Această întrebare este direct legată de o altă întrebare care la un moment dat a fost o mare preocupare pentru mulți credincioși: care este atitudinea față de practica incinerării, care este foarte populară în Occident?

Care este atitudinea ortodoxiei față de practica incinerării, care este foarte populară în Occident?

Răspunzând la această întrebare, în primul rând, trebuie înțeles că practica incinerării nu poate face nici un rău celui decedat, deoarece nu are legătură cu sufletul nemuritor al omului, iar fiecare trup, conform doctrinei ortodoxe, într-un fel sau altul va învia într-o formă nouă la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

Și, de fapt, respingerea practicii de incinerare se datorează doar faptului că aceasta poate dăuna nu morților, ci dimpotrivă celor vii. În ce sens? Prin aceea că, corpul uman, deși neînsuflețit, este devalorizat și prezentat ca ceva „utilitar”, uitând cuvintele Sfântului Pavel, care vorbește mai mult decât cu noblețe despre trup: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Cor. 6:19).

De altfel, atitudinea față de corp are o distincție foarte clară și evidentă, care deosebește creștinismul de alte religii – în special de cele orientale – și de sistemele filosofico-religioase. De exemplu, încă de pe vremea filozofiei antice, mulți înțelepți au crezut că singurul lucru important în om este sufletul său și că trupul este doar o povară pentru suflet. Acest punct de vedere era probabil înrădăcinat în dualism, care opunea sufletul și trupul ca părți bune și rele ale omului. Poate cel mai faimos filozof antic, Platon, a descris corpul în felul următor: „Trupul este ca o piatră de mormânt, care ascunde sufletul îngropat sub el în această viață.”

Viziunea creștină asupra trupului, așa cum am observat mai sus, este exact opusă. Iar acest lucru poate fi confirmat de următoarele argumente: în primul rând, însuși faptul Întrupării lui Dumnezeu, adică faptul că Dumnezeu însuși acceptă natura umană, arată deja importanța și semnificația trupului, căci dacă trupul ar fi rău, așa cum cred aceleași sisteme filosofice antice, atunci Dumnezeu, ca Bine Suprem, l-ar mai accepta? În al doilea rând, chiar în Noul Testament, care relatează viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, există multe mărturii despre vindecări ale corpului uman. Iar cel mai important eveniment care a avut loc în lumea noastră – Învierea Mântuitorului Hristos din morți – este, de asemenea, o altă confirmare a valorii trupului uman în ochii lui Dumnezeu.

Astfel, creștinismul este poate singura religie care prețuiește atât de mult în om nu numai sufletul, ci și trupul, căci, potrivit Sfinților Părinți, numai un om complet reprezintă cea mai înaltă creație din lume – chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Răspuns dat de profesorul de la Academia Duhovnicească din Kiev, Andrei Muzolif