Sunt femei care refuza sa intre in biserica in perioada menstruatiei pe motiv ca sunt necurate.

Altele, pentru ca asa au fost sfatuite. Oare simpla curgere a sangelui aduce necuratie? Sa ne desparta de Hristos trasaturile fiziologice feminine? Menstruatia, ca slabiciune a firii omenesti, poate fi pusa pe acelasi plan de egalitate cu un pacat savarsit cu voie?

Raspunsul la intrebarea „In ce consta necuratia femeii la ciclu?”, l-am gasit in Canonul 1 al Sfantului Atanasie cel Mare care spune: „… Spune-mi mie, iubite si prea cucernice, ce pacat, sau necuratie, are o scurgere fireasca. Aceasta ar fi tot asa ca si cum cineva ar voi sa aduca invinuire pentru secretia ce se elimina prin nari, si pentru scuipatul ce se elimina prin gura; dar avem sa spunem inca mai multe si despre curgerile din pantece, care sunt necesare celui viu pentru viata.”(1)

Ciclul lunar nu indeparteaza pe nimeni de la rugaciune. Nu cred ca cineva se opreste sau ar trebui oprit din vorbirea cu Dumnezeu din acest motiv. Sfantul Atanasie cel Mare vede in neparticiparea femeii la viata din biserica in perioada ciclului o amagire a diavolului care trebuie inlaturata.

Citeşte şi:  După cum viermele roade lemnul, așa merge și patima trândăviei mănâncă măduva vieţii duhovniceşti

De unde atunci neintelegerea legata de neparticiparea femeii in perioada menstruatiei la rugaciunea din biserica?

Exista un canon atribuit Sfantului Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei, in care se spune: „Iar in privinta femeilor, care au curatirea lunara, daca se cuvine, aflandu-se ele asa, sa intre in casa lui Dumnezeu, socotesc ca si a intreba este de prisos; deoarece cred ca nici ele fiind credincioase si cucernice n-ar indrazni aflandu-se asa, sau sa se apropie de masa cea sfanta, sau sa se atinga de Trupul si de Sangele lui Hristos; caci nici ceea ce avea curgerea sangelui de 12 ani, nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihanit a se ruga, oricum ar fi cineva, si a-si aduce aminte de Stapanul, oricum s-ar afla, si a se ruga spre a dobandi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat si cu sufletul si cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte, si de Sfintele Sfintilor”. (Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei)

Citeşte şi:  Ce semnificaţie au culorile veşmintelor preoţeşti în Biserica Ortodoxă

Din textul Sfantului Dionisie reiese ca ii este interzis femeii sa intre in biserica in perioada menstruala.

Insa, cei care citesc acest canon pierd din vedere ca in vremea in care a trait Sfantul Dionisie – secolul III, toti cei care erau prezenti la Sfanta Liturghie se impartaseau, ceea ce nu mai este valabil si in zilele noastre.

Din acest motiv parintele pune un semn de egalitate intre a intra in biserica si a primi Trupul si Sangele Domnului. Sigur ca avem canoane care interzic impartasirea femeii in perioada menstruatiei, dar nu avem canoane care sa interzica intrarea in biserica a femeii pentru rugaciune in perioada ciclului. Deci, ea poate intra in biserica sa se roage, nu poate insa sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului.

Se invoca si textul de la Levitic 12, 2, unde se spune ca lauza este necurata ca la menstruatie „cum e necurata in zilele regulei ei”. Dar necuratia in Vechiul Testament nu era limitata doar la femeile aflate in aceasta perioada. Sa nu uitam ca in Vechiul Testament se vorbea si de animale curate si animale necurate.

Citeşte şi:  Ia aminte la două gânduri şi teme-te de ele. Unul îţi spune: „Eşti un sfânt!”, altul: „Nu te vei mântui!”

Ori daca Petru este indemnat de Dumnezeu sa manance din animalele pe care el le considera „spurcate” (Fapte 10;10-16) si i se descopera ca poruncile din Vechiul Testament nu mai trebuie tinute in Testamentul cel Nou (Fapte 15;7-11), de ce nu am vedea si in spusele Sfantului Atanasie cel Mare (citat mai sus) o descoperire dumnezeiasca din care sa retinem ca femeia in perioada menstruatiei nu mai trebuie numita necurata?

Necuratia acum vine din inima, dupa cum ne descopera Mantuitorul: „Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om. Ca din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sunt cele care spurca pe om.

(1) (Matei 15,11; 17-20).

Adrian Cocosila