TÎLCUIREA PSALMULUI 75

Întru sfîrşit, întru cîntări, Psalmul lui Asaf, cîntarea către Asirianul.

Adăugirea „către Asirianul” nu am aflat-o în Exapla, ci întru unele din pre-scrieri (adică izvoade), însă Psalmul are această pricină, pentru că vesteşte cele de pe vremea lui Senaherim şi pedeapsa adusă asupra oştii sale.

Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israil mare este numele Lui.
Fiindcă într-o noapte atîtea zeci de mii de Asirieni au primit prin Înger rana purtătoare de moarte, Dumnezeul a toate S-a făcut arătat tuturor în Iudeea, grijindu- Se foarte pentru Israil.

2 Şi s-a făcut în pace locul Lui şi lăcaşul Lui în Sion.
Că, după ce s-a ucis acea mulţime, cei rămaşi au fugit, făcîndu-se vestitori ai dumnezeieştii puteri, căci pentru aceasta nu au fost ucişi împreună cu ceilalţi. De aici, cetatea a dobîndit pace şi toţi au socotit că Dumnezeu a binevoit a locui în Sion cu adevărat. Apoi, ne învaţă cum este cunoscut Dumnezeu în Iudeea:

3 Acolo a zdrobit tăriile arcelor, arma, şi sabia şi războiul.
Zice: Ucigîndu-i înaintea zidurilor cetăţii pe cei într-armaţi, pe arcaşi şi pe pavezeri, Domnul a arătat cu totul netrebnice armele acestora.

Citeşte şi:  Bunul creştin se arată mai ales în sărăcie, decât în bogăţie

4 Luminezi Tu minunat din munţii cei veşnici.
Iar Simmah a zis aşa: „Eşti arătat prea-mare din munţii vînatului”, adică: Dîndu-i vînătoarei morţii în munţii noştri pe neprieteni, Te-ai arătat prea-mare şi strălucit la toţi, căci luminezi cu minunea pe cei ce nu Te ştiu şi îi înveţi Cine eşti.

5 Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi cu inima, adormit-au cu somnul lor, şi n-au aflat nimic
Că, înălţîndu-se şi fălindu-se asupra Ta cu mare trufie, au pătimit năprasnică tulburare pentru neînţelepţia sufletului lor: şi – socotind că vor dormi fără de temere – s-au scăpat de nădejde, pentru că somnului i-a urmat moartea. Aceasta ne învaţă şi istoria: sculîndu-se dimineaţa din somn, (Iudeii) au aflat toate trupurile moarte.
toţi bărbaţii bogăţiei cu mîinile lor.
Iar Simmah zice aşa: „toţi bărbaţii cei tari cu mîinile lor”. Şi zice: Nimic nu i-a folosit pe dînşii vîrtutea mîinilor lor, prin care au nădăjduit că vor răpi bogăţia tuturor. Şi, învăţîndu-i de ce n-au cîştigat nimic de aici, a adăugat:

Citeşte şi:  Sf. Grigorie Palama: Dar de unde dar răbdarea în ispite?

6 De certarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, dormitat-au cei ce încălecaseră pe cai.
Zice: Ai făcut semn, şi numaidecît au căzut cei ce se mîndreau că ştiu meşteşugul călăriei. Iar prin acest „dormitat-au” a arătat lesniciunea morţii, că – precum cel ce dormitează lesne adoarme – aşa şi aceia au primit grabnic sfîrşitul vieţii.

7 Tu înfricoşat eşti, şi cine va sta împotrivă Ţie?
Că cine este destoinic să se pună împotriva Ta şi să scape de pedeapsa adusă asupră-i de Tine?
De atunci este mînia Ta.
Îndată după ce ai auzit hula, puteai să-i pedepseşti pe pîngăriţii aceia, dar ai răbdat îndelung, aşteptînd schimbarea lor.

8 Din cer auzită ai făcut judecata.
De sus – zice – scoţi şi aduci hotărîrile asupra cui voieşti. Iar acest grai, „auzită ai făcut”, Simmah l-a zis: „auzită o vei face”.

9 Pămîntul s-a temut şi s-a alinat cînd S-a sculat la judecată Dumnezeu, ca să mîntuiască pe toţi blînzii pămîntului.
Zice: Toţi s-au umplut de frică şi au încetat năvălirea asupra noastră după ce Te-au văzut pe Tine scoţînd hotărîre asupra lor ca un judecător şi dînd mîntuire celor ce au avut gînduri drepte şi au vestit ajutorul Tău.

Citeşte şi:  O, oameni împietriţi şi orbi, Sfânta Împărtăşanie este foc ce arde pe cei nevrednici!

10 Că gîndirea omului se va mărturisi Ţie şi rămăşiţa gîndului va prăznui Ţie.
Dobîndind bunătăţile acestea, dăruim gîndurile noastre spre cîntarea de laudă, nefolosind nici o părticică a lor întru altă grijă.

11 Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului Dumnezeului nostru!
Îşi poruncesc unii altora să făgăduiască daruri şi să împlinească făgăduinţa, fiindcă urît lucru este ca toţi vecinii să facă acest lucru de frică, iar cei ce au dobîndit facerea de bine să bolească cu nemulţumirea. Aceasta a arătat prin cele adăugate:

12 Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri Celui înfricoşat şi Celui ce ia duhurile boierilor, Celui înfricoşat înaintea împăraţilor pămîntului.
Şi Îi vor aduce daruri, după ce s-au îngrozit de minunile făcute şi s-au învăţat prin lucruri că Acesta este Dumnezeu cu adevărat, Care aduce moartea asupra stăpînitorilor şi a celor ce socotesc că sînt împăraţi ai pămîntului.

 

Tâlcuirea Psalmilor Împăratului și Proorocului David, al Fericitului Teodorit,  Episcop Kirului, Mănăstirea „Sfinții Arhangheli”, 2003, pag. 239-241