Într-o zi veni la preotul său un credincios, care i se plânse astfel:

— Părinte, ce să fac pentru a scăpa de ispitele care mi se aşează în cale sau mă împresoară? Preotul se duse în bucătărie, luă un vas, îl umplu cu apă şi zise:

— Ia acest vas plin cu apă, mergi cu el până acasă şi vino înapoi, fără să verşi vreo picătură din el şi apoi vom sta de vorbă.

Citeşte şi:  Sfântul Ambrozie de la Optina: Îngâmfarea și mândria sunt pricină de cădere duhovnicească

Omul luă vasul şi plecă. Ca să nu verse nici o picătură de apă din vas, el merse toată vremea cu ochii ţintă la el. Când se întoarse îi spuse preotului că a făcut precum i-a spus. Preotul îl întrebă:

— Cât ai mers spune-mi ce-ai văzut în jurul tău? — N-am văzut decât apa din vas.

Citeşte şi:  Sufletul curat se bucură neîncetat de dragostea dumnezeiască

— Păi de ce numai apa din vas?

— Deoarece am vrut să nu vărs nici o picătură din vas; dacă mă uitam prin jur, vărsăm din apă.

— Ei, vezi că singur te-ai lămurit? Aşa este şi în viaţă. Ca să nu vezi ispitele din jurul tău şi să nu verşi din apa curată a sufletului tău, trebuie să te uiţi tot timpul numai la Dumnezeu, numai la Biserica Sa, numai la Evanghelie. Şi omul înţelese cum să-şi păstreze sufletul curat.

Citeşte şi:  Care sunt diferențele dintre Biserica Ortodoxă și catolicism?

Pr. Valeriu Dobrescu, „Istorioare moral-religioase”, Editura Icona, Arad, 2016