Dacă dragostea este îndelungă răbdare şi bunătate, cel gâlcevitor şi viclean este străin de dragoste. Iar cel străin de dragoste, străin e şi de Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste.

O faptă a dragostei este facerea de bine către aproapele şi îndelunga răbdare şi îngăduinţa şi folosirea lucrurilor cu dreaptă socoteală.

Cel ce iubeşte pe Dumnezeu, nu mâhneşte pe nimeni şi nu se întristează pentru cele vremelnice, ci mâhneşte şi se mâhneşte doar cu acea întristare mântuitoare, cu care fericitul Pavel s-a întristat şi a întristat pe corinteni.

Citeşte şi:  Depresia nu e decât pierderea lui Dumnezeu, manifestarea mândriei, a egoismului perfid, a egocentrismului şi a grijii obsesive faţă de nevoile proprii

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Extras din „Patru sute de cugetări creștine”, Ed. Credința Strămoșească, Iași, 1998, pag. 50