Că vom avea o zi bună sau rea, nu hotărăsc aştrii, planetele sau galaxiiile. Horărăşte doar Dumnezeu şi cuminţenia noastră.

După principiul: “Cine seamănă vînt culege furtună”, ziua de azi e urmarea zilei de ieri: moştenesc acum ceea ce mi-am arvunit mai demult. În vremea noastră, oamenii (unii chiar botezaţi) gîndesc altfel: dimineaţa, înainte de începerea programului, cetăţeanul îşi cumpără nerăbdător ziarul, pentru a-şi lua porţia de încredere sau neîncredere a acelei zile din rubrica “Horoscop”.

Superstiţii abil exploatate în lumea contemporană, în care omul-demiurg, lipsit de modestie, neştiutor de propriile limite, vrea să afle totul despre toate. După moda statisticilor ce contabillizează pînă şi cele mai intime secrete ale naturii omeneşti, care desacralizează tainele omului, făptură a lui Dumnezeu, singurul atotştiutor.

Dar păcatele horoscopului, deşi nu se văd, sînt multe şi îngrijorătoare pentru cel ce vrea să se mîntuiască, pentru ortodoxia noastră. Aşadar, să le identificăm, întrebîndu-ne: cîţi dintre noi ştim că avem datoria de a ne păzi credinţa curată, ferind-o de inovaţii lumeşti ori “spirituale”? Cîţi ne întrebăm despre păstrarea credinţei? Are horoscopul învăţături comune Bisericii lui Hristos, ori dimpotrivă? Se raportează el la Dumnezeul evanghelic în ceea ce îndeamnă, promite, descoperă etc.? Arată horoscopul calea binelui şi răului? În cel fel?

Cel ce se încrede în horoscop suferă de necredinţă. Nu crede cu toată inima, din tot sufletul, că Dumnezeu îi poartă de grijă, că Cel ce a făcut astrele şi planetele îl poate apăra de toate predestinările “proorocite” de horoscopul tiran, care paralizează libertatea celui temător. Încrederea acordată horoscopului umileşte persoana, reducînd-o la o banală maşinărie teleghidată de capriciile meteoriţilor neînsufleţiţi, fără gînd şi cuvînt. Dar poate că cea mai mare vină a horoscopului e că schimbă concepţia despre omul biblic, falsificînd chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, întipărite în om încă de la începutul existenţei lui. Învăţătura biblică ne arată că Dumnezeu l-a făcut pe om raţional şi cuvîntător, liber şi nemuritor, atribute după care ştim că ne asemănăm cu Ziditorul (nu că am fi egali cu El).

Citeşte şi:  Sfîntul Iustin Popovici: În Occident, Creştinismul s-a transformat treptat în umanism

Iată că horoscopul ne învaţă dimpotrivă: că nu gîndim ce vrem, nu cuvîntăm ce hotărîm, nu alegem, nu sîntem liberi să muncim cît şi unde vrem, nu ne odihnim cît avem nevoie, nu ne mişcăm cît, unde şi cum voim, ci în toate sîntem obligaţi, forţaţi, predestinaţi. Hule şi aberaţii, care în mod necesar şi automat nu lovesc în omul bine-frumos-armonios creat de Dumnezeu, ci chiar în Dumnezeu, despre care ni se sugerează că n-ar fi chiar un Ziditor deplin, iscusit, desăvîrşit în facerea omului, care e sclav al constrîngerilor exterioare voinţei lui, predestinat traiului de cobai-robot. Da, omul ar fi un fel de încercare nereuşită, o greşeală a cerului, un mutant strivit şi batjocorit de soartă.

Citeşte şi:  Ce au păţit călugării athoniţi după ce au slujit liturghia cu catolicii. Video

Altă slăbiciune a ideilor horoscopice e profanarea tainei umane, prin sondarea indiscretă şi nepermisă a pornirilor şi simţirilor ascunse în cutele sufletului omenesc. Cînd cele lăuntrice sînt înregistrate, contabilizate, analizate în cîntarul minţii omeneşti, fiind apoi arătate prin intermediul horoscopului mulţimii amatoare de divertisment şi senzaţii tari, pricepem clar natura şi menirea sa: pîngărirea omului, banalizarea desacralizantă a celui pentru care S-a născut şi S-a răstignit Hristos.

De 2000 de ani încoace, Evanghelia lăsată de Hristos omenirii nu încetează să ne spună că singurii responsabili de faptele noastre sîntem noi. singurii şi marii vinovaţi de păcatele noastre sîntem noi, în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei. Noi, prin fapte noastre, izvorîte din patimi. Nu Dumnezeu, nu horoscopul, nici vreo altă existenţă a universului ne va sta împotrivă la judecata cea mare, ci noi înşine.

Cei ce cred în “tainele” horoscopului sînt pîndiţi de cea mai perversă înşelare: de ideea că nu sînt vinovaţi de cele săvîrşite, de autoeliminarea din cursa celor ce făptuiesc ceva nobil pentru ei şi pentru ceilalţi, de deznădejdea şi neîncrederea că Dumnezeu ar putea să-i scoată din ghearele horoscopului, culminînd în final cu lipsa oricărui efort pentru dobîndirea mîntuirii prin creştineasca perseverenţă. Da, pentru omul “horoscopic” totul pare a fi zadarnic, fad, implacabil, amorf. Amorţeala horoscopică te otrăveşte cu panică ori apatie faţă de chemările duhovniceşti, legitimîndu-ţi discret chiar eventuala sinucidere.

Citeşte şi:  Diferențele dintre catolici și ortodocși

Stăpîn peste clipe şi ani, Dumnezeu binecuvintează zilele spre tot lucrul bun pe care vrem a-l săvîrşi. Dacă astăzi Europa şi lumea întreagă se află într-o criză fără asemănare, vina e a apostaziei generale, iar nu a vreunei răutăţi “naturale” imprimate în destinul continentului european. La fel, orice zi pe Terra nu este stigmatizată genetic spre a fi purtătoare de germeni “buni” ori “răi”. Dacă clipele sînt deasupra noastră, hotărînd totul, se stinge orice logică a existenţei şi a istoriei şi nu mai putem vorbi despre mîntuirea propovăduită de Biserică.

Sub tirania zilelor ce-ţi taie libertatea de a fi bun ori rău, nimeni nu poate fi socotit păcătos, iar întruparea lui Hristos, precum şi răsplătirile veşnice pentru faptele săvîrşite rămîn o poveste dibace pentru încîntarea babelor şi cuminţirea pruncilor. Pentru conformitate: Cum se face că aceeaşi zi e bună pentru mine şi rea pentru tine? “Celui curat, toate îi sînt curate.”

Ierom. Martirie Păduraru – Despre chipul omului nou, pag.49-52