Care sunt ierurgiile în legătură cu naşterea?
Sunt următoarele:
a) Randuiala din ziua întâi pentru femeia lehuză, îndată după naştere;
b) Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, a opta zi după naştere;
c) Rănduiala îmbisericirii pruncului şi a curăţirii lehuzei, la 40 de zile după naştere.

Prima dintre ele se săvârşeşte în casa femeii care a născut, iar celelalte două, la biserică.

Cum se face randuiala în ziua întâi după naştere şi care este rostul ei?

In ziua întâi după naşterea pruncului, preotul face sfinţirea cea mică a apei. Apa sfinţită acum e ca o preînehipuire a botezului. Cu ea se stropeşte casa, lehuza, pruncul, moaşa şi toţi ai casei. Apoi preotul citeşte trei molitve pentru femeia lehuză, în care se roagă pentru grabnica ei ridicare din patul naşterii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala duhurilor necurate şi pentru curăţirea mamei de întinăciunea trupească pricinuită de naştere, întrucât, precum zice Psalmistul (Ps. 50, 6), suntem zămisliţi întru fărădelege şi născuţi în păcat. Cu acelaşi scop, citeşte acum preotul şi o rugăciune deosebită pentru moaşă si alta pentru celelalte persoane care au ajutat la naştere, întrucât atingerea de lehuză si de prunc le este socotită ca o întinare, de care trebuie curăţaţi.

Citeşte şi:  Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului

Din apa sfinţită cu acest prilej se obişnuieşte a se pune în baia (scăldătoarea) copilului, in primele trei zile după naştere.

Care este rănduiala din ziua a opta după naştere?

In ziua a opta după naştere, pruncul este adus de moaşă la biserica si, si and afară în pridvor înaintea uşilor, ea unul ce nu est e încă botezat si îmbisericit, preotul îl binecuvântează, facându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea mintii si a gândurilor, la gură, pentru sfinţirea cuvântului şi a suflării, si la piept, pentru ferirea inimii de poftele si patimile trupeşti. Apoi, îi citeşte o rugăciune pentru punerea numelui, care înseamnă un fel de pregătire pentru botez. De obicei, de o vreme încoace, preoţii unesc această rânduială fie cu cea din ziua întâi, fie cu cea a botezului.

Datina de a pune numele pruncului a opta zi după naştere este vecile, fiind moştenită din Legea Veche, care orânduise această zi pentru curăţirea pruncilor de sex bărbătesc, prin taierea-împrejur si prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Noi. creştinii, am pastrat-o fiindcă si Mântuitorul însuşi – supunându-Se Legii – a fost taiat-împrejur a opta zi după naştere, când I s-a pus numele de lisus (Luea 2. 21).

Citeşte şi:  Să socotiţi rugăciunea primul lucru în viaţa voastră şi să purcedeţi la ea ca la lucrul cel dintâi!

Numele care se dă la botez este de obicei numele nasului sau al Sfântului zilei sau al altui sfânt pe care părinţii îl aleg copilului ea patron sau ocrotitor. Este bine sa se pună nume de sfinţi din calendarul ortodox sau din cade obişnuite în popor. Sfântul al cărui nume îl purtăm trebuie să fie pentru noi nu numai un ocrotitor sau păzitor, ci şi un modcd de urmat si un îndemn statornic spre adevărata vieţuire creştinească.

Cum se face şi care este rostul rânduielii la 40 de zile după naştere?

La patruzeci de zile după naştere se face rănduiala pentru îmbisericirea pruncului botezat si pentru curăţirea lehuzei, după datina moştenită tot din Legea Veche (Lev. 12,1 -8), pe care a păzit-o şi Maica Domnului, aducând pe dumnezeiescul său Prunc la templu, unde a fost întâmpinat si ţinut în braţe de bătrânul Simeon (Luca 2. 22 s.u.).

Pruncul este adus de mama sa sau de nas înaintea uşilor bisericii, unde- preotul citeşte molitvele de curăţire, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu să o curăţeascâ de întinăciunea lehuziei si să o învrednicească a intra din nou în sfântul locaş si a se împărtăşi cu Sfintele Taine, se roagă apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze si să-l sfinţească, învrednicindu-l, la vremea cuvenită, de luminarea botezului.

Citeşte şi:  Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii

Urmează apoi imbisericirea pruncului, adică introducerea lui m biserica: preotul ia în braţe pe prunc, închipuind pe dreptul Simeon. care a purtat în braţele sale pe Pruncul lisus si face semnul Crucii cu el, intai in faţa Uşilor bisericii, apoi în mijlocul bisericii şi, în cele din urma, în fata uşilor împărăteşti, zicând de fiecare dată: «Se imbisericeste robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) in numele Talului…» (daca pruncul e băiat, preotul îl duce şi în altar, ocolind cu el Sfânta Masă). Apoi se aşază jos, in faţa Uşilor împărăteşti, în semn că e închinat Domnului, de unde îl ridică naşul sau mama. Partea de la urmă a rânduielii din a patruzecea zi, adică îmbisericirea pruncului, preoţii o fac de obicei îndată după slujba botezului.

Fragment din cartea „Invatatura de credinta ortodoxa”, Editura Doxologia