Cu cat oamenii se departeaza mai mult de viata cea simplă, firească, de credinta in Dumnezeu si inaintează spre lux si bogătie, cu atat creste si tulburarea din sufletele lor: „Fără Mine (Iisus Hristos), nimic nu puteti face!” (Ioan 15:5). Cu cat se indepartează de Dumnezeu, nu-si află nicăieri odihna sufletească. Oamenii se grăbesc si aleargă mereu. Nici pe ei insisi nu se cunosc. Păi, cum să se cunoască ? Te poti oglindi in apa tulbure? Nuu! Oamenii nu se gandesc la viata vesnică, ci cer numai aici cat mai multe bucurii materiale (MULTĂ BUNĂSTARE MATERIALĂ = SĂRĂCIE SPIRITUALĂ). De aceea nu află linistea si aleargă mereu. Bine ca există viata de dincolo. Dacă oamenii ar fi trăit vesnic in viata aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, datorită felului in care au inteles ei sensul vietii (nestiind ca trăim să ne mantuim sufletele noastre)”.

Citeşte şi:  Cum au ajuns astăzi oamenii să se închine la nimic și să spună că acest nimic a creat totul, și că Dumnezeu nu există?

Sfantul Paisie Aghioritul.