Am citit și recitit scrisorile și am văzut câte îndură credința. Numai mângâierea ce ne-o dă răbdarea vindecă un rău ca acesta(…).

Că obișnuiește Stăpânul nostru să dea, celor ce suferă această răbdare, ca robii lui Hristos, care ajung în necazuri, să se mângâie gândindu-se că cele ce suferă ei li s-au întâmplat înainte Sfinților. Iar noi, chiar din scrisorile voastre, am putut căpăta mângâiere. Nu suntem străini de suferințele voastre, că și noi suntem chinuiți împreună cu voi. Poți suferi, oare, nelegiuirile săvârșite de aceia care ar fi trebuit, mai cu seamă, să aibă frâul păcii și să lucreze pentru înțelegere? Acum însă, printr-o măsură potrivnică, preoți nevinovați sunt izgoniți din bisericile lor.

Lucrul acesta l-a și suferit pe nedrept, cel dintâi, fratele și împreună liturghisitorul nostru Ioan, episcopul vostru, fără măcar să fie ascultat. Și ce gînd de nedreptățire au născocit? Ca să nu mai fie prilej de judecată sau să se mai facă cercetări, au pus alți preoți în locul celor încă vii, pentru ca, întemeiați pe o astfel de nelegiuire, să poată avea dreptate și să fie judecați cum că au făcut bine(…).

În privința păzirii canoanelor, noi scriem că trebuie urmate numai canoanele hotărâte la Niceea; numai pe acestea trebuie să le urmeze Biserica sobornicească și numai pe acestea să le recunoască. Iar dacă unii aduc alte canoane, care se deosebesc de canoanele de la Niceea ,și sunt dovedite a fi alcătuite de eretici, acele canoane nu sunt luate în seamă de episcopii sobornici. Canoanele alcătuite de eretici nu trebuie puse alături de canoanele sobornicești, căci ereticii au voit totdeauna să micșoreze puterea canoanelor de la Niceea prin legiuiri contrare. Nu spunem numai că nu trebuie să urmăm acestora, ci, mai mult, că trebuie să le osândim împreună cu învățăturile eretice și schismatice, așa cum s-a făcut și mai înainte în Sinodul de la Sardica de episcopii cei dinaintea noastră.

S-ar cuveni, preacinstiți frați, mai degrabă să osândiți o faptă bine făcută, decât să condamnați o faptă contrară canoanelor?

Dar ce putem să facem împotriva celor ce s-au săvârșit acum? Trebuie neapărat adunat un sinod, despre care spuneam și mai înainte că trebuie convocat; el e singurul care poate opri valurile unor astfel de furtuni. Dar ca să avem parte de acest sinod, este de folos deocamdată să lăsăm vindecarea acestor rele pe seama voii Marelui Dumnezeu și a Hristosului Său, Domnul nostru. Se vor potoli toate tulburările pricinuite de invidia diavolului spre încercarea celor credincioși.

De suntem tari în credință, nu trebuie să pierdem nădejdea în Domnul. Și noi ne gândim mult la chipul în care poate fi convocat un Sinod ecumenic, ca să se termine, cu voia lui Dumnezeu, tulburările.

Să așteptăm deocamdată și, întăriți de zidurile răbdării, să nădăjduim să se restabilească toate cu ajutorul  Dumnezeului nostru. (…)

Sfântul Ioan Scrisorile – „Către persoanele oficiale, către diaconița Olimpiada, către alte persoane”- Editura Institului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, pag.18-20, – „Inochentie episcopul, către preoții și diaconii și către tot clerul și poporul Bisericii Constantinopolului, cea de sub episcopul Ioan: Iubiți frați, salutare!”