Cercetările au fost făcute de neurologul Andrew Newberg – un pionier al neuroteologiei, studiul neurologic al experienţelor religioase. Acesta încearcă să observe ce se întâmplă în creierul oamenilor în momentul în care trăiesc diferite experienţe mistice.

Acesta a decoperit că în timpul meditaţiei sau rugăciunii, activitatea scade în lobii parietali, ceea ce poate explică senzaţia de ieşirea în afara timpului şi spaţiului pe care o au aceste persoane. Astfel apare şi impresia de comuniune cu lumea din jur, când graniţele parcă dispar între cel care meditează şi obiectele din jur, relatează descopera.ro.

În anii 1990, el şi-a început munca de cercetare analizând creierul persoanelor care meditau, această fiind o stare care permite o monitorizare relativ uşoară.

De atunci, el a cercetat 150 de tomografii craniene, realizate pe voluntari, în timp ce aceştia se rugau.

Rezultatele sunt surprinzătoare şi variază în funcţie de modul în care este trăită o experienţă religioasă. De exemplu, în creierul celor care se roagă intens sunt activaţi lobii frontali, responsabili cu atenţia şi cu exprimarea limbajului.

În alte cazuri, de exemplu atunci când un credincios nu se concentrează, activitatea scade în această zonă şi creşte în talamus, o mică regiune care reglează informaţia senzorială.

Newberg crede că rugăciunea este benefică pentru oricine. Ea poate reduce depresia, anxietatea şi stresul.

În plus, cercetările efectuate de el la Universitatea Thomas Jefferson arată că rugăciunea îmbunătăţeşte memoria şi concentrarea.