Pe data de 6 iunie, la Kiev s-a ținut a doua ediție a paradei homosexualilor și lesbienelor din Ucraina. Cu o participare de circa 300 de persoane (din care probabil, ca și în România, jumătate personal al ambasadelor occidentale și activiști itineranți care străbat Europa pentru a participa la aceste evenimente), parada s-a bucurat de protecția a 2.000 de lucrători ai foțelor de ordine, după cum chiar organizatorii au declarat.
Ca să fie foarte clar către ce fel de „Europă” și-a setat cap compasul noua putere ucraineană, în ciuda protestelor venite inclusiv de la primarul Kievului, președintele Poroșenko a apărat dreptul tuturor cetățenilor la dreptul la liberă exprimare și manifestare publică a opiniilor și a promis că marșul se va desfășura. În acest fel el s-a asigurat că a apărut în ochii occidentalilor, de al căror ajutor are nevoie având în vedere starea dezastruoasă a economiei ucrainene, drept un suporter al „valorilor democratice”.
Cu toate amenințările făcute înaintea marșului de șeful său, Dimitri Yarosh, organizația paramilitară „Sectorul de dreapta” a fost ținută la respect și la distanță de manifestanți, chiar dacă agitația provocată de oamenii lui Yarosh în zona paradei a limitat-o pe aceasta la doar câteva zeci de metri. Ei au rămas să-și dovedească în continuare vitejia în „luptele” cu credincioșii Bisericii Ortodoxe din Ucraina (de sub Patriarhia Moscovei), cărora le-au vandalizat și distrus – respectiv confiscat în folosul grupării sectare autointitulate „Patriarhia Kievului”, nerecunoscută de Bisericile Ortodoxe și condusă de fostul preot caterisit Filaret Denysenko – câteva zeci de locașuri de cult.
Una peste alta, devine clar ca și „Sectorul de dreapta” au căpătat același statut de păcălici și idioți utili: folosiți din plin pentru lovitura de stat din 2014 și în luptele cu separatiștii ruși din Est, „naționaliștii” sunt neutralizați atunci când vine vorba să apere adevărata identitate, cea creștină, a Ucrainei, împotriva revoluției sexuale venite din Occident.
Astfel încât kievenii s-au putut „bucura” în voie de binefacerile europenismului, iar cei mai isteți au putut întrevedea „destinul de aur” al țării lor, una din cele mai bogate din Europa în resurse și potențial uman, în deceniile ce urmează: o Ucraină în care mafioții rușilor au fost înlocuiți cu mafioții americanilor, iar jaful și corupția continuă ca și până acum, doar cu haine noi, evropenești.
Sursa: Cultura Vieţii
