Cam ne-am deprins cu multele postere de pe stradă şi cu anunţurile din presă cu diferiţi vrăjitori, clarvăzători, etc..

Dar, iată că un caz chiar m-a scos din sărite şi m-a pus să scriu aceste rânduri. Într-o zi cineva a venit la biserică şi a adus cu sine o imagine a unei femei însoţită cu nişte talismane magice, simboluri oculte şi sfaturi practice – toate acestea împletite şi amestecate cu obiecte şi simboluri creştine. Chiar doamna în cauză ţine în imagine trei degete strânse are o icoană şi lumânări, este cu capul acoperit şi deasupra ei este inscripţia: „Doamne dă-ne puteri!”. Chiar să fie creştină, şi oare face acestea cu puterea lui Dumnezeu? De fapt întrebare pe care o aud de la mulţi, care umblă pe la diferiţi vrăjitori, care îi trimit la mai multe biserici să aprindă lumânări, să plătească patruzeci de slujbe, să facă de 20 de ori Sf. Maslu, să sfinţească casa numaidecât în trei zile de luni la rând până la răsăritul soarelui ş. a., dar apoi neapărat să se întoarcă pentru ca să fie dezlegată cununia, scos deochiul, făcut descântecul etc..

Dar să analizăm câteva din sfaturile practice pe care le dă această „creştină”:

În caz de supărări sau certuri, înseninează-ţi faţa, pune picioarele larg, zâmbeşte şi uite-te celui care te obijduieşte în ochiul stâng. Plecând să-i spui: „Dumnezeu ţi-i judecător, nu eu”. Apoi mergi şi pune o lumânare pentru sănătate duşmanului tău în biserică.

De ce în ochiul stâng?, pentru ce să pui picioarele larg? Sau pur şi simplu pentru a părea că eşti cam nenormal în faţa celui cu care te cerţi, pentru că dacă a-şi vedea că cineva primeşte o asemenea poză la asta m-aş gândi. Ah, da, dar cât trebuie să stai într-o asemenea poziţie să zâmbeşti şi să te uiţi în ochiul stâng, sau până n-o primeşti în ochi. Şi abia după aceasta se cuvine să mergi la biserică şi să te rogi pentru vrăjmaş. Pe când Hristos încă ne-a spus de vrea cineva să te lovească peste obrazul drept, întoarce-l şi pe cel stâng, de vrea cineva să-ţi ia haina, dă-i şi cămaşa, de te sileşte cineva să mergi cu el o milă să mergi şi două. Şi tot aceasta ca să nu înmulţeşti răul, să-l potoleşti pe vrăjmaş. Dacă creştinii în perioada persecuţiilor aveau să urmeze sfaturile „creştinii” noastre, poate că astăzi nu mai erau creştini, dar ei au răbdat, răbdarea lor a fost întărită cu cununa muceniciei venită de la Hristos Mântuitorul, ei nu s-au uitat în ochiul stâng, ei s-au uitat în ambii ochi şi l-au mărturisit pe Hristos până la moarte.

Citeşte şi:  Bă, dar voi vă pierdeţi vremea pe la biserici, în loc să mergeţi la distracţie cum merg toată ziua cei din Europa

Protecţie împotriva vrăjilor – după asfinţitul soarelui şi în zile de luni nimic să nu daţi.

Oare mai este nevoie de comentariu? Oare nu este clar că avem de a face cu nişte superstiţii clasice. Hristos spune: dacă îţi cere cineva de băut – dăi, dacă îţi cere cineva de mâncare – hrăneşte-l, dacă vine un străin la tine – găzduieşte-l, pentru că dacă faci aceasta unui mai mic, Mie îmi faci. Dar Hristos nu precizează nimic de perioada zilei sau de ziua propriuzsă, pentru că orice zi este dezlegată pentru a face fapte bune şi vrednice de mântuirea sufletului nostru.

Şi mai am o întrebare: de ce luni?, pentru că este prima zi a săptămânii şi conform vechii superstiţii nu se dă nimic din casă, nu se împrumută bani, nu se cheltuie bani – dar prima zi a săptămânii este Duminica – ziua învierii Domnului şi superstiţiile nu au nimic comun cu credinţa noastră dreptmăritoare, care ne oferă libertatea în Mântuitorul Iisus Hristos. Superstiţiile, care n-ar fi ele (pisici negre, căldări goale etc.), tot timpul au fost combătute de Biserică.

Pentru a păstra familia, femeia trebuie să se scoale cu o oră mai devreme de soţ, ca bărbatul să nu o vadă dormind.

Dar, am să pun şi eu câteva întrebări: Dacă soţul sau soţia lucrează în schimbul de noapte? Dacă în familie există copil mic, care a plâns toată noaptea şi numai spre dimineaţă a adormit? Şi apropo, cunosc multe familii când soţul se scoală mai dimineaţă şi trăiesc fericiţi deja de 50 de ani.

Dacă cineva este bolnav, sau i-a făcut cineva vre-o vrajă, trebuie să de dat comandă de un Te-Deum (Moleben) de sănătate în trei biserici în aceeaşi zi (la aceeaşi oră), iar vrăjmaşului să-i pui o lumânare la icoana Maicii Domnului.

Citeşte şi:  Condiţia ca să te mântuieşti, respectiv ca să te luminezi, este să ştii să te jertfeşti

Da este bine să faci un Te-Deum la sănătate atât pentru tine cât şi pentru apropiaţi şi încă mai bine e să participi la acesta, ori în trei biserici în aceeaşi zi la aceeaşi oră cam nu poţi participa. Dar vă asigur că numai unul făcut cu credinţă este îndeajuns, pentru că Hristos a spus: Dacă cereţi ceva să credeţi că deja a-ţi şi primit, şi veţi avea. Deci nu este nici o magie în trei sau în şapte biserici ci toată vindecarea este în credinţă, în nădejde. Iar dacă uneori Dumnezeu nu ne îndeplineşte imediat rugăciunea atunci ori noi nu avem credinţă puternică, ori Dumnezeu ne face să aşteptăm pentru ca mai mult să preţuim darul venit de la Dânsul.

Şi apoi, pentru care vrăjmaş să pun lumânarea, dacă nu-l ştiu, sau pentru toţi vrăjitorii?

Tratări cu apă: Dimineaţa să iei un litru de apă neîncepută, deasupra să pui fotografia Sofiei (am uitat să spun că pe „creştina” noastră o cheamă Sofia – din grec. Înţelepciune, dar din păcate noi nu tot timpul facem faţă numelui pe care îl purtăm), cu faţa spre apă şi să spui rugăciunea, care este adusă în imagine.

Ăi aici chiar deja e magie, sau oare nu ştiţi stimată Sofia că numai chipul lui Hristos, pe care îl aveţi în faţă, şi al sfinţilor care au bineplăcut lui Dumnezeu ne este scump nouă creştinilor. Şi noi pentru vindecări avem Sfânta Agiasmă, care este făcută cu rugăciuni speciale şi prin Pogorârea Duhului Sfânt peste orice fel de apă nu numai peste acea neîncepută, pentru că se sfinţeşte firea apei. Şi apoi „rugăciunea” pe care o aduceţi aici, am luat-o în ghilimele, pentru că nu este rugăciune ci un amalgam de cuvinte din descântece:

Apuşoară, Iordănişoară, Speli tu câmpuri şi maluri, Rădăcini şi pietre albe, Spală bolile şi relele de pe mine. – bine a-ţi spus la început – apuşoară.

La începutul paginii găsim rugăciunea domnească „Tatăl nostru…” cu greşeli gramaticale. Apoi o rugăciune frumoasă de pocăinţă. Dar apoi de fapt este ceva ce am citit mai demult, dar într-un ziar, dacă nu mă greşesc „Argumentî i Factî”, dar acest cave era pus în rubrica bancuri: Doamne dă-mi putere să schimb ceea ce pot schimba, răbdare să smeresc cu ceea ce nu pot schimba, şi înţelepciune să deosebesc una de alta. Şi apoi rugăciune la începerea lucrului (desigur puteţi citi şi varianta în limba rusă, care e mai ritmată): Înger în întâmpinate, Hristos în cale, Sfinte Nicolae ajută-mă. În Biserică şi în cărţile de rugăciuni tot timpul au existat rugăciuni şi la începerea lucrului şi la călătorie mult mai frumoase şi mai consistente, pe care creştinii le rostesc deja de 2000 de ani.

Citeşte şi:  Starețul Efrem Filotheitul: Invatatura despre Rugaciunea mintii „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”

Şi apoi acest amulet de purtat la gât cu semne runice, oare nu ştiţi că crucea este puterea creştinului?!

Dar, cartonaşu, iarăşi cu semne runice, iar pe verso cu rugăciune pentru binecuvântarea casei, care iarăşi este un amalgam de păgânisme puse sub mască creştină. De pe timpul Mântuitorului şi apoi a Sfinţilor Apostoli există tradiţia de binecuvântare a caselor prin intrarea sfinţiţilor slujitori, tradiţie ce a fost moştenită şi păstrată cu sfinţenie de biserică în ierurgia numită Rânduiala binecuvântării casei (sau în popor Sfinţirea casei).

Nu poţi să-i slujeşti lui Dumnezeu şi lui Mamona, nu poţi să amesteci creştinismul cu păgânismul, nu se poate de amestecat rugăciunea cu descântecul. Dacă spui Dumnezeule dă-ne puteri şi te foloseşti în continuare de lucruri străine Bisericii lui Hristos, atunci de la care dumnezeu ceri ajutor? Dacă te foloseşti de obiecte şi rugăciuni ai Bisericii pentru slava ta şi nu a lui Hristos, atunci cui îi slujeşti?

Aşa că, Doamne Dumnezeule dă-ne puteri şi înţelepciune să vedem unde este şiretlicul celui viclean, căci şi dracii iau chipul îngerilor de lumină pentru a ne dezbate de la adevărata credinţă. Şi diavolul crede şi ştie că există Dumnezeu, dar face contrar voii lui Dumnezeu.

Şi în sfârşit, demonstrat este, şi chiar realizatorii unei emisiuni despre magii şi vrăjitorii la unul din canalele de televiziune au ajuns la concluzia că nici un rău şi nici o magie nu se poate apropia de un om care este credincios, care se mărturiseşte să împărtăşeşte, se roagă şi umblă la biserică regulat, căci numai acesta este sub protecţia Bunului Dumnezeu, Care nu ne va lăsa pradă celui viclean.

Pr. prof. dr. Eugen ONICOV