RUGACIUNE PENTRU ’’UNITATE’’ SI COOPERARE PRACTICA INTRE ’’BISERICILE CRESTINE’’

Nota redacţiei: Zilele acestea mass-media ne anunţă că între 18 – 25 ianuarie ’’Bisericile creştine’’ din întreaga lume organizează seri de rugăciune pentru unitatea creştină. Tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină din anul 2013 este: “Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului” inspirată din textul scripturistic de la proorocul Miheia VI, 6-8.

Aceaste întruniri şi rugăciuni ecumenice contravin învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, stabilite în Sfintele Canoane şi sunt respinse de Tradiţia Ortodoxă. Cu mare mâhnire în suflet, pricinuită de desfăşurarea acestor triste evenimente pentru istoria Ortodoxiei, vă punem la dispoziţie unele atitudini din mass-media ortodoxă vis-a-vis de acest subiect:

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE ECUMENISTĂ sau şapte zile în Babilonul antihristic

„Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.” (Efeseni 4, 4-6)

De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de „apropiere” urmată de rugăciuni pentru „unitatea în credinţă”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu „fraţii” catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

NUMAI ORTODOXIA ESTE ADEVĂRATA BISERICĂ

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfintilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva „bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserica în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem – ca şi Sfinţii Apostoli – un Domn, o Credinţă, un Botez – cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor „credinţe”, adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru „rugăciune şi unitate.”

Rugăciune către cine şi unire în ce?

Spre lămurirea acestora, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos – creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sînt „biserici”! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfînt, ne-au lăsat pecetluită cu sîngele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită – după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 – „Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.

Ieromonah Martirie Pãduraru
http://www.mirem.ro

Mãrturisire sau apostazie

Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă „Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte „credinţe” – o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu – care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre „ortodocşi” – ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!” Însă aceste înşelătoare chemări la „unitate în diversitate” ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rînduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin „reconciliere şi unitate” subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu însuşi scump sîngele lor. Pentru aceasta Sf. Paisie de la Neamţ (+1794) spune: „Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!” Cuvintele lor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: „Este doar o singură Biserică a lui Hristos – cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie „conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: „Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la „rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor „rugăciuni”, „fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe „fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade „bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arată: „Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor „filosofice” şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM.”

„Este doar o singura Biserica a lui Hristos – cea Ortodoxa, apostoleasca si soborniceasca, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

Sursa: Credo. ro (portal ortodox)

Rugaciune comuna cu ereticii la Patriarhia Română

MESAJUL Patriarhului Daniel în Săptămâna de ’’Rugăciune’’ pentru Unitatea Creştinilor:

Patriarhul Daniel i-a îndemnat pe credincioşi, în mesajul adresat cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (18 – 25 ianuarie), să fie făcători de pace şi de unitate, ca împlinitori ai rugăciunii Domnului Iisus Hristos “ca toţi să fie una” (Ioan 17,21), ceea ce înseamnă mai mare apropiere şi reconciliere între creştini.

Potrivit unui comunicat al Patriarhiei Române, în a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an, Bisericile creştine din întreaga lume organizează seri de rugăciune pentru unitatea creştină. Tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină din anul 2013 este “Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?”, inspirată din textul scripturistic de la proorocul Miheia VI, 6-8, scrie Agerpres.

“Cuvintele proorocului Miheia adresate poporului lui Israel ‘Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?’  (Miheia 6, 6), care constituie tema de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, din anul 2013, au, în acelaşi timp, o profundă semnificaţie socială şi eshatologică. Evenimentul crucial în istoria umanităţii, înomenirea Fiului lui Dumnezeu, pe care l-am sărbătorit de curând în întreaga Creştinătate, a reprezentat începutul vindecării umanităţii aflate în suferinţă spirituală din cauza păcatului, precum şi o permanentă reînnoire şi creştere duhovnicească în iubirea faţă de Dumnezeu şi aproapele”, afirmă Patriarhul în mesajul citat.

Întâistătătorul BOR consideră că la întrebarea “Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?” va răspunde fiecare om nu atât prin cuvinte, cât prin lumina iubirii milostive pe care o are în suflet când se află în faţa lui Dumnezeu.

“Această lumina este însăşi prezenţa harului divin în sufletul omului credincios, rugător şi solidar cu oamenii aflaţi în suferinţă, sărăcie şi singurătate, dar şi făcător de pace şi lucrător pentru unitate. Luând aminte la cuvintele proorocului Miheia, care a prevestit naşterea lui Hristos – Mesia in Bethleem (Miheia, 5,1-3), să ne străduim şi noi să fim făcători de pace şi de unitate, ca împlinitori ai rugăciunii Domnului Iisus Hristos ‘ca toţi să fie una’ (Ioan 17,21), ceea ce înseamnă mai mare apropiere şi reconciliere între creştini,mărturisind credinţa în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi participând la viaţa şi misiunea Bisericii lui Hristos în lume, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea oamenilor”, mai afirmă Patriarhul Daniel.

Sursa: Realitatea. net

Rugăciuni ecumenice la Zalău, România.

Aceasta saptamana este numita Saptamana de Rugaciune Ecumenica, dar noi putem sa o numim si “Saptamana de Uraciune Ecumenica”. Nici un Crestin Ortodox nu poate participa la aceasta rugaciune in comun cu eterodocsii. Cerem in Ectenie “Unitatea Credintei”, dar nu unitate in diversitate, ci Unitate in Adevar, adica toti “sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17,3). Adica toti eterodocsii trebuie sa revina la Credinta in Duh si in Adevar, la Biserica cea Una, Sfanta, Catholica si Apostolica si anume Biserica Ortodoxa.

A participa la o astfel de “rugaciune ecumenica” este o blasfemie si un pacat, indiferent ca o face un patriarh, un episcop, un teolog, un sinod, etc.

Cine are constiinta ortodoxa nu poate participa la acest eveniment, pentru ca acest eveniment este impotriva constiintei Bisericii. Daca acest eveniment ar insemna dialog fara rugaciuni in comun, cu toata dragostea, eu as fi primul care as participa, dar avand in vedere ca sunt implicate rugaciuni in comun cu eterodocsii, constiinta imi spune sa nu particip ca sa nu blasfemiez pe Hristos, care a lasat un Singur Adevar. “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6) “Cine nu va crede si nu se va boteza se va osandi”(Marcu, 16, 15-16). Iata ca Hristos a fost primul “taliban” sau “extremist” si toti sfintii L-au urmat. Nu exista in ortodoxie sfant ecumenist, toti sfintii de la inceputul crestininsumul pana astazi au fost antiecumenisti, dupa cum demonstreaza sinaxarele lor. Iubirea se manifesta fata de persoane, dar nu si fata de credintele strambe ale persoanelor. Aceasta a fost gandirea Sfintilor Parinti si continua sa fie pana la sfarsitul veacurilor.

Iata o “uraciune ecumenica” :

“Iubitor și milostiv Dumnezeu, învață-ne bucuria de a împărtăși pacea Ta. Umple-ne cu Duhul tău Sfânt, astfel încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi. Domnul înviat, care este pacea noastră, să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale. Cerem acest lucru în numele lui Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tine și cu Duhul Sfânt, să fie toată cinstea și slava fără sfârșit. Amin.”

“invata-ne bucuria de a impartasi pacea Ta” – daca aceasta pace este cu adevarat Pacea lui Hristos, ea este intodeauna in Adevar, adica vazand Pacea lui Hristos a celor din Biserica sa se minuneze si sa revina si ei, eterodocsii, la Biserica. Se confunda Pacea lui Hristos cu Pax Romana!

“încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi”  – noi ortodocsii nu suntem ostili nimanui, pentru ca Domnul Hristos sa rastignit pentru toti oamenii, inclusiv pentru eretici; din contra, ii iubim pe eterodocsi si dorim sa revina la Adevar.

“să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale” – nu ne poate uni Dumnezeu in afara Adevarului Sau, Biserica nu este divizata, ea este Una, iar eterodocsii trebuie sa se reintoarca la Biserica cea Una.

Vedeti cata viclenie se ascunde in cuvintele acestor “pseudo-rugaciuni”???…

preot Matei Vulcanescu

DIAVOLUL ecumenismului se ascunde în SAPTAMANA DE RUGACIUNE COMUNA ( 18-25 ianuarie )…Cui se roagă slugile intunericului ?

… ca toţi să fie una întru satan…