În psalmul 141 este scris următorul lucru: În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie. Acest lucru este spus în numele oricărui om drept şi binecredincios, care întotdeauna umblă în sfintele porunci ale Stăpânului şi Făcătorului tuturor şi căruia diavolii potrivnici lui Dumnezeu îi pun întotdeauna curse, dorind să-l abată de la împlinirea poruncilor mântuitoare ale lui Dumnezeu. Aceşti luptători împotriva lui Dumnezeu – din invidie pentru binecredincioşii care, cu ajutorul tuturor virtuţilor şi al faptelor drepte, se străduiesc să ajungă la acele demnităţi şi locuri, de unde au căzut ei – pun împotriva dreptului anumite curse, străduindu-se să-l abată de la drumul care duce la Dumnezeu.

Iar dreptul, fiind păzit şi povăţuit de harul Dumnezeului său, spune cu mare evlavie şi îndrăzneală: Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască (Ps. 141, 4), ceea ce înseamnă: ei nu vor înceta să lupte împotriva mea, străduindu-se ca prin toate cursele să poticnească paşii mei, însă eu, aducându-mi aminte de cel ce spune: O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale (Ps. 118, 5-6), nu voi înceta şi nu mă voi opri să privesc şi să iau seama de-a dreapta, adică să cunosc şi să ţin întotdeauna în mintea mea puterea poruncilor Domnului şi Dumnezeului meu. Căci atâta timp cât le voi păzi, nu numai că nu va fi cine să lupte împotriva mea, dar vor pieri şi vor fugi de la mine şi nu vor putea să mă cunoască. Căci luptătorii nevăzuţi îl cunosc, adică îl înrobesc şi îl ţin supus pe acela care, prin călcarea poruncilor lui Dumnezeu, li se supune lor în toate.

Iar cel care pricepe şi ia seama de-a dreapta, adică la poruncile Domnului, pe acela nu îl pot birui şi nu îl cunosc. Cele de-a dreapta sunt numite poruncile dumnezeieşti, pentru că la
a doua venire a Judecătorului cuvioşii lucrători ai poruncilor Lui vor fi puşi de-a dreapta Lui.

Iar dacă pe cel ce priveşte şi ia seama de-a dreapta luptătorii nevăzuţi nu îl înrobesc, ci fug de la el şi pier şi nu există între ei cine să caute sufletul lui, atunci vai, într-adevăr, vai de cel care priveşte tot timpul de-a stânga şi se sârguieşte cu tot sufletul spre fapte rele şi nu încetează niciodată să-i asuprească cu toată lăcomia pe săraci, orfani şi văduve, răpind avutul străin prin intermediul diferitelor curse şi defăimări, al numeroaselor necuraţii şi ticăloşii, precum porcul care se murdăreşte neîncetat! Un astfel de om, într-adevăr, va fi fără de răspuns şi de sine osândit dacă nu se grăbeşte să facă pocăinţă potrivită cu fărădelegile lui cele urâte de Dumnezeu. Căci pe unul ca acesta, care nu ia seama de-a dreapta sa, îl înrobesc pentru totdeauna diavolii cei luptători împotriva lui Dumnezeu şi nu fug de la el şi nu pier, ci, dimpotrivă, se veselesc pentru el, ca pentru fratele lor iubit şi prietenul lor credincios şi atrag întotdeauna la ei sufletul lui. Izbăveşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de această pieire şi de această mânie! Şi ne învredniceşte, Doamne, să cugetăm întotdeauna cu sârguinţă şi să luăm seama de-a dreapta, adică să săvârşim sfintele Tale porunci cu fapta şi cu adevărul, cu toată evlavia şi cu dorinţă fierbinte! Căci, precum celor ce le păzesc li se cuvine răsplată mare de la Tine, aşa şi celor ce le încalcă cu mândrie şi cu mare nebunie li se cuvin ameninţări înfricoşătoare, osândire şi veşnică pieire. Aceasta este pentru tine din partea mea, bunule prieten, puţina desfătare duhovnicească, pentru că tu cu toată inima ai bunăvoinţă către mine şi mă învredniceşti de toată dragostea. După ce vei primi această scrisoare, să o citeşti des şi să te desfeţi duhovniceşte şi, dacă m-am purtat cumva necuviincios faţă de tine, iartă-mă pe mine, prietenul tău. Să fii sănătos!

Sf. Maxim Grecul, Tâlcuiri și sfaturi