Nota redacţiei: Ne aflăm în perioada de rugăciune ecumenică mondială. Pentru cei care nu doresc să rămână căldicei în credinţă sau neutri – în legătură cu evenimentele care se desfăşoară în ’’săptămâna ecumenică’’, publicăm un articol preluat, în care se vădeşte că acest cancer al ecumenismului e început de mult timp şi se răspândeşte cu repeziciune, ameninţând să-i îmbolnăvească pe membrii Bisericii Ortodoxe, mădularele lui Hristos.
Totodată, menţionăm că prin aceasta nu vrem să denigrăm feţele bisericeşti, pe arhiereii şi preoţii ortodocşi. Scopul publicării articolului nu este acela de a-i judeca pe cei care au avut sau au părtăşie la mişcarea ecumenică. Noi condamnăm păcatul adunării lor, al tratativelor lor şi al împreună-slujirii lor cu ereticii. Împotriva întâlnirilor şi a rugăciunilor cu ereticii s-au ridicat Sfinţii Părinţi, de la care am moştenit Tradiţia şi Canoanele Otodoxiei, putem noi, oare, să-i corectăm pe Sfinţii Apostoli şi pe Sfinţii Părinţi?…
Adresăm un îndemn către creştinii otodocşi să fie vigilenţi şi să nu se lase atraşi în capcana ecumenismului, care are masca dragostei, a păcii şi a toleranţei.
Am vrea să abordăm o temă des întâlnită printre cei mai ”ortodocşi” şi ”anti-ecumenişti” credincioşi ai Patriarhiei Române care nu sunt de acord cu rugăciunile în comun dintre ortodocşi şi eretici, nici cu recunoaşterea ”tainelor” lor, nici cu multe alte demersuri ecumeniste, dar care se amăgesc spunând că nu este momentul ruperii comuniunii. Pe ce îşi întemeiază ei această atitudine?
Ei spun:
”Considerăm toate aceste întruniri inter-religioase şi apropieri liturgice ca o mergere pe marginea unei prăpăstii. Căderea în apostazie va veni atunci când sinodul Patriarhiei va recunoaşte papismul dreptBiserică, egală în drepturi şi împărtăşind aceleaşi taine şi dogme şi când va semna Tratatul de Unire cu Apusul. Atunci adevărata Biserică va trebui să facă ce a făcut şi în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfântului Fotie al Constantinopolului, Sfântului Marcu Eugenicul, Sfinţilor Visarion şi Sofronie: să liturghisească tainic în catacombe şi să propovăduiască deschis neamului adevărata credinţă.”
Toate acestea nu sunt decât nişte amăgiri şi ”praf aruncat în ochii celor creduli”, pentru că deja Sinodul Patriarhiei Române şi celelalte Patriahii oficiale au recunoscut catolicismul (papismul) drept Biserică, egală în drepturi şi împărtăşind aceleaşi taine şi dogme.
Pentru a demonstra aceasta, vom aduce numai câteva argumente, în ordine cronologică.
Pentru cei care sunt interesaţi în mod deosebit de Patriarhia Română, am subliniat cu albastru evenimentele legate de aceasta, deşi, după cum învaţă toţi Sfinţii Părinţi, membrii Patriarhiei Române se fac părtaşi prin comuniune tuturor ereziilor oficialilor lor, dar şi ale acelora cu care Patriarhia Română se află în comuniune.
Iată ce spunea despre aceasta părintele Maxim Maretta la Conferinţa Interortodoxă ”Ortodoxia şi Ecumenismul Modern”:
”Erezia ecumenismului a infectat nu doar o biserică ortodoxă locală, ci pe toate. Fiecare Patriarhie a contribuit în felul său la pervertirea credinţei Ortodoxe: Constantinopolul prin ridicarea anatemelor date de Sfinţii Părinţi împotriva bisericii papiste, Alexandria prin recunoaşterea monofiziţilor drept ortodocşi [„Patriarhia Moscovei” la fel; „Patriarhia Română” la fel], Antiohia prin împărtăşirea din acelaşi potir cumonofiziţii, şi toate bisericile ecumeniste luate împreună – prin participarea la Consiliul Mondial al Bisericilor şi renunţarea la învăţătura patristică a Bisericii. Toate bisericile ecumeniste sunt în deplină comuniune şi împărtăşesc aceeaşi convingere ecumenică: convingerile uneia sunt convingerile celorlalte, fiecare Patriarh susţinând şi încurajând acţiunile ecumeniste ale celorlalţi.”
Dar să alcătuim o scurtă cronologie a evenimentelor ce demonstrează aceasta, făcând, totodată, o comparaţie cu cele ce învaţă Sfinţii Părinţi. Am ales ca exemplu, de data acesta, mai ales pe Sfântul Marcu al Efesului. (Fragmentele din viaţa sau din scrierile Sfântului Marcu şi ale altor Sfinţi le vom scrie în acest document cu verde).
În anul 1964, în ziua de Rusalii, papa Ioan Paul al II-lea a înfiinţat Oficiul Sfântului Scaun pentru necreştini. Romano-catolicismul a admis posibilitatea ”îmbogăţirii cultului” cu elemente păgâne, iar ”ortodocşii” au contribuit din plin la aceasta.
În 1965, “Patriarhul” Ecumenic Atenagoras şi papa Paul al VI-lea, în mod simultan, „au ridicat Anatema de la 1054″. Anatema fusese dată asupra ereziilor papale pentru a-i ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Atenagoras proclamă că Papa şi cei ce îl urmează au fost afurisiţi (excomunicaţi) pe nedrept, că Biserica a greşit atunci când a susţinut că învăţăturile papale sunt mincinoase şi că, cu adevărat, ”Papalitatea Latină este parte a Ortodoxiei.”
Sfântul Paisie Velicikovski spunea cu două sute de ani în urmă: ”Nici episcopii, nici patriarhii nu pot ridica vreo anatemă dată asupra vrăjmaşilor Bisericii, potrivit Sfintelor Sinoade. Oricine s-ar folosi de această putere se face pe sine vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al Sfintei Biserici.”
De asemenea, Sfântul Marcu al Efesului spunea: ”sfintele canoane zic că cel ce se abate şi cu puţin de la Ortodoxie este eretic şi supus canonisirii.” Apoi zice: ”Dacă latinii (papistaşii) nu s-au abătut de la dreapta Credinţă, atunci i-am tăiat de la noi în chip nedrept. Însă dacă s-au abătut de la Credinţa în ce priveşte teologia Duhului Sfânt, a căruia hulire este cea mai mare dintre primejdii, atunci sunt în chip limpede eretici, şi ca eretici i-am tăiat de la noi.” (p.246-247)
Pe 26 octombrie 1967, „Patriarhul” Ecumenic Atenagoras a mers la Roma şi s-a aşezat pe un scaun arhieresc la aceeaşi înălţime cu papa, ca semn de recunoaştere a egalităţii, şi s-au rugat împreună.
Iată însă ce spun Sfinţii Părinţi în canoanele Sfintelor Sinoade ale Bisericii în legătură cu rugăciunile în comun dintre ortodocşi şi eretici:
”Dacă cineva cu cel excomunicat chiar în casă de s-ar ruga împreună, acesta să se afurisească.”
(Canonul 10 Apostolic)
„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreuna cu ereticii, să se afurisească. Iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici, să se caterisească.” (canonul 45 apostolic)
”Nu se cuvine cu ereticii sau cu schismaticii a se ruga împreună.”(Canonul 33 al Sinodului din Laodiceea)
Am amintit aici numai de aceste trei canoane, dar ele sunt mult mai multe.
În Pastorala de Crăciun din 1968, „Patriarhul” Ecumenic Atenagoras a afirmat că „poporul lui Hristos” – romano-catolicii şi ortodocşii – se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau teologilor. Mai declara că a introdus numele Papei Paul al VI-lea în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de episcopi ortodocşi pomeniţi în timpul Dumnezeieştii Liturghii).
Pe 16 decembrie 1969, aşa-zisa Patriarhie de la Moscova a decis că, ”în cazurile în care catolicii cer Bisericii Ortodoxe să fie împărtăşiţi cu Sfintele Taine, acest lucru nu le va fi interzis.”
Iată ce avertiza Sfântul Marcu al Efesului şi cu privire la aceasta: ”Nu trebuie să sfinţim pe cineva din neamul latinilor (papistaşilor) cu dumnezeieştile şi preacuratele daruri date de mâini preoţeşti, până ce nu se va hotărî să se depărteze de dogmele şi obiceiurile latine şi va fi catehizat şi alăturat ortodocşilor.”
(p.247)
În anul 1971, a avut loc o schimbare de direcţie a Consiliului Mondial al “Bisericilor” către
sincretismul interreligios, la sugestia pseudo-ortodocşilor.
Papa şi „Patriarhul” Ecumenic Atenagoras au întocmit scrisori de recunoaştere reciprocă a Bisericilor lor.
„Patriarhul” Atenagoras a anunţat public că dă Sfânta Împărtăşanie romano-catolicilor şi protestanţilor.
În anul 1975 , în Mărturisirea de la Tiatheira, Mitropolitul grec Atenagora (Kokkinakis) al Tiatheirei şi al Marii Britanii, a declarat că episcopatul şi preoţia anglicanilor, copţilor, armenilor, romano-catolicilor şi ortodocşilor sunt toate valide; prin urmare, tainele anglicanilor şi romano-catolicilor sunt considerate ca fiind cele ale uneia, sfinte, soborniceşti şi apostoleşti Biserici.
În 1983, Consiliul Mondial al Bisericilor (din care face parte şi Patriarhia Română) a ţinut o adunare în Vancouver, Canada, în cursul căreia au avut loc diverse ritualuri şamanice şi alte ritualuri păgâne.
Într-un interviu acordat televiziunii de către patr. Teoctist, acesta numea Biserica Ortodoxă şi cea romano-catolică (papistă) „Biserici-surori”.
Mai spunea:
”În 1984, am participat în cadrul Conferinţei Europene la Riva del Garda, în nordul Italiei, la o şedinţă foarte importantă a conferinţei Bisericilor Europene împreună cu conferinţele Romano-catolice europene. Deci autoritatea creştină întreagă. Şi s-a discutat acolo şi s-a definitivat o dorinţă şi o discuţie care este de mult timp: problema lui FILIOQUE – a unui cuvânt care era atât de controversat şi chiar piedică la rugăciune şi la întâlnire. Ei, acolo, ca prin minune, toţi am fost de acord, în urma unor comisii de teologi care au aprofundat, că acest cuvânt şi aşa şi aşa conţine acelaşi adevăr. Şi am căzut de acord că atunci când suntem la noi, în teritoriul oriental-ortodox zicem Credeul fără adaosul filioque şi atunci când suntem în teritoriul unei Biserici romano-catolice zicem Credeul cu adaosul filioque.”
[youtube]https://www.youtube.com/watch?&v=3XviD2QbeTo[/youtube]
Oare nu se vede clar că acesta nu este decât ”praf aruncat în ochii celor care ignoră adevărul cu bunăştiinţă”?
Oare atâţia sfinţi care au considerat adosul filioque o erezie au fost rătăciţi şi ne găsim noi acum să-i corectăm?
După cum vedem, istoria se repetă şi aceste lucruri se făceau şi pe vremea Sfântului Marcu al Efesului. Iată, însă, ce învaţă acest Sfânt: ”În epistolele sale către toţi creştinii, el îi îmbărbăta să se depărteze de unirea florentină ca de una ce era urâtă lui Dumnezeu. ‹‹Aceşti oameni››, scria el, ‹‹recunosc împreună cu latinii că Duhul Sfânt purcede de la Fiul şi Îşi trage existenţa de la El, căci aşa spune definiţia lor, şi în acelaşi timp spun împreună cu noi că Duhul purcede de la Tatăl. ›› … Căci rostesc două Crezuri, aşa cum au şi făcut (…)” (p. 243)
Anul 1984 este şi anul în care papa i-a făcut o vizită lui Dalai Lama, aşa-zisul ”patriarh budist suprem”, iar în 1985, la Casablanca, în Maroc, înaintea a 8000 de tineri musulmani, papa a consfinţit dialogul cu islamul, asigurându-i pe musulmani, în chip hulitor, că ”avem acelaşi Dumnezeu”. Peste numai un an, în India, papa a făcut o vizită la mormântul hindusului Mahatma Gandi şi a spus, ca şi alte dăţi, că urmăreşte a se ajunge la nouă ordine mondială… încheind cu cuvintele basfemiatoare: „Fie ca Mahatma Gandi să trăiască pururea!”
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=8tjVYE_HZvw[/youtube]
La iniţiativa papei Ioan Paul al II-lea, pe 27 octombrie 1986, la Assisi, în Italia, a avut loc o ”Întâlnire a religiilor pentru pacea lumii.” Au luat parte 150 de reprezentanţi a 12 religii.
Au fost prezenţi budişti, musulmani, băştinaşi din Africa şi din America, zoroastrieni, sikh-iţi, evrei, alături de nestorieni,necalcedonieni, copţi, armeni, malabiţi, romano-catolici, anglicani, luterani etc. Din nefericire, la această întrunire inter-religioasă şi-au găsit loc şi ”ORTODOCŞII”, care au avut un rol hotărâtor în înfăptuirea acesteia.
Au participat delegaţi din partea ”Bisericilor ortodoxe” ale Finlandei, Cehoslovaciei, Patriarhiei Bulgare, PATRIARHIEI ROMÂNE, Patriarhiei Georgiei, Patriarhiei Moscovei şi Patriarhiei Antiohiei. ”Bisericile” Alexandriei şi Ierusalimului au trimis mesaje prin care şi-au declarat consimţământul spiritual.
S-AU FĂCUT RUGĂCIUNI ÎN COMUN CU TOȚI ACEŞTI ERETICI ŞI PĂGÂNI.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=UklUe4eQmEA[/youtube]
Păgânii au fost repartizaţi în biserici ”creştine”, ca să-şi săvârşească ritualurile. De exemplu, budiştii sau rugat în catedrala Sfântului Petru, punând pe ”altarul” papist o mică statuie a lui Buddha; hinduşii, în jurul „altarului” papist, şi-au chemat pe rând toţi zeii etc.
La Assisi s-a propus înfiinţarea unui Consiliu Mondial al Religiilor. În timpul rugăciunilor comune, americanii nativi (amerindienii) au fumat pipa păcii, iar papa şi-a subliniat rolul de conducător al mişcării sincretiste mondiale înspre pan-religia noii-ere. ”ORTODOCŞII” AU FOST PUŞI PE ACEEAŞI TREAPTĂ CU ÎNTREGUL SPECTRU DE EREZII AŞA-ZIS ”CREŞTINE” ŞI CU RELIGIILE PĂGÂNE.
În noiembrie 1987, “Patriarhul” Ecumenic Dimitrie şi clerul său au concelebrat la o misă romanocatolică împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea, în Roma. În decembrie 1987, patr. Dimitrie s-a rugat din nou oficial împreună cu papa, la Vatican.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=AB2c_hz-i5Q[/youtube]
Din păcate, aceasta nu a fost ultima cădere a ”ortodocşilor” care s-au rugat cu ereticii. În fiecare an, romano-catolicii au organizat întâlniri inter-religioase (chiar şi cu păgânii) în diferite oraşe europene, ÎNTÂLNIRI LA CARE AU PARTICIPAT ŞI ”ORTODOCŞII” (inclusiv reprezentanţi ai Patriarhiei Române):
la Roma, în 1987 şi 1988, la Varşovia, în 1989, la Bari în 1990, la Malta în 1991, la Bruxelles în 1992, la Milano în 1993, la Assisi în 1994 etc.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=GRKraCbG9ew[/youtube]
În septembrie 1990, s-a semnat Acordul de la Chambessy, Elveţia: O comisie ortodoxă având în alcătuire un singur episcop, “Mitropolitul” Damaschin al Patriarhiei Ecumenice, a iscălit împreună cu monofiziţii un acord, în care amândouă părţile au căzut de acord, în esenţă, să ignore patru sinoade ecumenice (IV-VII) şi să se unească. Partea ortodoxă a fost de acord să ”ridice anatema” împotriva ereziei şi a ereticilor monofiziţi.
Aceştia se despărţiseră de Ortodoxie în secolul al V-lea, neprimind cel de-al patrulea şi următoarele Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe.
În iulie 1991, Sinodul Patriarhiei Antiohiei a implementat o serie de măsuri ce ţintesc la dobândirea unirii depline cu bisericile siriene monofizite. În ”Declaraţia comună”, se îngăduie rugăciunea împreună şi intercomuniunea cu iacobiţii (monofiziţi).
Tot în anul 1991, la Canberra, în Australia, a avut loc a 7-a adunare generală a Consiliului Mondial al Bisericilor.
La această adunare Organizaţia Internaţională a Homosexualilor şi Lesbienelor a devenit membră a Consiliului Mondial al “Bisericilor”, alături de Patriarhia Română şi celelalte reprezentante ale “Ortodoxiei” Oficiale, exact atunci când tema Adunării, blasfemiator a fost denumită “Vino, Duhul Sfinte –reînnoieşte întreaga creaţie!” Prin prisma acestei frăţii cu sodomiţii, decât să condamne paradelehomosexualilor şi lesbienelor, Sinodul ”BOR”, probabil nu peste mult timp le va aduce elogii şi îi va promovape aceşti păcătoşi autodeclaraţi.
În cortul de slujbe al adunării, băştinaşii au susţinut un concert de muzică rock. În acelaşi cort, ”ortodocşii” au slujit Sfânta Liturghie. Ritualurile băştinaşilor ţinute în cort includeau elemente păgâne, panteiste, animiste, fiind chemate spiritele pădurii aborigene. A fost hulit Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Duhul Sfânt. Prezenţa ereticilor şi a celor de alte religii a fost din nou mai mult decât evidentă: hinduşi, budişti, iudei, musulmani şi alţii.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=Y9dEG2CwF6U[/youtube]
În anul 1993 la Chicago a avut loc un ”Festival al diversităţii religioase”. Pe afişele mahomedanilor era scris: ”Nu este alt dumnezeu decât Allah. Mohamed este mesagerul lui.” Au fost prezenţi 600.000 de reprezentanţi a 250 de religii şi grupări religioase. Nu a fost doar un loc pentru discursuri, ci şi pentru ritualuri făcute de cele mai diferite grupuri şi religii. Au fost prezenţi: romano-catolici, unitarieni, budişti, sikh-iţi, musulmani, evrei, bahai, zoroastrieni, hinduşi, băştinaşi americani celebrând ritualuri păgâne şi făcând invocaţii
ale spiritelor (diavolilor). Chiar şi vechii păgâni au participat cum ar fi preoteasa zeiţei Isis. Vaticanul a făcutprezentă concepţia unei noi civilizaţii (new-age).
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=diaie0cPNZQ[/youtube]
Aşa zisul ”patriarh” al budiştilor, Dalai Lama, a vorbit despre unirea tuturor religiilor ca fiind spre ”binele umanităţii” şi despre schimburile dintre ”călugării din Tibet” şi ”călugării creştini”. Aztecii au adus ”focul sacru” şi au dansat în faţa lui.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=cdqteB6-UD8[/youtube]
Vedem astfel cum religii şi culturi indiferente faţă de adevăr se unesc din ce în ce mai mult într-un mozaic sincretist şi toate împreună, într-o îmbrăţişare mortală, sunt înecate într-o pan-religie a lui Antihrist.
În 1993, s-a semnat Acordul de la Balamand, Liban. Reprezentanţi ai mai multor Biserici “Ortodoxe” Oficiale au căzut de acord cu romano-catolicii (papistaşii) şi au spus că toţi împărtăşesc „…o singură credinţă, o singură preoţie, un singur botez” şi că „sunt Biserici surori (doi plămâni ai aceluiaşi trup) şi ar trebui să caute comuniunea desăvârşită şi deplină”. Patriarhia Română s-a găsit în prima linie a apostaziei. Ea a ratificat şi a recunoscut fără rezerve acest Acord.
Iată ce spunea despre aceasta un ierarh al Patriarhiei Române, mitrop.Teofan:
”Cele două Biserici [ortodoxă şi papistă] cred că pe Sfânta Masă în Sfântul Altar este prezent în mod real Acelaşi Hristos Care S-a născut în Betleem, Care S-a jerfit pe Golgota, Care S-a înălţat la cer, şade de-adreapta Tatălui şi Care va veni să mă judece pe mine, pe noi şi pe toată lumea.”
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=sB6p7H40H0k[/youtube]
Tot în anul 1993, la Chambesy, a avut loc o nouă întrunire între ortodocşi şi monofiziţi.
Iată ce spune pr. Nicolae Necula, decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti:
”Cu această ocazie s-a hotărât ridicarea anatemelor şi restabilirea unităţii ecleziale. În 1993, noi am semnat actul de unire definitivă cu aceste biserici şi urma ca să definitivăm modalităţile de conslujire, chiarde împărtăşire şi împreună slujire a Sfintei Liturghii. Dar au intervenit unele semne negative din parteaBisericilor Ortodoxe Greceşti şi Ruseşti şi s-a amânat. Dar documentul există, fiindcă el a fost semnat de toţireprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi vechi orientale.” (monofizite)
Hotărârea aceasta a revenit în special “Patriarhului” Teoctist şi “episcopilor” Nestor Vornicescu, Teofan Savu şi Irineu Popa, fapt pentru care toţi “ierarhii” Bisericii Române au ratificat acordul.
Semnarea acestor documente s-a făcut în secret, deci nu trebuie să ştie poporul deocamdată. Acest acord se poate citi la această adresă:
http://traditiaortodoxa.files.wordpress.com/2010/06/acord-intre-bor-simonofiziti.pdf
În aceste documente oficiale ale Bisericii Române, ca şi în cele semnate în anii următori, se spune printre altele că s-ar fi făcut o greşeală când monofiziţii au fost anatemizaţi, că acel context era unul al „dezbinării şi al lipsei de iubire frăţească”. Deci, după părerea lor, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul MaximMărturisitorul, chiar şi Sfânta Eufimia, care au considerat că monofizismul este erezie ar fi fost în înşelare, ar fifost lipsiţi de iubire.
S-a mai hotărât:
– ca fiecare să folosească Liturghia sa, care să fie îmbunătăţită din Liturghia celeilalte Biserici, pentru ca până la urmă să se ajungă la coliturghisire;
– toate anatemele şi pasajele incriminatoare să fie scoase din cărţile de cult (de exemplu numele ereticilor Sever, Dioscor şi ceilalţi);
– modificarea (de fapt falsificarea) manualelor de teologie;
– absenţa unei ierarhii paralele în acelaşi district etc.
„Referitor la problema anatemelor întâlnite în cărţile de cult la slujba hirotonirii arhiereului, s-a sugerat ca acele anateme care privesc pe ‹‹Părinţii Bisericii Orientale›› (adică pe ereticii monofiziţi), să fie trecute sub tăcere la slujbele respective şi înlăturate în timp din ediţiile următoare. Deci, în timpul hirotonirii episcopilor ce vor urma după 1993, să se sară peste pasajele care cuprind anateme împotriva ereticilor monofiziţi, apoi să fie scoase de tot din cărţile de cult.
De asemenea, din Molitfelnic s-au scos absolut toate rânduielile de trecere a tuturor celor de alte credinţe la Ortodoxie.
Patriarhia Română le-a permis monofiziţilor să slujească în biserica Facultăţii de Teologie din Bucureşti cu hramul Sfânta Ecaterina. Potrivit rânduielilor ortodoxe, o biserică în care au slujit ereticii ar trebui resfinţită.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=VlgglhkflNw[/youtube]
Sinodul Patriarhiei Române a aprobat, la iniţiativa Consiliului Mondial al “Bisericilor”, călcând în picioare învăţătura Sfinţilor Părinţi, participarea în formă organizată la ”tradiţionala” Săptămână deRugaciune cu ereticii din luna ianuarie a fiecărui an, a sinodalilor şi a preoţilor în bisericile lor şi în cele ale ereticilor. Aceasta dovedeşte improprierea cu totul a ereziei la nivel sinodal şi nu faptul că avem de-a face doar cu simple accidente sau scăpări, care s-au mai întâmplat şi în trecut, dar izolat.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=M5DiZov5yac[/youtube]
Pe 3 iulie 1994, în catedrala romano-catolică (capiştea papistaşă) Sfântul Hristofor din Canberra, Australia, s-a ţinut o „slujbă specială”, la care au participat şi trei Patriarhii ”Ortodoxe”: a Greciei, A ROMÂNIEI şi a Antiohiei. ”Slujba” a început cu băştinaşii aborigeni, printr-un ” ritual al purificării” care a fost făcut în ”altarul” catedralei papiste. Băştinaşii păgâni şi-au făcut ritualurile în faţa ”altarului” , pregătindu-se pentru a le vorbi spiritele (diavolii). După aceea au adus ”fumul purificator”, prin faţa căruia au trecut reprezentanţii tuturor confesiunilor prezente: ”ortodocşi” – şi reprezentanţii BOR, anglicani, nestorieni, monofiziţi, romano-catolici, protestanţi etc. Apoi s-au ”unit” cu toţii în rugăciune. Evanghelia a fost adusă tot de femeile păgâne, în costumele lor populare şi citită de o femeie eretică…
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=WVnLX5xRaTc[/youtube]
Pe 30 noiembrie 1994, de ziua hramului patriarhiei ecumenice, patr. ec. Bartolomeu s-a rugat împreună cu un ”cleric” papist şi au binecuvântat împreună.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=2jIu-PoQ43Q[/youtube]
Pe 29 iunie 1995, “Patriarhul” Ecumenic Bartolomeu l-a vizitat pe papă în Roma, şi „au concelebrat o liturghie istorică în Basilica Sfântului Petru”. Un fulger a lovit domul în timpul slujbei.
Între 30 august şi 1 septembrie 1998, Patriarhia Română şi Preşedinţia au organizat la Bucureşti sub patronajul comunităţii papiste “San Egidio”, o întrunire inter-religioasă mondială cu titulatura ”Oameni şi Religii”, având subtitlul hulitor ”Pacea este numele lui Dumnezeu. Dumnezeu, Omul,Popoarele”. Cu această ocazie s-au practicat în centrul Bucureştiului ritualuri păgâne, s-au aprins lumânări în menora de către toţi reprezentanţii religiilor, inclusiv patriarhul BOR Teoctist, iar în aula patriarhiei s-au ţinut conferinţe ecumeniste.
Între 7 şi 9 mai 1999, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România, aceasta fiind prima vizită a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă. Aici a participat la liturghia ortodoxă, rostind: ”Pace tuturor!” şi ”binecuvântând” poporul. În discursurile rostite atunci de oficialii Patriarhiei Române, se spunea clar că se doreşte ajungerea la ”un singur potir”. Atunci de ce se mai amăgesc unii, spunând că lucrurile nu sunt chiar atât de grave?
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=5Ibla6XwsEA[/youtube]
În anul 2002, în luna ianuarie, Papa a chemat toate religiile la Asissi spre a se ruga pentru pacea lumii şi unire. Au participat reprezentanţi ai tuturor jurisdicţiilor oficiale “ortodoxe”, împreună cu protestanţi, evrei, hinduşi, budişti, musulmani, taoişti, şintoişti şi şamani africani. În timpul întrunirii, au avut loc două ”liturghii” ecumeniste: una pentru toate religiile şi una pentru toate denominaţiile creştine.
Cea dintâi includea rugăciuni în comun, invocarea tuturor zeităţilor şi forţelor, şi diferite ritualuri menite să arate unitatea, în vreme ce cea din urmă a înfăţişat unitatea creştină prin ÎMPĂRTĂŞIREA DINTR-UN POTIR COMUN.
În anul 2004, ultraecumenista şi inovatoarea Patriarhie de Constantinopol, prin reprezentantul său, mitrop. Augustin al Germaniei, a recunoscut ”botezul” luteran, prin semnarea unui acord. Mai pe înţelesul tuturor, aceasta înseamnă că, la venirea la ortodoxie, un luteran nu mai trebuie botezat.
În anul 2005, la Vatican, a avut loc înmormântarea papei Ioan Paul al II-lea, cu participare pan- “ortodoxă” oficială, îndeosebi a Patriarhiei Române cu parastase oficiate de ierarhi şi preoţi.
Un oficial al Patriarhiei Române, mitr.Bartolomeu Anania, a doua zi după moartea ereticului papă, spunea, în cadrul predicii din catedrală:
„L-am pomenit astăzi în rugăciunile noastre, aşa cum aţi ascultat, iubiţii mei, şi am spus ‹‹Arhiereul Ioan Paul al II-lea››.
Catolicii se roagă pentru sufletul papei Ioan Paul al II-lea pe bună dreptate, pentru că este şeful Bisericii lor. Noi ne-am rugat şi ne rugăm pentru arhiereul Ioan Paul al II-lea, pentru că este fratele nostruîntru Hristos, având succesiune apostolică întocmai ca orice arhiereu din Biserica Română. Administrativ, distanţele dintre noi sunt sau pot părea foarte mari, dar ca arhierei ai lui Hristos suntem egali în aceeaşislujire (…)
Cel care vă vorbeşte s-a îmbrăţişat frăţeşte cu cel care ne-a părăsit (papa Ioan Paul al II-lea). Şi neam îmbrăţişat nu ca mai mari sau mai mici, ci ca egali întru aceeaşi slujire întru Iisus Hristos.
De aceea, am hotărât ca la Liturghia de astăzi să facem ectenie pentru pomenirea lui şi l-am pomenit şi la ieşirea cu Sfintele Daruri (…)Dacă n-am ajuns încă cele două Biserici (Catolică şi Ortodoxă) să atingem comuniunea euharistică, către care tindem şi care va fi când va vrea Dumnezeu, am rămas şi suntem în comuniune de rugăciune (…)
Dumnezeu să-l aşeze în loc luminat, acolo unde toţi sfinţii Lui se odihnesc.”
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=Ji0R6yIzCi4[/youtube]
Iată aşadar acelaşi ”praf aruncat în ochii credulilor”… Am arătat că s-a ajuns deja la comuniunea euharistică, dar nu se recunoaşte aceasta, tocmai ca să nu se sperie lumea şi să nu întrerupă comuniunea cuPatriarhiile oficiale, aşa cum învaţă Sfinţii Părinţi că trebuie procedat în asemenea situaţii. Dar însăşi aceastăintenţie declarată a ierarhilor de a ajunge la ”potirul comun” ce este? În ce priveşte recunoaşterea ”tainelor” şi aereziilor ereticilor, ce să mai vorbim, pentru că, după cum am văzut, acestea au fost recunoscute de mult.
La vremea sa, Sfântul Marcu al Efesului îi îndemna pe clerici şi pe credincioşi să fugă de episcopii şi de preoţii, care îl pomeneau pe papa şi de cei cu un gând cu aceia. Într-o scrisoare către Ieromonahul Teofan din Evia, Sfântul Marcu scria: ”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.” (p. 244)
De asemenea, pe vremea Sfântului Marcu, ”Mitropolitul Mitrofan al Kizicului a săvârşit Sfânta Liturghie la una din mănăstirile papistaşe din cetate şi a pomenit la slujbă pe Papa. Purtarea sa a fost privită cu indignare şi neplăcere de ceilalţi episcopi greci şi de Despotul Dimitrie, care a rămas uluit de acest fapt.”
(p. 234)
Care ierarh mai priveşte astăzi cu indignare astfel de gesturi ?
La unele slujbe, săvârşite atât în Constantinopol cât şi în alte părţi, numele papei a fost pomenit înainte de al episcopilor ortodocşi sau în rând cu aceştia. Nu au urmat reacţii oficiale împotriva acestor gesturi.
Cei ce au săvârşit şi săvârşesc aceste pomeniri şi cei aflaţi în comuniune cu aceştia ar trebui consideraţi acum a fi uniaţi şi cad sub anatemele secolelor al XI-lea – al XIV-lea împotriva papismului.
Pe 30 noiembrie 2006, papa Ratzinger (zis Benedict al XVI-lea) a vizitat Constantinopolul, şi a participat la Liturghia slujită de “Patriarhul” Bartolomeu, stând pe un scaun arhieresc, rostind rugăciunea „Tatăl nostru” în timpul Sfintei Liturghii şi cântându-i-se „Întru mulţi ani”, ca unui episcop ortodox.
De asemenea, la Tedeumul de mulţumire săvârşit la Constantinopol cu ocazia sosirii papei, numele acestuia a fost pomenit înainte de cel al patr. ec. Bartolomeu.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=hJ0FBlKp8TM[/youtube]
Pe 1 decembrie 2006, patr. ec. Bartolomeu a participat la messa (”liturghia” papistaşă) într-o catedrală romano-catolică, împreună cu papa Benedict al XVI-lea. La sfârşitul slujbei, poporul papistaş şi ortodox a fost binecuvântat de patr. Bartolomeu.
În luna octombrie a anului 2007, episcopii ”ortodocşi” au săvârşit liturghia într-o catedrală din Ravena, Italia. La slujbă au participat şi papistaşi.
Pentru aceste trei ”evenimente”, a se vedea
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=wxVOIzkn9CM[/youtube]
Cine spune că ”ortodocşii” nu se împărtăşesc împreună cu ereticii? Priviţi numai două exemple ale acestei împărtăşiri comune, în Patmos, anii 2007 şi 2009:
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=s26hcpQcxp8[/youtube]
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=6cGEfdBf6W0[/youtube]
Dogma supremaţiei papale şi dogma infailibilităţii papale, exprimate la Conciliul Vatican din 1970, cuprind cele mai mari blasfemii… Iată câteva fragmente formulate la acel conciliu:
”Papa Romei este om dumnezeiesc şi dumnezeu omenesc. De aceea nimeni nu-l poate judeca sau condamna.Papa a dobândit dumnezeiasca stăpânire, care este nelimitată.
Pentru papa sunt posibile pe pământ exact cele care sunt posibile în cer pentru Dumnezeu […]
Toate au fost supuse stăpânirii şi voinţei papei şi nimeni şi nimic nu i se poate împotrivi. Dacă papa a atras cu sine în iad milioane de oameni, nimeni dintre ei nu va avea dreptul să-l întrebe: ‹‹sfinte părinte, de ce faci aceasta ?››
Papa este infailibil, precum este şi Dumnezeu, şi are puterea să facă orice face Dumnezeu.
Papa poate schimba firea lucrurilor. Poate face orice din nimic. El are puterea de a face din minciună adevăr, are puterea să facă orice este plăcut, chiar împotriva adevărului în afara adevărului şi în ciuda adevărului. Poate formula obiecţii împotriva apostolilor şi a poruncilor pe care le-au dat ei.
El are dreptul şi puterea să îndrepte Noul Testament orice consideră necesar.
Poate schimba chiar şi Tainele care au fost rânduite şi instituite de Iisus Hristos.
El are o astfel de putere în cer încât poate proclama sfinţi pe oricine vrea dintre cei morţi chiar şi împotriva tuturor convingerilor din exterior şi în ciuda părerilor cardinalilor şi episcopilor care ar cugeta să se împotrivească la aceasta. Papa are stăpânire asupra purgatoriului şi a iadului. El este stăpânul lumii. Cu nelimitata sa putere el le săvârşeşte pe toate potrivit voinţei sale şi are puterea să săvârşească mai mult decât cunoaştem noi.
Stăpânirea papei nu are măsură, nici limite, Papa este vicarul lui Dumnezeu şi cel care neagă acest lucru este un amăgitor.
Papa este locţiitorul lui Dumnezeu şi stăpâneşte asupra îngerilor buni şi răi. Orice lucru care se săvârşeşte cu puterea papei este săvârşit de Dumnezeu.
Pe papa nu-l poate judeca nimeni. … Puterea şi stăpânirea sa se prelungesc asupra celor duhovniceşti, celor pământeşti şi celor dedesubt.
Papa este asemenea lui Hristos căci în trupul său trăieşte Duhul Sfânt.
Papa este domnul tuturor şi cauza oricărei cauze. Papa este mirele şi capul Bisericii Universale. Papa nu se poate înşela şi nu poate face vreo greşeală .
El este atotputernic, căci înlăuntrul său există toată plinătatea puterii şi stăpânirii.
Papa este mai presus decât Apostolul Pavel pentru că potrivit cu chemarea sa stă la acelaşi nivel cu Apostolul Petru. Din această pricină poate să nu fie de acord cu Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi să dea porunci potrivnice acestora.
Dacă papa pronunţă o hotărâre împotriva judecăţii lui Dumnezeu atunci judecata lui Dumnezeu va trebui îndreptată şi schimbată. Papa este lumina adevărului şi reflexia lui. Papa este totul peste toate şi pe toate le poate.”
MARI BLASFEMII !!!
Să enumerăm doar câteva dintre simbolurile sataniste ala papistaşilor: crucifixul strâmbat al papei pentru a caricaturiza crucea tradiţională; mitra papală cu forma capului zeului peşte Dagon; crucea răsturnată de pe tronul papal; ochiul masonic; capiştile catolico-masonice sub formă de piramidă etc.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=ZLIQdhCxKfA[/youtube]
Pe 6 ianuarie 2008, “Episcopul” Sofronie al Oradiei a concelebrat slujba Aghiasmei Mari împreună cu episcopul uniat (greco-catolic) al oraşului. Sinodul Patriarhiei Române nu a luat nici o măsură, ci chiar i s-a luat apărarea la radio Trinitas.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=SjQFsdL1O_Y[/youtube]
Pe 25 mai 2008, într-un gest fără precedent, care a şocat întreaga lume, “mitropolitul” Nicolae (Corneanu) al Banatului s-a împărtăşit într-o biserică uniată din Timişoara, împreună cu un episcop uniat, unul romano-catolic şi Nunţiul Papal. În urma reacţiilor, după o lună şi jumătate, sinodulPatriarhiei Române a emis o hotărâre prin care se interzice oricărui membru al Bisericii “Ortodoxe”Române, cleric sau mirean, să se împărtăşească sau să concelebreze taine sau ierurgii cu clericieterodocşi, cu ameninţarea caterisirii sau afurisirii în cazul neascultării; însă, în acelaşi timp, l-a iertat pemitrop. Nicolae pentru gestul său, „luând act de regretul şi pocăinţa sa” inexistentă (ulterior a declaratcă ”nu regretă gestul şi nu se pocăieşte”).
Pentru Patriarhia Română şi celelalte patriarhii oficiale, biserica papistă este considerată doar despărţită administrativ de ele, nicidecum eretică, fără taine (a se vedea de ex. predica mitrop. Bartolomeu Anania la moartea papei). La Constantinopol, ca urmare a ”ridicării” anatemelor din 1965 ereticul papa este primit în aceiaşi cinste de arhiereu de către ”patriarh” şi se fac conslujiri; ”patriarhul” BOR Teoctist a mărturisit public erezia filioque; acordul de la Balamand cu ale lui ”Bisericilor-surori” a avut Patriarhia Română în prima linie; iar Carta Oecumenica a devenit noul ”Credeu” al BOR (dupăcum se poate citi pe site-ul oficial
http://www.patriarhia.ro/_upload/relatii_externe/charta_oecumenica.doc).
Sfântul Theodor Studitul şi toţi sfinţii arată că împreuna împărtăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la liturghie înseamnă unul şi acelaşi lucru.
Dat fiind faptul că Patriarhia Română şi celelalte patriarhii oficiale recunosc tainele ereticilor papistaşi (şi ale celorlalţi eretici: monofiziţi, anglicani, etc.), semnând acorduri şi documente oficiale în aceste sens, se află cel puţin în comuniune de rugăciune cu aceştia; astfel, slujbele de pomenire făcute la moartea ereticului papă sunt pentru BOR ceva firesc. Ştim însă că la Sinodiconul Ortodoxiei ereticilor li se zice Anatema, iar numai celor drept credincioşi li se zice Veşnica Pomenire. Iată deci care este “ortodoxia” Patriarhie Române.
Aşadar această interzicere a rugăciunii cu ereticii nu a fost decât ”praf aruncat în ochii credincioşilor”, fiindcă în realitate Patriarhia Română continuă să săvârşească slujbe împreună cu ereticii.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=ph1ITES16KI[/youtube]
Mai mult decât atât, patr. Daniel a dăruit papistaşilor adunaţi în catedrala patriarhală Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Epictet şi Astion.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=Tl-WCzQHPJ0[/youtube]
Prezentăm în continuare un mic fragment din Mesajul patr.Daniel, adresat participanţilor la Conferinţa internaţională „Spre o unitate spirituală a lumii – evrei, creştini, musulmani la începutul mileniului III” (Arad, România, 26-27 mai 2009), fragment, ce exprimă chintesenţa anti-ortodoxiei sale: “De aceea, noi, ca păstori aiBisericii creştine, împreună cu conducătorii celorlalte două mari religii monoteiste, avem datoria săcălăuzim popoarele, pe care Dumnezeul Cel Sfânt ni le-a încredinţat să le păstorim (…) ”
Apostazia oficialilor Patriarhiei Române şi a celorlalte Patriarhii Oficiale continuă şi prin alte fapte: De exemplu, preotii ”ortodocşi” sfinţesc ”troiţe masonice” (crucea alături de simbolurile masonice)
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=ThYoDnQNRTw[/youtube]
În Catedrala Mitropolitană din Timişoara au fost săvârşite ritualuri de investire în ordinul masonic al cavalerilor de Malta. Ordinul cavalerilor de Malta reprezintă penultima treaptă a francmasoneriei în ritul york. Oficial, ordinul aparţine bisericii papiste.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=UT7UoNyKh9I[/youtube]
Un alt exemplu este şi Patriarhia bulgară, care recunoaşte nevoia urgentă de a se uni cu papistaşii. Episcopii bulgari spun că nu au de ce să se teamă să găsească o modalitate de a concelebra euharistia cu catolicii.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=0bLjDZlukec[/youtube]
În Rusia la 6 martie 2010 a avut loc un concert în timpul căruia au cântat şi s-au rugat împreună: ortodocşi, hinduşi, budişti, iudei, musulmani, şamani etc. În spatele scenei, simbolurile religioase ale păgânilor s-au unit cu crucea, simbolizând unirea într-o singură biserică a lui antihrist.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=6O7sVsvrZas[/youtube]
Văzând toate acestea, ne întrebăm: oare ce au făcut adevăraţii creştini în astfel de situaţii? Vom ilustra tot cu un exemplu din viaţa Sfântului Marcu al Efesului, în a cărui perioadă se petreceau evenimente asemănătoare cu cele de astăzi.
Pe vremea Sfântului Marcu ”Există o opinie publică închegată care nu şovăia
să-l critice nici pe Împărat, nici pe ierarhi.” (p. 239)
De aceea, ”Bizantinii nu au primit unirea (cu papistaşii) şi au nesocotit toate îndemnurile partizanilor ei. O tăcere aproape dureroasă învăluia Biserica atunci când, în vremea Postului Mare din 1440, bisericile au fost goale şi nu s-au ţinut slujbe. Nimeni nu voia să slujească cu episcopii care semnaseră. Cu toate acestea, aproape întreaga curte şi întregul episcopat era în mâinile unioniştilor” (p.239)
Unii “antiecumenişti” vor continua să spună că, totuşi, clericii şi mirenii din acele timpuri erau îndreptăţiţi să aibă o astfel de atitudine, pe când astăzi lucrurile nu au ajuns chiar atât de departe sau că erezia nu este încă vădită în Patriarhia Română.
Vom demonstra însă, în continuare, că nu este aşa.
Legat de aceasta, încă de acum 50 de ani, Părintele Serafim Rose spunea:
„Vremurile noastre se aseamănă mult celor ale Sfântului Ierarh Marcu al Efesului, din secolul al XVlea, când părut era că Biserica este aproape gata de a fi dizolvată în nelegiuita unire cu papistaşii. Cu mult mai rele şi primejdioase sunt vremurile noastre, decât acelea. Atunci, unirea a fost un act impus cu forţa, din exterior; pe când acum, ortodocşii au fost pregătiţi o vreme îndelungată pentru apropiata contopire ecumenistă a tuturor bisericilor şi religiilor, după decenii de relaxare, indiferenţă, duh lumesc şi îngăduinţă pierzătoare
cum că ‹‹nimic nu ne desparte cu adevărat›› de toţi ceilalţi care îşi spun creştini. Biserica Ortodoxă a supravieţuit falsei uniri de la Florenţa, şi chiar a cunoscut, după aceasta, o perioadă de înflorire în exterior şi de sporire duhovnicească înăuntru ei. Dar oare, după noua falsă unire – ce se urmăreşte acum, cu un elan sporit – va mai dăinui Ortodoxia în afara catacombelor şi a pustiei?”
Pe vremea Sfântului Marcu al Efesului, episcopii care semnaseră unirea cu papistaşii nu ajunseseră să facă toate cele ce se fac astăzi de către episcopii BOR:
”Luni, 6 Iulie, 1439, la Biserica Santa Maria del Fiore din Florenţa, sărbătorirea unirii s-a încheiat cu slujirea unei Messe după rânduiala latină (papistaşă), însă nici unul dintre episcopii greci nu a luat parte şi nici nu s-au împărtăşit cu ostie. Grecii doar au schimbat între ei sărutul păcii. Crezul s-a citit în latineşte şi în greceşte, fireşte, cu adăugirea lui Filioque.” (p. 232)
De asemenea, ”Pe data de 17 Septembrie grecii au slujit Sfânta Liturghie în Biserica Sfântul Marcu din Veneţia […] Clerul latin nu a luat parte şi numele Papei nu a fost pomenit. Siropulos comentează: ‹‹Unii ne-au defăimat că am slujit Liturghia într-o biserică latină; dar pe nedrept ne judecă. Noi am slujit pe antimisul nostru şi am folosit vasele noastre sfinte. Totul s-a săvârşit după rânduiala noastră bisericească.
Mai mult, citeţul nostru a rostit cu glas mare sfântul Simvol… fără adăugirea (lui Filioque); şi nici numele Papei nu s-a pomenit››. Această întâmplare nu face decât să arate că o adevărată unire nu a avut niciodată loc, ci doar o parodie de unire.” (p. 235)
O altă comparaţie cu vremurile noastre: pe vremea Sfântului Marcu, episcopii care semnaseră erau chinuiţi de remuşcări. Iată ce spuneau ei: ”Ne-am vândut credinţa, am schimbat buna cinstire cu necinstirea, am trădat credinţa cea curată; am schimbat Ortodoxia cu heterodoxia, şi trădând jertfa cea curată de mai ’nainte, ne-am făcut azimiţi.” (p. 238) ”…tăia-ni-s-ar mâinile ce au iscălit nelegiuita hotărâre! Smulge-ni-s-ar limbile ce au rostit învoirea cu latinii!” (p. 238)
Pe când astăzi episcopii chiar se laudă cu ecumenismele lor. Care episcop mai face pocăinţă publică pentru aceasta? Dimpotrivă, pe cei ce nu sunt de acord cu ei şi ţin învăţătura Sfinţilor Părinţi îi numesc ”retrograzi”, ”înapoiaţi”,” stilişti”, ”sectanţi” etc.
Arhiepiscopul Averchie al Jordanville-ului a dat următorul răspuns deciziei apostate a Moscovei privind împărtăşirea papistaşilor:
„Acum, chiar dacă unii distraţi se îndoiesc cu privire la felul în care ar trebui să privim Patriarhia Moscovei şi dacă o putem considera Ortodoxă, după unirea intimă cu vrăjmaşii lui Dumnezeu, prigonitorii credinţei şi ai Bisericii lui Hristos, aceste îndoieli trebuie acum să fie complet respinse: prin însuşi faptul că a intrat încomuniune liturgică cu papistaşii, aceasta s-a îndepărtat la mare distanţă de Ortodoxie, deci nu mai poate ficonsiderată Ortodoxă … “.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre Patriarhia Română.
Iar în ceea ce priveşte comuniunea cu ecumeniştii, prezentăm doar câteva din îndemnurile Sfinţilor Părinţi:
Biserica Sobornicească şi Sfinţii săi, mai ales Sfântul Theodor Studitul învaţă că cel ce se împărtăşeşte din “euharistia” ereticilor se împărtăşeşte cu însuşi duhul satanei; iar dacă cei ce se împărtăşesc din Sfânta şi dumnezeiasca Euharistie, care este adevăratul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, prezent numai în Una Biserica Ortodoxă, devin una întru Hristos, cei ce se vor împărtăşi la eretici (ca de exemplu la grecocatolici sau la romano-catolici, adică papistaşi) sau vor avea părtăşie cu cei ce s-au împărtăşit din euharistia
ereticească devin un trup comun satanicesc, potrivnic lui Hristos.
Sfântul Theodor Studitul şi toţi sfinţii arată că împreuna împărtăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la Liturghie înseamnă unul şi acelaşi lucru.
Iată ce spune în câteva din scrierile sale:
“Păziţi-vă pe voi înşivă de erezia stricătoare de suflet şi de comuniunea cu aceasta, care este înstrăinare de Hristos.” (Sf. Theodor Studitul, P.G. 99, 1216).
Iar în scrisoarea sa către Patriarhul Ierusalimului, care se temea să-i spună preotului său slujitor să nu-l mai pomenească pe ereziarh, Sfântul Theodor îi aminteşte Patriarhului: „comuniunea este pângărită prin simplul fapt că-l pomeneşte, chiar dacă cel ce pomeneşte este ortodox”. (P.G. 99, 1164).
La fel, Sfântul Ioan Gură de Aur mărturiseşte „că nu doar cei aflaţi în erezie, ci şi cei ce ţin comuniunea cu aceştia sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu.”
Întocmai şi Dumnezeieştile Scripturi ne poruncesc: „nu vă amestecaţi cu faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le mustraţi.” (Efeseni 5,11) şi: „Pentru aceea ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi, zice Domnul; şi de necurăţie să nu vă atingeţi, şi eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată, şi voi veţi fi mie fii, şi fete, zice Domnul Atotţiitorul.”
(2 Corinteni 6:17-18)
Mărturiile Sfintelor Soboare şi ale Sfinţilor Părinţi cu privire la problema comuniunii euharistice şi de rugăciune, precum şi a pomenirii liturgice, sunt nenumărate. Ne oprim însă aici, încheind cu un cuvânt al Sfântului Marcu al Efesului referitor la acest subiect:
„Toţi Părinţii şi Învăţătorii Bisericii, toate Soboarele şi dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce ţin alte învăţături şi să ne separăm de comuniunea cu ei.” (Sfântul Marcu al Efesului – Mărturisireade credinţă, XII, 304).
Ca o concluzie, încheiem cu îndemnurile unor părinţi contemporani:
Astfel, cuvintele Părintelui Patric Ranson, sunt la fel de actuale după 20 de ani de la adormirea sa în Domnul (în anul 1992, în urma unui accident mortal în Grecia, ale cărui împrejurări rămân învăluite în mister):
„Grăbind prea mult lucrurile, episcopii din Constantinopol şi din Roma ar risca să bruscheze mentalităţile anumitor popoare. Ortodocşii, mai ales în Grecia, în Rusia, în Serbia, în România (n.n.) care au naivitatea să mai creadă în ceea ce episcopii lor de altădată, Părinţii bătrâni, le ziceau despre importanţa diferenţelor dogmatice.
Şi apoi mai sunt aceşti ziloţi, pe care trebuie să-i facă să treacă drept sectă, adică ,,nerecunoscuţi”, de frică să nu sfârşească prin a crea o prea mare dezordine.” (de frica ”neliniştii celei bune”).
Iar Părintele bulgar Ioan Vasilevski spunea:
„Cineva dintre nou-calendarişti – greci sau bulgari, nu neamul este important, ci mărturisirea de credinţă (cui aparţii) – îmi va spune: ‹‹Ierarhii s-au rugat acolo cu papa, cu budiştii, cu mahomedanii, nu eu.Eu sunt ortodox.›› Tu zici asta, dar de cine ţii? – te întreb. Preotul la care te duci pentru slujbă pe cine pomeneşte? Grecii (oficiali -n.n.) îmi vor răspunde: ‹‹Eu ţin de Christodulos›› (ierarhul nou-calendarist). (Iarromânii vor răspunde: ‹‹Eu ţin de Patriarhul Daniel sau de cutare episcop din România›› -n.n.) Atâta vreme
cât ţii de Christodulos (sau de episcopii BOR -n.n.) tu ţii de religia mondială unică, religia globală, al cărui cap nu este Domnul Iisus Hristos, aşa cum crezi tu, ci antihristul. N-are importanţă că n-a apărut încă pe pământ, el este adevăratul cap al acestei religii mondiale.”
Încheiem cu cuvintele părintelui Maxim Maretta, întemeiate pe învăţătura Sfinţilor Părinţi:
”Cum trebuie să procedeze credincioşii atunci când episcopii lor cad în erezie? Răspunsul Sfinţilor Părinţi este clar: rupeţi comuniunea imediat, fiindcă acei episcopi nu mai reprezintă Biserica, ci un mădularstrăin. Creştinii Ortodocşi nu pot fi în comuniune cu episcopii eretici, deoarece împărtăşania din acelaşipotir presupune mărturisirea aceleiaşi credinţe.”
Cu toate că, după cum se poate vedea clar, pe vremea Sfântului Marcu lucrurile înaintaseră cu mult mai puţin decât acum, iată care era pe vremea aceea atitudinea credincioşilor:
”Bizantinii nu au primit unirea (cu papistaşii) şi au nesocotit toate îndemnurile partizanilor ei. O tăcere aproape dureroasă învăluia Biserica atunci când, în vremea Postului Mare din 1440, bisericile au fost goale şi nu s-au ţinut slujbe. Nimeni nu voia să slujească cu episcopii care semnaseră. Cu toate acestea, aproape întreaga curte şi întregul episcopat era în mâinile unioniştilor” (p. 239)
Sursa: ortodoxianecenzurata.wordpress.com
Tu ești sclavul lui Kiril moscovitul. . Rușii vor să supună biserica ortodoxa mondială, lui Kiril , care se închină antihristului de la Kremlin. El nu e Ortodox. ci satanist . Iazul de foc e pregătit pentru cei ce îl urmează.
Furați curent
https://www.librariasophia.ro/studii-teologice/de-ce-papa-si-supusii-lui-s-au-despartit-de-biserica-lui-hristos-5639.html
Duhul sfânt ne anvata anvataturile Domnului Isus pe toți amin.
Costel Costel nu înțelegem ce spui aici!
Bine ca muscovitii vostri sunt sfinti propagandisti ordinari 🤣🤣🤣
Mihai Mitroi UE, CONT FALS, RAPORT.
Mihai Mitroi învață să scrii!
Ionel Bungeac ti am dat deja stai linisti 🤣🤣🤣
E vadita, de m. multa vreme.
https://youtu.be/YufiimGK9Xc?si=dwSSYevf296Zx1dG
Comuniunea cu ereticii poate fi făcută doar dacă aceștia abandonează dogmele și ereziile lor revenind la dreapta credință!
Fete. Bisericești. ???? Ei sunt al de. Satana și iși mai dau și măna ce. Drăcovenii. Mai pun la cale ??? Naiba să _ i ia
😡😡😡
Fugim de eretici, nu-i luam în seama. Doamne Isuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul.
Doamne miluiește -ma Amin
Iar rezolvarea ne-o da chiar Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Haideti sa nu Il mai cenzuram tinand Biblia inchisa, ci sa deschidem la 2 Corinteni 6:14-17 „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. De aceea: „IEȘIȚI DIN MIJLOCUL LOR şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.”
Dumnezeu ne-a dat si rezolvarea in Biblia ORTODOXA. Daca ortodoxia doreste sa ia parte la ecumenism, s-o faca. Doar ca noi stim ce trebuie sa facem. Noi, la nivel de individ, trebuie sa iesim noi din ecumenismul in care ortodoxia ne-a introdus.
Acest mesaj NU este ca sa arunc cu pietre in ortodoxie. Din potriva, am scris aceste randuri cu inima franta, dar cu dorinta de a face cunoscuta Evanghelia si sfatul lui Dumnezeu pentru noi, cei care doresc sa-L urmeze. Restul, pot urma ecumenismul caci „largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.” (Matei 7:13)
Iertați-mă!!! Poate nu aveti cazuri!!! Dacă un catolic se căsătorește cu o romanca cum ar trebui sa procedeze?!
este incerdibil cat de multi cititori de mantuire sant in garantia aragazului,cel ce a scris cele mai sus,e alt smerit diavolului,care nu vrea sa jigneasca pe prelati patriarhi si episcopii toti vanduti,pe care ,el ce nu vrea sa i jigneasca,nu ntelege ca,nu ia facut eretici pe eretici enel,nici gazprom,ci direct satana,pe care el nu vrea sa l jigneasca,este mintii noaptea,pe poagina aparatorul ortodox,sant niste rapunsuri de la niste cucoane cititoare de Mantuire n cartea de bucate cati vine manci lantu la drujba,niste imbecile cu ygrec ,care cred ca Sf Pr David a scris ce e scris in psaltire ,pentru calea lactee,vezi ps 102-17,18,19,si Sf Ap Pavel la Tit 3-10 a scris doar ptr electricieni,greata e cat ukraina,si are forma lu violatoru de pian z elenskaia,deja combustil gheenei,,,iiincredibil ,,,
Sfintii parinti spun, sa fugim de eretici ca de foc!!!
Hristos a inviat ! Adevarat a inviat !
Semenii mei oameni si fratii lui Hristos , „calator” si Marius , sa dea Dumnezeu ca voi doi sa mergeti in rai , acolo unde va doriti !Si nu numai voi , ci toti ca voi . Asa sa va ajute Dumnezeu !
Despre mine , ce-o vrea Dumnezeu ! Nici nu am pretins ca voi merge in rai .
Insa , eu nu fac decat sa urmez pe iubitii mei parinti duhovnicesti Sf. Ioan Gura de Aur, Pr. Dumitru Sraniloe , Sf. Siluan Athonitul , Pr. Tadei ,Pr Argatu ,Sf. Marcu Ascetul , etc.
Si inchei acest comentariu , cu cuvintele minunatului preot martir , Constantin Sarbu , care spunea in lucrarea sa numita ” Lacrima si har ” , asa :
” Cand vrei sa speli pe cineva ,cand vrei sa-l mustri, cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are el, ca sa-l poti spala cu adevarat, trebuie sa te cobori pana la picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el , pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui la inima ta , ca intr-o imbratisare plina de dragoste pentru curatirea lui. Cine nu poate iubi atat de mult si nu se poate apropia atat de dulce, nu va putea spala si curati niciodata in chip mantuitor pe nimeni „.
Hai, termina odata cu iubirea ta falsa, acoperita de spusele sfintilor… Alde tine… e plina lumea… Vorbe…
Foarte corect !!!
http://pro-ortodoxia.blogspot.com/2014/04/preotii-bat-alarma-biseica-e-in.html?showComment=1398425470364#c325644313275716740
Hristos a inviat !
Spuneti , iubiti frati , ca trebuie sa ne conducem dupa canoane si asa e . Dar nu trebuie sa pretindem si de la ceilali acelasi lucru , ci doar de la noi insine , iar pe ceilalti , sa-i judece Dumnezeu .
Sfantul Ier. Nicolae a tras o palma lui Arie .Da . Si voi spuneti ca trebuie sa luam exmplu.Eu nu stiu daca trebuie sa iau exemplu ca sa dau o palma cuiva ( poate doar mie ) , dar cred ca trebuie sa iau exemplu de la Sfantul Nicolae pentru celelalte fapte ale lui : milostivirea , saracia , nevointa , smerenia , s. a.
Sfantul Nicolae a avut acel privilegiu binemeritat de a lua parte la sinoade , dar nu numai atat , el era posesorul unei teologii vii , avea sfintenie , discernamant si si-a asumat acea lovire cu palma , de pe pozitia inalta a rangului si respectiv a marii lui credinte si sfintenii. Iar , ca pe orice novice , care inca nu a invatat bine sa scrie toate literele alfabetului crestin , sa-l pui pe picior de egalitate cu Sfantul Nicolae si sa-l incurajezi sa dea palme si anateme , dupa cum invata unii iubitori de vrajba , mi se pare o impietate in fata lui Dumnezeu si o mare indrazneala , daca nu chiar mare obraznicie . Insa fiecare face cum crede .
Iata ce spune si Fericitul Filotheos Zervakos despre necontenitele lupte dintre credinciosi : ” Si aveau intre ei atata ura , invidie si rautate , incat nu se ocupau cu nimic altceva , atat de mult ii preocupa sa mearga la oameni cunoscuti lor si la cei necunoscuti , sa se judece unul pe altul , cu judecati infricosatoare si cu clevetiri groaznice”.
Toate acestea , mai spunea el , ” atrag diviziunea , schisma , inmultesc patimile , ura … invartoseaza inimile ambelor parti …si ne apropiem …de pierzare „.
De asemenea , il pomeneste si pe Sfantul Chiril , care spunea : ” Cei ce se indeparteaza pe ei insisi de Biserica si de Sfintele Taine (dupa cum stim si noi , azi , ca sfatuiesc unii) , se fac vrajmasi ai lui Dumnezeu si prieteni ai diavolului „.
Chiar daca intre noi exista opinii diferite in legatura cu anumite aspecte ale credintei , insa un singur Dumnezeu l-a creeat pe om si Acest Dumnezeu ne iubeste pe toti cu o dragoste neimpartita si la fel de fierbinte . Poate ca unii dintre noi s-ar vedea multumiti sa creada ca Dumnezeu uraste pe pacatosi , asa cum si noi ii uram , numai ca Dumnezeu este doar iubire si nu exista ura in Dumnezeu . Prin psalmii lui David , Dumnezeu ne spune , noua pacatosilor : ” Ai cugetat faradelegea ca ( Eu , Dumnezeu ) voi fi asemenea tie „…
Iata, ca , a cugeta ca Dumnezeu gandeste ca mine , este o faradelege. Dumnezeu nu gandeste rautatea si nici nu doreste moartea pacatosului , ci sa se intoarca si sa fie viu. La fel sa facem si noi si , atunci cand vom dori binele tuturor oamenilor , nu vom mai putea rosti anateme , pentru ca nu poti spune in acelasi timp, Doamne miluieste-l si totodata , Doamne, sa fie anatema.
mare Pacatos , eu nu am sustinut niciodata ca avem motive sa acceptam credinte straine , eu sustin ca trebuie sa ne pastram credinta , sa facem tot ce ne-au invatat Sfintii Parinti , dar sa nu pretindem de la ceilalti sa fie ca noi . Pentru unii nu a venit vremea ( vezi Ap. Pavel ). Noi trebuie doar sa iubim si sa ne rugam . Nu trebuie sa ne amestecam cu alte credinte .
Nu era acela Sfantul Marcu Ascetul , care se ruga si pentru demoni si invata iubirea fata de toate si de toti ? Nu acesta a si fost parintele duhovnicesc al Sfantului Siluan Athonitul ?
…” îţi cer o explicaţie canonică sau evanghelică, că părinţii nu fac corect când învaţă despre aceea că eterodocşii şi botezaţii păgâni NU se vor mântui „?
Chiar Sfantul Siluan Athonitul spunea ca nu stie daca acestia se vor mantui , sau nu . Citeste despre acest mare Sfant al zilelor noastre si afla ca a spus aceste lucruri ( si vei intelege sensul in care a spus-o , nu ca pe o sminteala , dar totusi ca pe o posibilitate !).
De asemenea , exista o teologumena ( care are valoare de dogma ) crestin ortodoxa , care sustine aceasta teza a mantuirii paganilor sinceri . Sunt , de asemenea multe forme particulare de aplicare a dogmelor , sau mai corect de neaplicare , doar in cazuri in care acest lucru este de dorit , in schimbul castigarii unui suflet , care , in alta situatie de aplicare ad.literam , s-ar fi pierdut acel suflet ( si acesta este unul dintre primele exemple pe care Sfantul Ap. Pavel ni-l da , prin taierea imprejur ; azi nici un crestin ortodox nu se mai taie imprejur ca Sf. Apostol – poate trrebuia , pentru exemplu, ce ziceti ?). Deci , nu moare nimeni si nici Dumnezeu nu se supara daca se incalca anumite reguli tipiconale , dar cu scopul de a castiga un suflet , care , in caz contrar , ar fi fost in pericol de a se sminti si de a se pierde ( vezi despre aceste lucruri la Pr. Serafim Rose).
Daca tu insuti spui ca Mantuitorul l-a iertat pe Iuda , desi aceasta iertare nu poate sa rodeasca mantuirea , fara ca acel suflet sa se intoarca sincer si cu parere de rau catre Dumnezeu , de ce nu putem sta linistiti , stiind ca si pe toti ceilalti ii va ierta ? La fel cred si eu , in iertarea lui Dumnezeu , dar acest lucru e doar jumatate de mantuire . Trebuie sa venim si noi cu cealalta jumatate de iubire , sa ne intalnim undeva , cu Dumnezeu .
Insa , ce zici , daca gandim atat de negativ la adresa celorlalti pacatosi ( fie ei atei , pagani , eretici , etc ) , daca ii dam anatemei si-i numim spurcati , le sporim oare sansele mantuirii ? Si , daca doar ne rugam pentru ei ,fara sa-i invinovatim si sa-i barfim ( dupa modelul Mantuitorului ) si sa cautam sa-i iubim si sa-i acceptam si sa nadajduim din toata inima intoarcerea lor , atunci aceste lucruri sunt mai rele si le reduce sansele mantuirii ?
Parintele Tadei spunea : ” Dupa cum iti sunt gandurile , asa iti este si viata „.Eu , una , vreau sa elimin gandurile rele fata de ceilalti ,sa nadajduiesc in bine ,iar voi faceti cum credeti.
Dar acum , frate draga , mare Pacatos , as vrea sa te intreb eu pe tine , daca esti bun sa-mi raspunzi sincer : ce vrea sa spuna parabola fiului risipitor referitor la tatal , care zilnic se uita in zare dupa fiul sau ? de asemenea , esti de acord cu atitudinea plina de rautate a fiului celui cuminte ? Nu ti se pare ca tatal este chiar Dumnezeu care atat de mult doreste ca cei rataciti sa vina acasa , iar fiul cel cuminte este asemenea acelor crestini , care raman in Biserica , dar doresc sa fie ei singuri iubiti de tatal lor , iar pe fratele pacatos , il urasc atat de mult , ca prefera sa stea ei insisi afara si sa nu mai intre in casa ( Biserica ), doar ca sa nu fie la un loc cu fratele lor ?
Mie mi se pare ca fiul cel cuminte , a pierdut iubirea de fratele sau , ba chiar ii doreste raul si nu-si doreste intoarcerea lui si nici nu se bucura sa-l revada . Parca ar semana cu ceva similar din zilele noastre ! Ce zici ? Sincer !
Hristos sa fie cu voi si cu toti ! Amin!
P.S. …” ştii cine are iubire – acel om care bagă în seamă orice primejdie, iar cei ce neagă toate primejdiile sunt mândri „.
Si eu sunt de acord ca ” Cine iubeste primejdia , va cadea in ea „.
Dar nu orice primejdie este primejdie pentru oricine . Pruncul este inconjurat de multe primejdii si nu stie sa foloseasca focul si cutitul . Dar omul matur se foloseste zilnic de acestea si nu se vatama.
Uneori e bine sa alegi si primejdia , fara de care nu devii incercat , sau esti chiar las , sau dezertor . De asemenea unii vad peste tot numai primejdii , precum Petru care se ineca in valuri , pentru ca nu era intarit de Duhul Sfant.
Mantuitorul a spus : ” Indrazneste „…
“Spuneti , iubiti frati , ca trebuie sa ne conducem dupa canoane si asa e . Dar nu trebuie sa pretindem si de la ceilali acelasi lucru , ci doar de la noi insine , iar pe ceilalti , sa-i judece Dumnezeu.”
– Adică, lasă ei să fie eretici, să se sărute cu papistaşii şi evreii masonici şi să zică că trebuie de unit biserica ortodoxă cu toată aiureala satanică, ce mai trebuiesc canoanele, că doar Dumnezeu îi va judecat, dar acum pune-ţi întrebarea, şi dacă vor face slujbă direct diavolului – cine să mai meargă la bisericile pline de papistaşi sau păgâni ?
“Sfantul Ier. Nicolae a tras o palma lui Arie .Da . Si voi spuneti ca trebuie sa luam exmplu.Eu nu stiu daca trebuie sa iau exemplu ca sa dau o palma cuiva ( poate doar mie ) , dar cred ca trebuie sa iau exemplu de la Sfantul Nicolae pentru celelalte fapte ale lui : milostivirea , saracia , nevointa , smerenia , s. a.
Sfantul Nicolae a avut acel privilegiu binemeritat de a lua parte la sinoade , dar nu numai atat , el era posesorul unei teologii vii , avea sfintenie , discernamant si si-a asumat acea lovire cu palma , de pe pozitia inalta a rangului si respectiv a marii lui credinte si sfintenii. Iar , ca pe orice novice , care inca nu a invatat bine sa scrie toate literele alfabetului crestin , sa-l pui pe picior de egalitate cu Sfantul Nicolae si sa-l incurajezi sa dea palme si anateme , dupa cum invata unii iubitori de vrajba , mi se pare o impietate in fata lui Dumnezeu si o mare indrazneala , daca nu chiar mare obraznicie . Insa fiecare face cum crede .”
– Adică, faptele: milostivirea, sărăcia, nevoinţa, smerenia sunt acceptabile de la Marele Ierarh, iar palmele în plinul sensului duhovnicesc – scoaterea pe faţă, arătarea de faţă – este din punctul tău de vedere o imposibilitate statutară, şi dacă aşa crezi – la ce te mai numeşti ostaşul Lui Hristos?
Sfântul Ierarh Nicolae era posesorul unei teologii vii, iar cei care învaţă conform Sfintei Cărţi Apocalipsis, că nimeni nu va avea iertare din cei care vor primi [SEMNUL] sau [NUMELE] sau [NUMĂRUL NUMELUI] nu sunt posesori ai unei teologii vii?
“Iata ce spune si Fericitul Filotheos Zervakos despre necontenitele lupte dintre credinciosi : ” Si aveau intre ei atata ura , invidie si rautate , incat nu se ocupau cu nimic altceva , atat de mult ii preocupa sa mearga la oameni cunoscuti lor si la cei necunoscuti , sa se judece unul pe altul , cu judecati infricosatoare si cu clevetiri groaznice”.”
– Aceste calităţi sunt de la diavol, iar unde vezi tu aşa calităţi la mărturisitorii zilelor noastre aşa fapte?
Faptul că ierarhii şi tot cinul bisericesc şi călugăresc merg prin întuneric din cauza numărului numelui fiarei este o evidenţă apocaliptică, că toţi sfinţii au trâmbiţat despre asta.
Noi adică trebuie să tăcem, să nu spunem nimănui despre pericolul pecetluirii, ca nu cumva să judecăm pe cineva dintre slujitorii bisericii?
A spune-mi te rog, oare un slujitor adevărat poate să se supere pe cineva care are mai mare râvnă la Dumnezeu dacă alt-cineva va recunoaşte că el merge prin întuneric şi călăuzeşte oile în prăpastie?
“Toate acestea , mai spunea el , ” atrag diviziunea , schisma , inmultesc patimile , ura … invartoseaza inimile ambelor parti …si ne apropiem …de pierzare “.”
– Din cauza actelor, din cauză că le spuneam problema – am fost făcut în tot feliu, nu doar aşa.
Dar am înţles, că nu are rost să le mai spui celor ce le plac patimile, că semenii cu care ne numim verişori verişoare şi prieteni sporesc mai degrabă să se spurce decât să-şi capete frica Lui Dumnezeu.
Până la urmă ce să le fac, le-am explicat totul, nu le-au rămas nici o întrebare, însă mai departe continuă în cele urâte.
“De asemenea , il pomeneste si pe Sfantul Chiril , care spunea : ” Cei ce se indeparteaza pe ei insisi de Biserica si de Sfintele Taine (dupa cum stim si noi , azi , ca sfatuiesc unii) , se fac vrajmasi ai lui Dumnezeu si prieteni ai diavolului “.”
– Aşa şi este, cei care se îndepărtează de la Sfintele Taine de bună voie – sunt schismatici. Totodată trebuie menţionat că toţi preoţii sau ierarhii care opresc NECANONIC de la Sfânta Împărtăşanie – NU ESTE VALABILĂ şi se blesteamă singuri pe dânşii.
Dar nu trebuie nesocotită încă o sfântă regulă – cei ce se Împărtăşesc cu nevrednicie – se Împărtăşesc spre osândă!
Spre exemplu nu postesc şi nici Pravila înainte de Împărtăşanie!
“Poate ca unii dintre noi s-ar vedea multumiti sa creada ca Dumnezeu uraste pe pacatosi , asa cum si noi ii uram”
– Cine îi urăşte pe păcătoşi?
Personal urăsc păcatele, cele intenţionate mai mult decât cele care decurg din neştiinţă (nu mă refer la cele împotriva firii).
Ura faţă de păcătoşi este de la diavol, astfel că şi Dumnezeu zice că-i iubeşte pe toţi păcătoşii mai mult decât cel mai mare Sfânt îl poate iubi pe Dumnezeu.
“Dumnezeu nu gandeste rautatea si nici nu doreste moartea pacatosului , ci sa se intoarca si sa fie viu. La fel sa facem si noi si , atunci cand vom dori binele tuturor oamenilor , nu vom mai putea rosti anateme , pentru ca nu poti spune in acelasi timp, Doamne miluieste-l si totodata , Doamne, sa fie anatema.”
– Soră Simona, să mă ierţi, dar uite cum se primeşte:
Prim-Ereticii adică papistaşii au omorât cu cruciadele sale Creştini Ortodocşi!
Musulmezii au omorât Creştini Ortodocşi!
Budhiştii, krişnaizii, masonii şi tot fel de urâţenie la fel cu vrăjitoriile sale au păgubit şi păgubesc pe Creştinii din toată lumea.
Şi Dumneata zici că Slujitorii Domnului care citesc anatemile sunt nişte oameni fără de iubire.
Răspunsul este acesta: DA – SUNT MÂNDRI CĂ SUNT OSTAŞII LUI HRISTOS; ŞI IUBIREA LOR FAŢĂ DE DUMNEZEU ESTE MAI MARE DECÂT IUBIREA DE LUPII RĂPITORI.
“cel ce iubeşte pe [toţi] mai mult decât pe Dumnezeu – NU ESTE VREDNIC DE DUMNEZEU”
“eu nu am sustinut niciodata ca avem motive sa acceptam credinte straine , eu sustin ca trebuie sa ne pastram credinta , sa facem tot ce ne-au invatat Sfintii Parinti , dar sa nu pretindem de la ceilalti sa fie ca noi .”
– iată ce zic Sfinţii Părinţi:
“Cine nu se poate sătura de Iubirea Faţă de Împăratul Hristos, acela nu-şi poate potoli ura faţă de vrăjmaşii Lui”
(Sf.Ier.Ioan Gură de Aur)
“Dacă vei auzi, că cineva huleşte Numele Lui Hristos – zdrobeşte-i faţa, sfinţeşte-ţi mâna”
(Sf.Ier.Ioan Gură de Aur)
“Când vedem, că nedrepţii eretici doresc să înşele pe Ortodocşi, atunci trebuie nu doar să-I urâm sau să-I judecăm, dar şi să-i blestemăm, să le provocăm răni şi cu asta să ne sfinţim mâinile”
(Sf.Cuv. Iosif Voloţkii)
“Noi trebuie doar sa iubim si sa ne rugam . Nu trebuie sa ne amestecam cu alte credinte .”
– şi să spunem celor “cine are urechi”, a celor ce nu au – n-are rost să-i tulburăm.
“Nu era acela Sfantul Marcu Ascetul , care se ruga si pentru demoni si invata iubirea fata de toate si de toti ? Nu acesta a si fost parintele duhovnicesc al Sfantului Siluan Athonitul ?”
– una este rugăciunea şi iubirea faţă de toţi – alta este împreunarea şi primirea ereziei în Biserică.
Prima duce la sfinţire; ultima duce la pierzare veşnică.
“…” îţi cer o explicaţie canonică sau evanghelică, că părinţii nu fac corect când învaţă despre aceea că eterodocşii şi botezaţii păgâni NU se vor mântui “?
Chiar Sfantul Siluan Athonitul spunea ca nu stie daca acestia se vor mantui , sau nu . Citeste despre acest mare Sfant al zilelor noastre si afla ca a spus aceste lucruri ( si vei intelege sensul in care a spus-o , nu ca pe o sminteala , dar totusi ca pe o posibilitate !).”
– Corect, nu ştie fiindcă nu i s-a descoperit ce va fi cu păgânii, sau poate a făcut referire la aceea, că azi nebotezaţi – nu se mântuie, iar mâine dacă se botează – se mântuie, de aceea şi nu a avut o apreciere strictă sau sau.
“De asemenea , exista o teologumena ( care are valoare de dogma ) crestin ortodoxa , care sustine aceasta teza a mantuirii paganilor sinceri.
– Există o Sfântă Scriptură se numeşte: Judecata Înfricoşătoare a Domnului, tipărită cu binecuvântarea Sfântului Schi-Episcop Nicolae Gurianov din ostrovul Zalit. În acea cărţulie este dat aşa o mărturie, că la Judecată, Măicuţa Domnului îL va implora pe Domnul Hristos Dumnezeu şi Fecioraşul său, să-i miluiască pe păgânii care nu au cunoscut Credinţa Adevărată, dar au trăit în pace cu toţi. Însă unica diferenţă, nu vor fi îmbrăcaţi în Haina Harului Sfântului Botez, şi vor trăi pe pământul restabilit, iar în Ceruri nu vor reuşi să privească nici să urce.
Despre o asemenea chestie a vorbit şi Sfântul Nifon, după vedenia sa.
“Sunt , de asemenea multe forme particulare de aplicare a dogmelor , sau mai corect de neaplicare , doar in cazuri in care acest lucru este de dorit , in schimbul castigarii unui suflet , care , in alta situatie de aplicare ad.literam , s-ar fi pierdut acel suflet ( si acesta este unul dintre primele exemple pe care Sfantul Ap. Pavel ni-l da , prin taierea imprejur ; azi nici un crestin ortodox nu se mai taie imprejur ca Sf. Apostol – poate trrebuia , pentru exemplu, ce ziceti ?).”
– Poftim: “11: În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos.
12: Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi.
13: Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele;”
Aici Sf.Apostol Pavel vorbeşte de cei care AU PRIMIT SFÂNTUL BOTEZ, şi deloc nu neagă valabilitatea tăierii împrejur, doar că e preschimbată în tăiere împrejur duhovnicească, căci Legea Veche presupune ascultarea materialnicească/trupească, pe când Noul Testament ne vorbeşte de o a 2-a etapă a pregătirii, şi anume pregătirea duhovnicească, resprectiv a 3-a etapă are să fie Veacul Veşnic.
Şi dacă Hristos a venit ca să împlinească Legea, ci nu s-o strice, cum rămâne cu restul, că totul e simbolic!?
“Deci , nu moare nimeni si nici Dumnezeu nu se supara daca se incalca anumite reguli tipiconale , dar cu scopul de a castiga un suflet , care , in caz contrar , ar fi fost in pericol de a se sminti si de a se pierde ( vezi despre aceste lucruri la Pr. Serafim Rose).”
– Tocmai de aceasta şi trebuie de înţeles pilda de la Matei capitolul 13, că ce folos din făţărnicia creştinilor faţă de Dumnezeu?
Domnului îi trebuie ostaşi care sunt gata să-şi dea viaţa pentru Dumnezeu, iar nu slujitori ai ucigătorului de oameni – diavolul.
Şi cei care nu au înţelepciune pentru a-L percepe pe Dumnezeu – nu au nici iubire faţă de dânşii cu atât mai mult nici faţă de Dumnezeu – Creatorul lor şi Tatăl nostru.
Marele Sfânt Serafim Rose a făcut referire că mai degrabă este a face flexibilă careva dintre Porunci Sfinte, cu înţelepciune, în aşa mod, indirect, pentru a căpăta un suflet, a-l readuce la viaţă, “să fie viu”.
Însă nu spre a denigra Sfintele Porunci de dragul omului, sau că omul nesocotit are aşa poftă – NU!
Cineva zicea: nu te poţi mântui dacă nu amăgeşti!
Şi a dat exemplul pe care mai toţi îl cunosc: un hoţ fugind de pedeapsă fiind acuzat la moarte, s-a cerut să intre la un drept, acela să-l ascundă, acesta a zis, intră.
După ce au venit 2 ce-l căutau să-l omoare, dreptul a minţit, apoi i-a zis hoţului – pleacă să nu te văd.
“Daca tu insuti spui ca Mantuitorul l-a iertat pe Iuda , desi aceasta iertare nu poate sa rodeasca mantuirea , fara ca acel suflet sa se intoarca sincer si cu parere de rau catre Dumnezeu , de ce nu putem sta linistiti , stiind ca si pe toti ceilalti ii va ierta ? La fel cred si eu , in iertarea lui Dumnezeu , dar acest lucru e doar jumatate de mantuire . Trebuie sa venim si noi cu cealalta jumatate de iubire , sa ne intalnim undeva , cu Dumnezeu .”
– Aha, păi Domnul iartă, dar trebuie să fii în viaţă, că dacă ieşi din cale afară, adică din trup – acolo nu mai ai ce face.
Desigur că trebuie să te întorci, dar spune-mi te rog, cum oare ereticii papistaşi se pot spovedi? Şi Împărtăşi dacă la dânşii nimic din cele 7 Sfinte Taine NU MAI SUNT VALABILE?!!!
“Insa , ce zici , daca gandim atat de negativ la adresa celorlalti pacatosi ( fie ei atei , pagani , eretici , etc ) , daca ii dam anatemei si-i numim spurcati , le sporim oare sansele mantuirii ? Si , daca doar ne rugam pentru ei ,fara sa-i invinovatim si sa-i barfim ( dupa modelul Mantuitorului ) si sa cautam sa-i iubim si sa-i acceptam si sa nadajduim din toata inima intoarcerea lor , atunci aceste lucruri sunt mai rele si le reduce sansele mantuirii ?
Parintele Tadei spunea : ” Dupa cum iti sunt gandurile , asa iti este si viata “.Eu , una , vreau sa elimin gandurile rele fata de ceilalti ,sa nadajduiesc in bine ,iar voi faceti cum credeti.”
– Cine gândeşte negativ despre eterodocşi?
A la ce ne mai trebuie Sfintele Scripturi dacă tot zici că ele n-au nici o valoare?!
Sau dacă au, care este ea?!! Că tot nu înţeleg ce vreai să dovedeşti?
“Dar acum , frate draga , mare Pacatos , as vrea sa te intreb eu pe tine , daca esti bun sa-mi raspunzi sincer : ce vrea sa spuna parabola fiului risipitor referitor la tatal , care zilnic se uita in zare dupa fiul sau ? de asemenea , esti de acord cu atitudinea plina de rautate a fiului celui cuminte ? Nu ti se pare ca tatal este chiar Dumnezeu care atat de mult doreste ca cei rataciti sa vina acasa , iar fiul cel cuminte este asemenea acelor crestini , care raman in Biserica , dar doresc sa fie ei singuri iubiti de tatal lor , iar pe fratele pacatos , il urasc atat de mult , ca prefera sa stea ei insisi afara si sa nu mai intre in casa ( Biserica ), doar ca sa nu fie la un loc cu fratele lor ?”
– Citeşte-l pe Sfântul Teofilact al Bulgariei, el explică această parabolă.
Cât de mine, îi iubesc pe oameni, ca chip şi asemănare a Lui Dumnezeu, şi fraţi ai noştri, însă urăsc fărădelegea, chiar cu adevărat, şi mi se face simţul vomei când văd cum se spurcă cineva, nu scriu aşa de dragul mândriei pe care n-o am, sau dacă o am – îmi este spre osândă, dar scriu exact ce simt când văd nedorinţa spre a lua putere de la Hristos Dumnezeu pentru a lupta cu patimile.
Domnul să mă ierte, şi tu soră Simona la fel.
Hristos a Înviat!
Simona, cu iubirea asta a ta fata de eretici sigur ai bilet liber in iad impreuna cu ei. Cu dumneata e de prisos sa discuti normal, o tii una si buna-iubire, iubire. Ia-ti ereticii la brat si du-te cu ei unde o sa va duca dracu’. La asa comentarii asa raspuns.
De acord, frate călător. Cum poți să te pupi cu cei care-L scuipă pe Hristos??? Dragii noștri ecumeniști s-au încălzit de dragostea lor căldicică și falsă și le fac loc lângă ei și hulitorilor de Dumnezeu, să le fie mai vesel împreună. Ptiu! … Dragoste chioară și amor ghebos…
Adevarat a inviat !
Hristos ii primeste pe toti in rai , care vor sa fie cu Hristos .Sigur nu stie nimeni cine merge si cine nu merge in rai .Se spune ca de trei lucruri se vor minuna cei ce vor merge in rai : ca s-au vazut pe ei insisi in rai , ca au gasit acolo pe cei despre care credeau ca nu vor merge in rai si ca nu i-au gasit in rai pe cei despre care credeau ca vor merge in rai ( dupa cum spunea Pr. Cleopa Ilie ).
De ce nu a mers Iuda in rai ? poate pentru deznadejdea lui . Daca ar fi avut nadejde , i-ar fi cerut iertare lui Iisus si Acesta l-ar fi iertat . Satan nu merge in rai pentru mandria lui .Cain si Lenin , nu stiu judecata lui Dumnezeu asupra lor , caci , sa nu uitam , ca judecata lui Hristos asupra celor vii si a celor morti , inca nu a venit. In parte ai dreptate . Insa nu e bine sa ne asumam judecata sufletelor , dupa porunca lui Dumnezeu : ” Nu judeca , ca sa nu fii judecat „.
Din punctul meu de vedere , toti oamenii , pagani , atei , eretici , au sansa la mantuire , caci atat timp cat traim , noi toti , aceeasi putere si aceeasi vointa ne tine in viata : Puterea si Voia Domnului . Daca eu voi spune ca unul sau altul nu se va mantui , Hristos va spune despre mine ca ii sunt Lui ca antihrist , pentru ca judec inainte de vreme si fac judecata inainte de judecata lui Dumnezeu . De asta nu sunt eu de acord cu voi , ca judecati cine se mantuie si cine nu se mantuie. Peste tot auzi de convertire la credinta ortodoxa , de la diferite credinte eretice ,etc., dar voi nu conteniti sa le dati anatema .
Voi nu intelegeti ca sufletul omului nu se afla intr-o forma statica , ci el trebuie sa parcurga un anumit timp de formare . Oare tu te-ai nascut credincios ortodox de cand te stii ? Eu nu am fost credincioasa dintru inceput si nu am nici un merit ca Dumnezeu a ales sa-mi dea credinta. Daca Iisus nu ar fi vrut sa-i dea credinta lui Pavel , poate ca acesta ar fi murit prigonindu-l pe Hristos .Noi toti trebuie nu numai sa ne rugam pentru cei rataciti , ci si sa credem ca Dumnezeu ii va intoarce la credinta cea dreapta , altfel ne rugam nu ca niste credinciosi , ci ca niste necredinciosi , caci ne rugam pentru ceva despre care credem ca nu se va intampla , dar ne rugam , doar asa , ca sa nu zicem ca nu ne rugam. Eu vreau sa cred , ca daca ma rog pentru ceva , acel lucru se va intampla , pantru ca altfel Il fac pe Dumnezeu necredincios .
Biserica Domnului nu a venit pe pamant ca sa i se slujeasca , ci sa slujeasca . Preotul este „slujitorul „, atat al Domnului ,cat si al omului . In ziua Cincizecimii se fac rugacuini si pentru cei din iad si repet , aceste rugaciuni nu se fac doar formal , ca sa fie acolo facute , ci daca ne rugam trebuie sa credem ca Dumnezeu va implini rugaciunile noastre. Dar voi nici nu va rugati , nici nu nadajduiti ceva , de aceea sunteti in neiubire si sufletul vostru nu are nici pace , nici bucurie depline , pentru ca nu stiti sa odihniti pe Domnul in inimile voastre.
Hristos a inviat si sa ne dea Domnul pace , unire si iubire si multa lumina ! Amin!
„Se spune ca de trei lucruri se vor minuna cei ce vor merge in rai : ca s-au vazut pe ei insisi in rai , ca au gasit acolo pe cei despre care credeau ca nu vor merge in rai si ca nu i-au gasit in rai pe cei despre care credeau ca vor merge in rai ( dupa cum spunea Pr. Cleopa Ilie ).”
-cu adevărat, aşa va fi.
„De ce nu a mers Iuda in rai ? poate pentru deznadejdea lui . Daca ar fi avut nadejde , i-ar fi cerut iertare lui Iisus si Acesta l-ar fi iertat .”
-nu, găsim la Sfinţii Părinţi, că Hristos Dumnezeu, după vinderea Lui Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu l-a iertat pe Iuda iscarioteanul, însă din împietrirea inimii sale şi din mândria şi răutatea sa nu a acceptat această milostivire a Preabunului Dumnezeu, şi anume:
când s-a apropiat de un pom foarte gros ca să se spânzure – Domnul a plecat pomul, ceea ce este ireal din punct de vedere fizic(natural), apoi Iuda, s-a urcat încă odată şi a sărit, şi de data aceasta pomul a fost plecat la pământ, aşa încât acesta să ajungă cu picioarele şi să nu aibă forţă asfixierea, şi a mai urcat odată, a 3-a oară, la care Dumnezeu şi-a întors ochii de la dânsul, şi în rezultat s-a sinucis de bună voie, în plină conştiinţă, din răutatea proprie.
„Satan nu merge in rai pentru mandria lui”
– aş zice că acest fost Sfânt Heruvim este începătura tuturor răutăţilor, prototipul urâciunii şi împotrivitorul a tot ceea ce face Dumnezeu!
mai mult despre dânsul nu vreau să adaog nimic pentru că nu cunosc, şi chiar nu-mi provoacă nici o plăcere să discut despre acest sărman blestemat.
„.Cain si Lenin , nu stiu judecata lui Dumnezeu asupra lor , caci , sa nu uitam , ca judecata lui Hristos asupra celor vii si a celor morti , inca nu a venit.”
-de Cain nu cunosc ce va fi cu el, însă lenin este unicul om din iad care fiind în cele mai groaznice locuri nu se căieşte de faptele sale, da celorlalţi le pare rău de ce a făcut, păi acestuia nu.
„Nu judeca , ca sa nu fii judecat”
– de fapt, sfinţii pe nimeni nu judecau.
pe de altă parte, dacă Sfântul Marele Ierarh Nicolae nu i-ar fi tras antihristului Arie 2 palme, cum avea să ne fie nouă exemplu?
să zicem noi azi:
LĂSAŢI URA, NU JUDECAŢI, IUBIŢII PE TOŢI, CHIAR DE AR FI PAPISTAŞI, BAPTIŞTI, PĂGÂNI, BUDIŞTI, VOI RUGAŢI-VĂ ÎMPREUNĂ, CĂ DUMNEZEU ORICUM VEDE INIMILE VOASTRE, AŞA-CĂ AVEŢI DOAR BUNĂTATE FAŢĂ DE TOŢI, ŞI NU-I JUDECAŢI PE CONDUCĂTORII STATULUI CARE LEGIFEREAZĂ SODOMIA, GOMORIA, UCIDEREA Ş.A., CI ARĂTAŢI-LE IUBIRE, CĂCI EI SUNT CHIP ŞI ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU!
aşa?
nu, Dumnezeu a venit să despartă adevărul de minciună, răutatea de bunătate, iubirea de ură, şi cine-l iubeşte pe satan – îl urăşte pe Dumnezeu!
chiar şi dacă cineva iubeşte mai mult pe cei din familie decât pe Dumnezeu – NU ESTE VREDNIC DE DUMNEZEU!
„Din punctul meu de vedere , toti oamenii , pagani , atei , eretici , au sansa la mantuire , caci atat timp cat traim , noi toti , aceeasi putere si aceeasi vointa ne tine in viata”
– corect. timpul limită este doar viaţa terestră, după despărţirea de trup – omul nu se mai poate boteza şi împărtăşi, iar aceste 2 criterii, şi mirungerea, aceste 3 criterii sunt unicile care presupun mântuirea adică şi vrednicia omului, trăirea după fapte etc.
altfel nu ai cum să te mântuieşti.
„Daca eu voi spune ca unul sau altul nu se va mantui , Hristos va spune despre mine ca ii sunt Lui ca antihrist , pentru ca judec inainte de vreme si fac judecata inainte de judecata lui Dumnezeu . De asta nu sunt eu de acord cu voi , ca judecati cine se mantuie si cine nu se mantuie. Peste tot auzi de convertire la credinta ortodoxa , de la diferite credinte eretice ,etc., dar voi nu conteniti sa le dati anatema .”
-dacă ai avea daruri de la Domnul – desigur că poţi şi să publici descoperirile despre mântuirea sau pieirea oricărui suflet, însă nu putem nădăjdui că ne vom mântui dacă sporim în călcarea şi profanarea Sfintelor Porunci ce ni s-au echilibrat şi descifrat prin Sfânta Tradiţie de către Sfinţii Părinţi, fiind-că este nimic alt-ceva decât hulirea împotriva Duhului Sfânt.
gen „eu voi păcătui, a Domnul dacă doreşte mă va mântui, a dacă nu – nu”
„Voi nu intelegeti ca sufletul omului nu se afla intr-o forma statica , ci el trebuie sa parcurga un anumit timp de formare . Oare tu te-ai nascut credincios ortodox de cand te stii ? Eu nu am fost credincioasa dintru inceput si nu am nici un merit ca Dumnezeu a ales sa-mi dea credinta. Daca Iisus nu ar fi vrut sa-i dea credinta lui Pavel , poate ca acesta ar fi murit prigonindu-l pe Hristos .Noi toti trebuie nu numai sa ne rugam pentru cei rataciti , ci si sa credem ca Dumnezeu ii va intoarce la credinta cea dreapta , altfel ne rugam nu ca niste credinciosi , ci ca niste necredinciosi , caci ne rugam pentru ceva despre care credem ca nu se va intampla , dar ne rugam , doar asa , ca sa nu zicem ca nu ne rugam. Eu vreau sa cred , ca daca ma rog pentru ceva , acel lucru se va intampla , pantru ca altfel Il fac pe Dumnezeu necredincios .”
-nu am ceva mai presus decât Sfânta Evanghelie împreună cu Sfintele Canoane. Respectiv în aşa caz îţi cer o explicaţie canonică sau evanghelică, că părinţii nu fac corect când învaţă despre aceea că eterodocşii şi botezaţii păgâni NU se vor mântui?
şi cer încă 2 explicaţii, ce înseamnă „ostaşul Lui Hristos?”
şi de ce Sfântul Arhistrategul Mihail Arhanghel are SABIE în măna sa? (să nu zici că are patimi şi le taie cu sabia, fiind-că el nu are patimi, ci este din lumea nevăzută)
„Biserica Domnului nu a venit pe pamant ca sa i se slujeasca , ci sa slujeasca . Preotul este “slujitorul “, atat al Domnului ,cat si al omului .”
-aha, trebuie să înţelegi soră Simona, Biserica Domnului slujeşte omului pentru mântuirea lui, şi dacă Dătătorul de Lege este Însuşi Dumnezeu, cum avem noi îndrăznire să zicem că EL nu are dreptate?!!
cine vrea să fie mântuit – să sporească în Legea Domnului şi să nădăjduiască cu credinţă, iar nu aşa precum o fac toţi sectarii, cugetând tot felul de vicleşuguri din poftele sale pătimaşe.
Dumnezeu este Credincios şi Ascultător până la moarte!!!
şi dacă noi ne numim credincioşi, dar credem în ale noastre (invenţii) şi ascultăm de poftele noastre – încotro mergem, nu cumva spre pieire?
„In ziua Cincizecimii se fac rugacuini si pentru cei din iad si repet , aceste rugaciuni nu se fac doar formal , ca sa fie acolo facute , ci daca ne rugam trebuie sa credem ca Dumnezeu va implini rugaciunile noastre. Dar voi nici nu va rugati , nici nu nadajduiti ceva , de aceea sunteti in neiubire si sufletul vostru nu are nici pace , nici bucurie depline , pentru ca nu stiti sa odihniti pe Domnul in inimile voastre.”
-de ce judeci aşa? pe când nici nu cunoşti ce facem cu adevărat şi de ce temperatură ne este rugăciunile pentru cei răposaţi?
ştii cine are iubire – acel om care bagă în seamă orice primejdie, iar cei ce neagă toate primejdiile sunt mândri.
Cum zicea Sf.Pr.Arsenie – „e smerit mândruleţul”
Adevărat a Înviat!
marele Pacatos, sunt deacord cu tine. Si deasemenea consider ca trebuie sa ne conducem in primul rind dupa canoane si sfintele scripturi, si nu trebuie sa ne ferim de necazuri, primejdii caci in asa mod ne cream o lumea proprie in care nu-i loc pentru necazurile straine, in care ne este bine si nu ne pasa de nimic inafara de propria viata, si in final devenim egoisti.
http://pro-ortodoxia.blogspot.com/
Judecata lui Dumnezeu nu se potriveste cu judecata oamenilor si nici dreptatea lui Dumnezeu nu are legatura cu dreptatea oamenilor . Neiubirea ne aduce in despartire chiar si intre cei de aceeasi credinta , pe cand iubirea ii face frati pe toti oamenii din lume . Daca unii dintre noi se cred drepti , apoi aceia sa afle ca nu pentru drepti a venit Hristos , ci pentru pacatosi , cum Insusi a spus si apoi a adaugat , ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor , ci cei bolnavi . Si rautatea este tot o boala , ca si necredinta , ca si orice alta patima si acolo unde nu este pace , asa cum a spus Sfantul Ioan Gura de Aur , toate celelalte sunt de prisos.
Va doresc un Sfant Paste alaturi de Hristos si alaturi de cei dragi , in pace si iubire si iertati-ma si pe mine , pacatoasa ! Dumnezeu sa fie cu voi si cu noi toti , Hristos a inviat !
Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!!!
Soră Simona!
de ce Hristos nu l-a primit pe Iuda-vânzătorul în Rai? pe Cain, pe antihrist nu-l va primi, pe lenin, pe satana?
că doar aceştia nu vor să aibă pace cu Hristos! de ce atunci Hristos nu-i primeşte în Rai? Haide explică te rog!
fiind-că vorbeşti din astfel de poziţie, răspunde la întrebarea venită din aceeaşi poziţie pe care o susţii.
nu spune alt-ceva, ci direct răspunde.
Fiind-că, papistaşii au zis: nu este nimeni mai presus de papă, şi papa este sfânt, şi papa este fără de păcat în tot ceea ce spune, face şi gândeşte!
sectarii în genere au fost dezbinate din catolicism, întemeiate de masoni. astăzi sectele dezbinate din Biserica Ortodoxă – sunt la fel sau susţinute material de catolici sau de masoni, atatcând metodic tot ce stă la baza tradiţiei, fiind-că la academiile teologice ortodoxe le învaţă pe novicii neofiţi că, nu este nici o piedică între catolicism şi ortodoxie, pur şi simplu diferă tradiţiile, că Dumnezeu i-a făcut pe toţi oamenii Chip şi Asemănare, numai că acolo mentalitetul e un pic diferit, în rest totul e bine, anatemele nu trebuie citite, fiind-că sunt stabilite de nişte nesimţiţi lipsiţi total de iubire (precum susţii şi dumitale dragă surioară Simona) şi că sfinţenia predomină doar acolo unde este pacea.
sectele inclusiv şi papistaşismul nu au deplinătatea Sfinţeniei, cu toate că Domnul singur va Judeca!
sunt şi sectarii apăraţi, însă, Biserica Ortodoxă are o singură poziţie – toţi care nu sunt Ortodocşi – SUNT ERETICI sau PĂGÂNI!
cineva dintre Sfinţi zice: NUMAI CREŞTINUL PRAVOSLAVNIC (ORTODOX) POATE FI OM BUN, RESTUL NIMENI NU POATE FI OM BUN!
Ce e mai mare la om decât numai Credinţa sa? NIMIC!
omul fără credinţă este cu trupul viu, iar cu sufletul mort!
desigur că contează ce crezi şi cum crezi!
că ateiştii cred în moarte veşnică!
evreii cred că antihrist va fi trimisul!
musulmanii se închină vinerea cu capul în pământ, şi mă gândesc, de ce anume vinerea, şi apoi mi-am adus aminte că, Sf.Cuv.Pelagheea de la Reazani a zis, în sărbători toţi (sau nu chiar toţi) dracii îşi înfibg coarnele în pământ şi stau aşa toată ziua, la fel şi creştinii care făcând metanii cu capul lipit de pământ mult timp – sunt batjocoriţi de draci, de aceea că metania înseamnă – mă lepăd de tine satană, de aceea şi trebuie: capul plecând încet- însă îndată ce se atinge capul de mâini sau chiar pe podea – se ridică cât mai urgent în picioare.
apoi mă gândesc, de ce musulmanii stau anume vinerea şi se roagă (clar cui), apoi îmi dau seama că, posibil că Hristos a vost vineri omorât! cu asta biruind pe satană, legându-l, şi ruşinându-se toţi dracii!!!
Vineri – la creştinii ortodocşi trebuie să fie post negru în toate săptămânile din an, înafară de sărbători, iar la musulmezi e sărbătoare, şi încă cum îşi poziţionează trupurile sale, la fel ca dracii.
de păgâni tac
budiştii la fel acolo
şi cine a mai rămas?
Iată de ce omul nu poate fi bun decât Creştinul Ortodox, fiind-că numai pe dânsul l-a învăţat Dumnezeu porunca: pe aproapele tău să-l iubeşti ca pe tine însuţi!
şi încă să-ţi iubeşti vrăjmaşii proprii (nu cei ai familiei sau ai neamului, ci proprii, personali, care te ameninţă pe tine, căci ei sunt făcătorii de bine)!
mă rog să mă ierţi dragă soră Simona, şi toţi cei care vă smintiţi poate de cele citite, dar să amestece adevărul cu minciuna îi este benefic doar vrăjmaşului rodului omenesc!
să ne fie frică de Hristos Cel ce Este şi Cel ce Vine şi Cel ce Va Fi!
Hristos a Înviat!
Hristos a Înviat!
Hristos a Înviat!
frate „mare pacatos” foarte bune poze si la tema chiar,dar stii ce vor zice fratii nostri sus numiti,ca „aici e dragoste adevarata intre capii bisericilor,intre bisericile noastre si ale lor si ca ce e rau in a fi toti uniti in aceeasi biserica,in aceeasi credinta,si fiindca ne iubim noi asa tare ia de ce sa nu facem si niste fotci,sa vada si lumea dragostea noastra adeavarata!!!!!”frans si simona ce faceti voi dragi copii?reveniti-va!!!
de-acord. Ce dragoste poate fi intre bine si rau, intre adevar si minciuna?
Nepomenirea până la schimbarea Sfintei Liturghii a Patriarhului, adică după ce vor face aşa-zisul al 8-lea sobor ecumenic, al spurcaţilor de fapt, precum ne zic Sfinţii, atunci vor schimba sau vor anula „Crezul” sau „Tatăl nostru”.
Nu este Binecuvântare de sus, şi cei ce nu-L pomenesc pe Patriarh nu au Har!
Trebuie de pomenit pentru statutul de Patriarh, dacă nu este vrednic.
Catacombnicii pot pomeni astfel „Pomeneşte Doamne pe toţi Patriarhii Bisericii Ortodoxe de Răsărit..”
Fraţilor şi surorilor:
Frans, Simona,
asta ce, e fotoşop?!
argumentaţi-mi ce e asta, din punct de vedere Canonic:
http://mucenicul.files.wordpress.com/2010/02/erezie9.jpg
http://deveghepatriei.files.wordpress.com/2013/01/iuda-ciobotea.jpg?w=500&h=348
http://apologeticum.files.wordpress.com/2012/01/ecumenism-patriarhie-2012.jpg
şi acum răspundeţi-mi, ce e aceasta – aparat de fotografiat?
http://www.youtube.com/watch?v=Bq3OaZmtiOo&list=PLaAGUncDCMFPbghmoyYqJWJiIgQ8NHzJu
şi dacă răspunsul este „DA”, argumentaţi-mi din ce cauză mie, nu vor să-mi elibereze nici un act cu cod până nu intru în cabina asta a lor?
răspundeţi direct şi concret, aşa întrucât: da să fie da şi nu să fie nu, restu-i de la mikiduţă!
simona draga ma bucur pentru tine ca ti-ai mai gasit un tovaras aici pe pagina.frans!ce ar fi sa va faceti voi amindoi o pagina separata pe un blog si sa abordati acolo ce vreti voi,ca sa nu va fie urit.
APARATORUL,MULTUMIM DE ARTICOL E BINEVENIT SINCER!!!!!
Menirea creştinului autentic -pios şi păstrător al Învăţăturii lui Iisus Hristos,- este să iubească şi se roage pentru întreaga Creaţie a lui Dumnezeu, adică pentru toţi oamenii -indiferent de rătăcirile lor,iar printre aceştia se pot număra chiar şi ierarhi ai bisericii noastre ortodoxe. Apoi, creştinul autentic îşi întăreşte dragostea prin bunăvoinţă, caritate, fapta bună faţă de TOŢI fraţii şi surorile sale, lăsând judecăţile de tot felul pe seama Domnului şi Stăpânului, că toate sunt incluse în planul Său, şi nimic nu se înfăptuieşte fără încuvinţarea Sa. Fraţilor şi surorilor, vă tulburaţi în van, ba mai smintiţi şi pe alţii fără de a fi în menirea şi nici în puterea noastră de a înţelege planul dumnezeiesc.
Frans,
Cuvantul tau este plin de maturitate duhovniceasca , dar nu stiu ce se intampla cu acei oameni care au cazut intr-o frica inexplicabila, datorita a catorva judecatori , care s-au ridicat deasupra si in numele tuturor crestinilor ortodocsi , ca sa ne porneasca unii impotriva altora , de parca ar dori sa rupa Biserica in doua.Dar daca nu avem intaistatatori , s-ar putea spune ca nu mai avem nici Biserica , conform criticilor acelora care se erijeaza in povatuitori indrituiti .Totusi foarte putini in Romania sunt atinsi de aceasta isterie , care se intinde uneori pana la ereziile evului mediu ( vezi pamantul este plat ), sau nu mai facem fotografii , nu mai semnam nimic , nu mai avem acte de identitate , caci toate sunt lepadare de Dumnezeu.Este incredibil unde se poate ajunge .Si totusi , se poate vedea clar ca in spatele acestor distorsiuni , se afla ceva necurat , deoarece se forteaza nota prin postarea a numeroase texte false , atribuite unor sfinti si se vorbeste obsesiv despre erezia ecumenismului , desi nimic nu s-a schimbat in dogmatica ortodoxa a BOR .
Niciodata n-am azit ca un crestin ortodox sa foloseasca expresia de ‘planul lui Dumnezeu’. Dar am auzit cum vorbesc despre planul lui Dumnezeu, Baptistii si alti sectari.
exemplu de expresie care am auzito:’Dumnezeu are un plan special pentru mine.’, si alte expresii de genul acesta.
Nicoleta și Nika,
Am găsit acest material care vine cu mai multe răspunsuri la întrebările voastre, pe care mi le-am pus și eu. Cine caută, găsește:
http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6580
Doamne, ajută!
E corect ceea ce zici, dar trebuie sa shtim ca biserica nu poate exita fara episcop, aici se pierde succesiunea apostolica, si in cazul in care nu il pomenim pe patriarh atunci ai cui sintem? e usor sa zici: nu-l mai pomenesc pe patriarh! Dar atunci cind vii cu o problea trebuie sa dai macar si o solutie…
Poate să-mi spună şi mie cineva după ce canoane se conduc cei care au trecut la nepomenirea Patriarhului Kiril?
Şi unde se duc la slujbe, unde se împărtăşesc? Nu e atât de simplu să treci la nepomenire…
Ati publicat un articol in care se vorbeste despre ecumenismul in Patriarhia Română, dar despre ecumenismul din Patriarhia Rusa nu ne spuneti nimic?! Doar noi, Biserica Ortodoxă din Moldova, suntem fiii duhovniceşti ai Patriarhiei Ruse!… Mulţi creştini s-au smintiti de ecumenismul care se desfăşoară în Patriarhia-Mamă Rusă şi au trecut la nepomenirea Patriarhului Kiril… Cei care încă îl pomenesc pe Patriarhul Kiril se gândesc dacă mai este mila şi harul lui Dumnezeu asupra lor, căci dacă Patriarul BORuse încalcă canoanele şi se întâlneşte cu ereticii, automat acest păcat se răsfrânge şi asupra tuturor ortodocşilor din Patriarhia Rusă. Grele timpuri mai trăim, grele încercări. Cum să procedăm ca să fie bine…?!