1 Care lupta este mai mare, decat a aceluia ce voieste a se birui pe sine insusi? Si munca noastra ar trebui sa fie aceasta: a ne birui pe noi insine, a dobandi din zi in zi mai multa putere asupra-ne si in tot ceasul a face un pas inainte pe calea binelui.

2 Cateodata suntem porniti de patima, si noi credem ca e ravna.

3 Cel slab cu duhul si robit carnii (trupesc), greu se poate slobozi din lanturile poftelor lumesti. Dupa ce a dobandit ce a poftit, el va fi dezamagit ca aceasta nu l-a apropiat cu nimic de pacea pe care a cautat-o. Asadar, nu este pace intru inima omului trupesc, care o cauta in lucrurile din afara; ci ea locuieste in omul duhovnicesc.

4 Chemarea omului este a patimi si a se osteni, iar nu a petrece in lene si vorba desarta.

5 Daca in ziua ispitei si a necazului vei fi statornic in rabdare, aceasta inseamna nadejde de mare spor pe calea binelui. Caci nu numai prin fuga sau prin impotrivire violenta se poate birui ispita, ci prin multa rabdare si incredere in Dumnezeu. Deci, ispititi fiind, sa nu deznadajduim, ci cu ravna mai mare sa rugam pe Dumnezeu ca sa se indure a ne da ajutor.

Citeşte şi:  Cine ridică sabia împotriva lui Hristos, acela ţine inima sa în vârful săbiei

6 Doi vrajmasi avem noi, care nu ne lasa in pace: a) patimile, care bat inima noastra precum valurile marii si b) lucrurile trecatoare ale veacului, cu care ne ocupam prea mult.

7 Este grea, foarte grea, lupta impotriva noastra si osteneala acestei greutati ne sperie. In toate ocaziile, cauta mijlocul prin care te-ai putea face mai bun.

8 In ispite si tulburari se cunoaste sporul omului in viata cea buna. Ele sunt piatra de incercare prin care se vadeste adevarata vrednicie a omului, si prin care se purifica virtutea. Caci nu e lucru insemnat a avea evlavie si ravna acolo unde nu este greutate si primejdie.

Citeşte şi:  Cea mai bună rugăciune este aceasta: „Doamne! Toate le știi, fă cu mine precum voiești!”

9 Infraneaza lacomia de la mancare si bautura. Nu fii niciodata de tot fara indeletnicire: ci citeste, sau scrie, sau te roaga, sau cugeta lucruri duhovnicesti, sau lucreaza cu mainile ceva spre folosul obstei. Sa nu fii lenes in cele obstesti si silitor numai in ale tale.

10 Pe om il costa mai mult de a se supune pornirilor sale, decat a le invinge; si daca lupta impotriva patimilor e grea, o pace nespusa este fructul ei; sa nu ne temem de munca ei, caci va fi de scurta durata si apoi urmeaza odihna vesnica.

11 Stai impotriva aplecarilor tale rele inca de la inceput si te dezvata de raul obicei, ca nu cumva cu incetul sa ajungi la mai mare greutate.

Citeşte şi:  Mustrând răul, deseori nu iese nimic. Arătând însă binele, răul se mustră el singur

12 Sunt oameni care stau neclintiti impotriva ispitelor celor grele, iar de cele marunte, din toate zilele, adeseori sunt biruiti – si aceasta pentru ca sa se smereasca, si sa inteleaga ca nu trebuie, de vreme ce sunt atat de slabi in luptele cele mici, sa se increada prea mult puterilor lor, in cele mari.

13 Viata omului pe pamant este o vesnica lupta: contra diavolului, contra lumii si contra lui insusi. Cel ce nu ingrijeste de micile lucruri, va cadea incetul cu incetul.

14 Vrei sa tragi folosul in vederea caruia Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi? Recunoaste-ti ticalosia, slabiciunea, neputinta si umileste-te din ce in ce mai mult.
.
Sursa bibliografica:- “Urmarea Lui Hristos” , Editura Bunavestire, Bacau, 1996