Vămile văzduhului sau „tribunalele“ din văzduh, pe unde trec şi sunt cercetate sufletele oamenilor după moarte, sunt formate din cete de îngeri răi, diavoli dintre cei mai înfricoşaţi, care stau în calea sufletelor, le opresc, le vădesc păcatele făcute, chiar şi pe cele spovedite şi părăsite de multă vreme, pe cele săvârşite în copilărie, în tinereţe, la bătrâneţe, pe cele gândite şi săvârşite cu voie sau fără voie, până în clipa morţii.

Sfântul Apostol Pavel zice despre aceste cete diavoleşti: „Că nu ne este nouă lupta împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva stăpâniilor, a începătoriilor şi a stăpânitorilor veacului acestuia” (Efeseni 6, 12).

Aşa precum Sfântul Apostol Pavel adevereşte, ca cel ce a fost răpit la al treilea cer, precum şi Tradiţia Bisericii ne învaţă că cetele diavolilor din văzduh sunt împărţite în numeroase grupuri, după numărul patimilor şi ale păcatelor de moarte.

Citeşte şi:  Unii mergem la biserică pentru „pacea minţii”, alţii pentru că „e bine”, dar foarte puţini mergem să ne întâlnim cu Hristos

Fiecare ceată de îngeri răi, una mai înfricoşătoare decât alta, are în fruntea ei un înger cumplit, având misiunea să cerceteze sufletul de un anumit păcat. Adică, de când l-a făcut, cum l-a făcut, de câte ori, în ce împrejurare, dacă l-a mărturisit sau nu la preot, dacă a făcut sau nu canon pentru el, dacă l-a părăsit, dacă a îndemnat şi pe alţii să-l facă sau nu.

Citeşte şi:  Fugi cât poți de tovărășia persoanelor care sunt piatră de scandal, dacă într-adevăr nu vrei să fii prins de păcat și să mor

Cele mai grele vămi, unde cad cei mai mulţi creştini, sunt vămile desfrânării, beţiei, uciderii de copii, mândriei, necredinţei, osândirii altora, lenevirii, zgârceniei, urii, lăcomiei şi eresurilor.

Cum anume sunt aşezate aceste vămi în văzduh, rămâne o taină a lui Dumnezeu.

Unii Sfinţi Părinţi spun că sunt 24 de vămi ale văzduhului, pentru principalele păcate de moarte. Noi trebuie să ştim că „pentru tot cuvântul deşert vom da seamă“.

Citeşte şi:  Sf. Ioan Gură de Aur: Biserica nu se îngrijeşte de mărimea turmei sale, ci de vrednicia credincioşilor

De aceea, trebuie să părăsim tot păcatul, să ne mărturisim la duhovnici iscusiţi, să facem canonul dat, să punem început bun, să ne rugăm neîncetat, să facem milostenie şi să alergăm cât mai des la biserică.

Prin acestea, ni se iartă toate păcatele şi se mântuiesc sufletele noastre de vameşii văzduhului şi de muncile iadului.

Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 5