Bunul Dumnnezeu păzește cu amândouă mâinile Sale lumea contemporană; mai demult o ocrotea numai cu una. Astăzi, în mijlocul atâtor primejdii în care trăiește omul, Dumnezeu îl păzește precum mama pe pruncul ei atunci când începe să pășească.

Astăzi mai mult decât odinioară ne ajută Hristos, Maica Domnului, Sfinții, dar noi nu înțelegem. Unde ar fi fost lumea dacă ei n-ar fi ajutat!… Cea mai mare parte a oamenilor iau medicamente și sunt într-o stare… Unul este beat, altul deznădăjduit, altul amețit, iar altul nedormit de dureri. Și îi vezi pe toți aceștia cum conduc mașini, motociclete, fac munci periculoase, mânuiesc utilaje primejdioase. Dar oare toți aceștia sunt în stare să conducă? Lumea de mult ar fi putut fi distrusă de unii ca aceștia. Cum ne păzește Dumnezeu și noi nu pricepem!

Odinioară, mi-aduc aminte, părinţii noştri mergeau la ţarini şi de multe ori ne lăsau la vecina, ca împreună cu copiii ei sǎ aibǎ grijă şi de noi. Dar atunci copiii erau echilibraţi. Doar o privire ne arunca vecina şi îşi făcea treburile ei, iar noi ne jucam liniştiţi. Tot astfel şi Hristos, Maica Domnului, Sfinţii, mai demult, doar cu o privire supravegheau lumea. Astăzi şi Hristos şi Maica Domnului şi Sfinţii pe unul îl ţin de aici, pe altul de dincolo, pentru cǎ oamenii nu sunt echilibraţi. Acum este o situaţie… Doamne fereşte! Ca o mamă ce are doi-trei copii problematici: unul puţin gura -casca, altul puţin încrucişat, iar celălalt puţin anapoda, şi încă doi-trei ai vecinei de care sa aiba grijă ca unul să nu se caţăre la înălţime şi sa se primejduiască sa cadă, altul să nu ia cuţitul sa-şi taie gâtul, celălalt sa nu meargă sa faca rău altuia, şi din pricina aceasta să fie mereu atentă şi sa-i supravegheze, iar aceia sa nu priceapă neliniştea ei. Tot astfel şi lumea nu pricepe ajutorul lui Dumnezeu. Cu atâtea mijloace primejdioase ce există azi, lumea s-ar fi nenorocit de n-ar fi ajutat Dumnezeu. Dar avem de Tată pe Dumnezeu, mamă pe Maica Domnului şi fraţi pe sfinţi şi îngeri care ne păzesc.

Citeşte şi:  Socotelile omeneşti sunt şi deşarte şi greşite

Cât de mult urăşte diavolul neamul omenesc, pe care vrea sa-l facă să dispară! Iar noi uităm cu cine ne luptăm. Dacă aţi şti de câte ori diavolul a înfăşurat pământul cu coada sa ca să-l distrugă! Însă nu-l lasă Dumnezeu, ci îi strică planurile. Răul pe care merge sa-l facă aghiuţă, Dumnezeu îl pune in valoare şi din el scoate un mare bine. Diavolul ară acum, dar Hristos este Cel ce va secera la urmă.

Citeşte şi:  Cuviosul Paisie Aghioritul: Ce fel de căutare există

Şi întotdeauna vedem că Bunul Dumnezeu nu îngăduie ca marile încercări sa tină mai mult de trei generaţii ca să rămână aluat. Înainte de robia babilonică israilitenii au aruncat într-un put foc de la ultima jertfă pe care au facut-o, pentru ca după aceea să afle acelaşi foc şi să-şi înceapă iarăşi jertfele lor. Şi într-adevăr, după şaptezeci de ani când s-au întors, au aflat focul acela şi au început jertfele, in orice perioadă grea nu toti sunt atraşi de rău, ci Dumnezeu păstrează aluat pentru generaţiile următoare. Comuniştii au lucrat şaptezeci şi cinci de ani şi au stăpânit toti atâţia; iarăşi trei generaţii. Sioniştii câţi ani au de când lucrează, dar nici şapte ani nu vor stăpâni.

Citeşte şi:  Ne punem problema cum să fim prezenţi în viaţă ca să ne mântuim. Că luptăm cu dracii, cu iaduri întregi de draci

Sfântul Paisie Aghioritul

Cuvinte duhovnicești, Volumul 1, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003 – fragment