărtășește duhului, se revarsă asupra trupului, spurcă chiar trupul nostru, ce are putința de a primi sfințire din împărtășirea cu harul dumnezeiesc și de a se spurca și molipsi prin împărtășirea cu duhurile căzute. Acest păcat este cu greu băgat de seamă și anevoie de priceput pentru cei ce nu cunosc bine creștinismul, și ca atare prinde lesne în cursele sale simplitatea, neștiința, mărturisirea nepăsătoare și superficială a creștinismului. Au fost prinși de erezie pentru o vreme Preacuvioșii Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan și alți câțiva bineplăcuți lui Dumnezeu. Dacă sfinții bărbați care și-au dus viața numai și numai cu grija mântuirii nu au putut pricepe dintr-o dată hula ascunsă sub o mască frumoasă, ce să mai spunem de cei care-și duc viața în griji lumești, având despre credință o concepție neîndestulătoare, cu totul neîndestulătoare. Cum să recunoască aceștia erezia aducătoare de moarte, dacă ea li se înfățișează sub masca înțelepciunii, dreptății și sfințeniei? Iată pricina pentru care OBȘTI CREȘTINE ÎNTREGI ȘI POPOARE ÎNTREGI s-au plecat lesne sub jugul ereziei!” ~ Sfântul Ignatie Briancianinov – Predici p 62-63.

„Sfinții Apostoli învață că în vremurile cele mai de pe urmă, feluritele erezii pustiitoare și învățături mincinoase se vor înmulți și vor dobândi o mare putere, în timp ce necredința va spori tot mai mult. Omenirea ca întreg va fi OARBĂ ȘI SURDĂ DUHOVNICEȘTE ȘI NESIMȚITOARE în tot ceea ce privește mântuirea sa. Oamenii VOR CREDE DE BUNĂVOIE ORICE MINCIUNĂ ȘI VOR UITA PE DE-A-NTREGUL LEGEA LUI HRISTOS. Orice viciu și greșeală cu putință vor fi primite cu mărinimie de către lume.” ~ Apostazia și Antihristul p 44. Editura Sophia 2014.

„Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, POPOARE ÎNTREGI AU FOST SMULSE din locul lor. Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinței.” ~ (Iov 36,20-21).

,,Nu avem de unde aştepta restabilirea creştinismului. VASELE SFÂNTULUI DUH AU SECAT DEFINITIV PRETUTINDENI, chiar şi în mânăstiri. Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amânat deznodământul final pentru cei rămaşi, care se vor mântui… Stareţul Isaia spunea: „Înţelege vremea, nu aştepta buna orânduire în structura bisericească îndeobşte. Fii mulţumit că există posibilitatea mântuirii individuale a celor care vor să se mântuiască. Cel mai greu este, în aceste vremuri, cum spunea Sfântul Ignatie, de a suporta singurătatea duhovnicească. Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire. Acesta e cel mai mare şi mai de preţ dar al Domnului, în zilele noastre. Păzeşte-te, vrând să-ţi salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul.” ~ Marea Apostazie – Arhiepiscop Averchie Taușev.

Să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte.