“Odata Staretul mi-a trimis vorba sa cobor la chilia lui. Am plecat de indata, caci imi doream mult sa-l vad. Cand am ajuns, Staretul avea o dispozitie buna. Mi-a dat o tratatie, dupa care mi-a spus cateva lucruri folositoare. Apoi mi-a spus motivul pentru care m-a chemat:

– Ia aceasta scrisoare si du-o la Manastirea Suroti!

Dupa ce mi-a dat scrisoarea, mi-a zis:

– Asteapta sa aduc si… timbrul!

Cand am auzit, am ras. Am luat asta drept o gluma. De vreme ce aveam s-o duc eu personal, ce nevoie mai era de timbru? A ras si Staretul si a continuat sa-mi vorbeasca. A adus timbrul si l-a lipit cu zgomot deasupra scrisorii.

Dupa ce am ras si ne-am veselit destul, Staretul a devenit serios si mi-a spus:

– Nu am pus timbrul in gluma.

Atunci l-am privit cu uimire, iar Staretul a continuat:

– Am pus timbrul pentru a nu nedreptati!

– Dar pe cine sa nedreptatiti, Parinte?

– Statul! In mod firesc, trebuia s-o trimit prin posta, sa platesc timbrul si statul sa ia impozitul. Insa, daca as trimite-o asa fara timbru, as fura impozitul de la stat.

– Dar, Parinte… altii fura ca-n codru si nu ii mustra constiinta ca prin aceasta nedreptatesc statul, iar Sfintia Voastra va faceti probleme pentru un timbru?

– Nu are importanta. Daca celalalt este hot, sa devin si eu hot? Daca celalalt este criminal, sa ucid si eu? Nu se poate asa ceva!

Citeşte şi:  Ereziile au atâta putere doar la cei care nu sunt tari în credință

– Dar, Parinte, aici toti cauta sa fure statul, adica banii care-i aduna ei din impozite. Vin cei bogati si le spun ca vor sa faca, chipurile, vreo fabrica sau alta treaba, iau subventii de la stat, adica banii care se aduna de la impozite, si apoi ii “manca” in diferite alte moduri. Insa o parte din bani ii pun in bancile din strainatate, iar cu altii cumpara apartamente la Geneva, la Paris. Asta fac cei bogati, politicienii si toti cei care incearca sa ia o functie inalta. Asadar pentru ce sa mai platim impozite? Pentru ca banii nostri sa ii fure altii?

– Cei care fac aceste lucruri sunt grecii cei mai rai. De aceea ma rog sa vina un vant si sa-i ia pe toti acesti politicieni si sa vina altii la conducere, mai cinstiti. Sunt de acord sa faca si politicianul o vila. Nu conteaza, sa faca! DAR sa se intereseze si pentru NEAM, pentru PATRIE. Sa faca ceva si pentru binele obstesc. Cei de astazi se ingrijesc numai de interesul lor. Sunt complet indiferenti pentru binele obstesc, pentru Patrie, pentru Neam. Mai, mai! In ce hal am ajuns! Mai demult exista si marime de suflet. Cel care primea o functie inalta, incerca sa faca ceva. Se gandea ca, votandu-l, oamenii si-au pus increderea in el. Multi, desigur, puneau si din buzunarul lor pentru a se face ceva bun in sat sau in Patrie. Patria este ca o mama.

Citeşte şi:  Vor fi dureri atat de mari, incat se spune ca cel drept abia se va mantui

– Bine, Parinte, dar noi sa platim impozite pentru ca sa le manance altii?

– Noi sa facem ceea ce este corect. Sa ne facem datoria noastra, iar mai departe fiecare raspunde de ceea ce face.

***

Alta data, un unchi de-al meu din America a gasit o modalitate sa-mi aduca o masina scumpa la un pret ieftin. Era ademenitor! Daca o luam, aveam doua alternative: fie o tineam pentru uz personal, fie o vindeam mai tarziu, pentru a castiga usor cateva milioane. Am mers si l-am intrebat pe Staret:

Citeşte şi:  Cu oamenii ultimelor timpuri se întâmplă ceva contrar celor plini de har: unul dintre idolii lor este mâncarea

– Este legal ceea ce vrei sa faci?, m-a intrebat.

– Ei, Parinte, vom schimba doar numele, si nimeni nu se va pagubi si nici nu va afla.

– Nu! Mie nu-mi place aceasta. Nu ma odihneste. In felul acesta iti bati joc de stat si de legile lui! Mie imi place sa se faca toate legal. Sa platesc si impozitul pentru a nu avea neliniste si mustrari de constiinta. Altul spune ca a zidit ilegal sau pe jumatate legal, o casa pe un teren si a cheltuit mult mai putin. Eu nu vreau o astfel de casa. Sa se faca toate corect“.

***

“– Bine, Parinte, dar toti conducatorii politici sunt masoni? Ce se va intampla? Unde se va gasi cineva bun?

– Acum problema nu e cine este sau cine nu este, ci daca exista vreunul care nu crede asa de mult in masonerie. Astazi ca sa devina cineva prim-ministru trebuie sa fie mason. Sa le dea Dumnezeu pocainta si sa-i ia… Sa iasa altii noi. Macabei“.

(Din: Atanasie Rakovalis, Parintele Paisie mi-a spus, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2006)

Sursa: razbointrucuvant.ro