Cugetare

Oare cum se face că avem atîta bogăţie de mărturii scrise despre marile suferinţe şi despre sfinţenia bărbaţilor şi femeilor creştine celor de demult, dar şi de aproape?

Aceasta se întîmplă deoarece chiar şi în conştiinţa oamenilor doar sfinţii sînt cu adevărat mari biruitori, adevăraţi învingători. Căci cum va fi cineva victorios fără conflict, fără durere, şi fără suferinţă? Chiar şi în războaiele omeneşti, nimeni nu se socoteşte erou fără să fi trecut prin focul luptelor, fără să fi suferit cumplit, fără să fi fost rănit, fiecare rană socotindu-i-se ca o medalie. Cu atît mai mult este aşa în războiul duhovnicesc, cel care se duce pentru un adevăr suprem, cunoscut şi învederat, şi în care nu poate să încapă lauda de sine şi preamărirea propriilor isprăvi, căci ele în războiul duhovnicesc nu ajută la nimic, dimpotrivă, îl duc pe războinic la pierzanie. Cel care nu se angajează înluptă pentru dragostea lui Hristos, fie cu lumea, fie cu diavolul, fie cu propriul sine, cum va putea fi el socotit printre ostaşii lui Hristos? Aşadar, cum se va număra cineva printre împreună-biruitorii cu Hristos? Despre acest cumplit război duhovnicesc i-a grăit Măria Egipteanca Bătrînului Zosima: „în primii şaptesprezece ani pe care i-am petrecut în pustie m-am luptat cu poftele cele nebuneşti ale trupului meu mai cumplit decît cu nişte fiare sălbatice. Căci pofteam să mănînc carne şi peşte, din care aveam cu îmbelşugare în Egipt. Mai pofteam să beau vin ales, pe cînd în pustie nu găseam nici măcar apă ca să-mi potolesc ticăloasa mea sete. Pofteam să aud cîntece de desfrînare. Plîngeam de durere, strigam, şi îmi băteam pieptul. Strigam şi mă rugam în genunchi către Maica lui Dumnezeu să mă izbăvească de aceste cumplite fiare ale gîndului, să mă izbăvească de acest chin. După ce am plîns şi m-am zbuciumat ani îndelungaţi fără să abandonez lupta, am văzut deodată o lumină care m-a înconjurat din toate părţile, şi o anume pace minunată, niciodată cunoscută mie, mi-a inundat sufletul.”

Citeşte şi:  Ce frumos e lutul care se lasă modelat de olar! Mărturia actorului Jonathan Jackson cum a devenit ortodox

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpînul lisus, la Trupul Lui Cel neînsufleţit: Să luăm aminte la Trupul Lui cel neînsufleţit care zace în mormînt fără viaţă, Cel Care în viaţă fiind a înviat şi morţii din morminte; Să luăm aminte la cum şi mort fiind, iudeii fierbeau de ură pentru El; Să luăm aminte la cum chiar ucenicii Lui s-au încuiat prin casele lor de frica iudeilor (loan 20: 19).

Citeşte şi:  Oriunde domnește smerenia, fie în familie, fie în societate, răspândește pace și bucurie

Proloagele de la Ohrida