În primul rând să definim noțiunea de schismă. Schisma înseamnă ruptură, sciziune sau dezbinare. Dacă cineva se rupe de Biserică se spune că face schismă. Schisma sau ruptura se pot realiza între mai multe persoane pe motive ideologice sau pe alte motive.

Atunci când ne referim la schisma bisericească trebuie să ținem cont de faptul că Biserica nu se poate divide, rămâne mereu Una, așa cum spune Simbolul de Credință, ea fiind Biserica Ortodoxă, întemeiată de Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu celui Viu pe Piatra Credinței, pe care nici porțile iadului nu o vor birui. Hristos rămâne în veac în Biserică și Biserica e Trupul Lui. Împărtășindu-se în fiecare duminică cu Trupul și Sângele Lui Hristos (canonul apostolic) credincioșii rămân uniți cu El, fiind cărămizi vii ale Bisericii, mădulare ale Trupului lui Hristos, hrănindu-se necontenit cu Trupul și Sângele lui Hristos Dumnezeu în Sfânta Liturghie.

În momentul în care apare un sinod eretic care distorsionează învățătura de credință, așa cum așa-zisul Sinod din Creta o face, introducând logica omenească și diavolească în Biserică, folosind învăluirea și limbajul ecumenist care vorbesc de falsa unire (unitate), folosind un limbaj duplicitar, întortocheat, filosofic, care te bagă în ceața relativismului, creștinul își pierde orice reper al credinței, reper fiind nimic altceva decât Dogma Ortodoxă. Unitatea și Unicitatea Bisericii Ortodoxe, singura mântuitoare, exclud de la mântuire pe toți cei care sunt eretici. Sinodul din Creta introduce logica incluziunii (a acceptării ereticilor ca biserici nedepline), limbajul de lemn care în ansambu este erezie. Întotdeauna Sinoadele Ecumenice autentice au clarificat, au delimitat Biserica de erezie, nu au derutat așa cum acest pseudo Sinod o face. Deruta este de la demoni, demoni ce ne obligă la un dialog pe o platformă protestantă numită Consiliul Mondial al Bisericilor, un dialog fără roade, în care se pierde identitatea ortodoxă, apărând o dogmă nouă (dogma relativismului sincretist ecumenist). Cei care acceptă acest sinod din Creta intră în schismă cu Hristos și cu Biserica Lui Ortodoxă și rămân în afara Adevărului.

A fi în schismă cu Hristos și, prin urmare, cu învățătura Lui, înseamnă a fi în schismă cu Biserica Ortodoxă, al cărei Cap este Hristos. Indiferent că cei care acceptă Sinodul Eretic sunt patriarhi, episcopi, mitropoliți, mănăstiri, Muntele Athos, Părinți îmbunătățiți, etc, toți aceștia în momentul în care acceptă Sinodul eretic, intră în schismă cu Hristos.

De aceea schisma nu înseamnă o ruptură între oameni sau între Bisericile Locale, ci înseamnă ruptura de Hristos și de Biserica Lui. Mai mare frică trebuie să avem de a ne rupe de Hristos decât de a ne rupe de oameni. Știm că marea schismă de la 1054, a fost ruptura Apusului întreg de Biserica cea Una, de aceea oricând poate exista o altă mare schismă, de care Dumnezeu să ne ferească. Dacă însă rămânem indiferenți și acceptăm schisma cu Hristos din dorința de a păstra unitatea dintre noi, ne vom găsi cu toții în afara Bisericii lui Hristos. De aceea singurul motiv de îngrădire și de întrerupere a pomenirii Ierarhilor ce acceptă Sinodul eretic din Creta este să nu ne găsim lipsiți de Hristos și de Biserica Lui Ortodoxă.

Sperăm însă ca Sinodul Bisericii Locale din România, să respingă acest Sinod tâlhăresc ca să nu rămână în afara Împărăției lui Hristos, ci să rămână în istorie ca salvatorul Ortodoxiei. În descrierea a ceea ce s-a întâmplat în Creta, Mitropolitul Hieroteos Vlahos ne mărturisește despre poziția impecabilă pe care BOR a avut-o inițial, retrăgându-se de la discuții. Dar, în cele din urmă, BOR a cedat și a semnat textele eretice. Acum este șansa mântuirii sufletelor ierarhilor și credincioșilor prin respingerea fermă și sinodală a pseudo Sinodului din Creta de către Sinodul BOR.

Actualizare:

O Biserica Locala ( o Mitropolie, Arhiepiscopie, Patriarhie) cade in schisma cu Biserica Ortodoxa in intregul Ei atunci cand accepta, adopta, promoveaza, implementeaza o alta invatatura decat cea ortodoxa. In mod firesc celelalte Biserici Locale intrerup comuniunea cu acea Biserica Locala care ar adopta o erezie. Astazi starea Bisericilor Locale este atat de jalnica incat nu au puterea, taria, credinta de a inceta pomenirea cu celelalte Biserici Locale care invata o erezie de frica „schismei”. Asta arata o stare nefireasca a Bisericii. Noua eclesiologie si dialogul propus de Creta este in sine o erezie, dar starea generala a elementului omenesc din Biserica nu se ridica la nivelul a ceea ce insemna Ortodox. Dar chiar si asa, intre Bisericile Locale care accepta erezia si Biserica Ortodoxa in intregul Ei( Katholokotita) se produce o schisma la nivel de Doctrina, de Dogma. Asa cum a fost initial schisma calendarului, chiar daca exista o unitate la nivel liturgic in celelalte privinte, putem vorbi de o schisma liturgica, acum insa avem si o schisma la nivel de Eclesiologie, de vedere asupra dialogului cu eterodocsii, pe care nu-i mai anatematizam si nu mai identificam erezia in propria Biserica ca sa o taiem prin anatema ci o promovam la nivel sinodal.

Scopul pentru care ținem Dogmele Drepte este comuniunea directa si nemijlocita cu Hristos Dumnezeu-mantuirea sufletului si de a ne vindeca de propriile patimi si de propriul egoism și mândrie. „Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in Duh si in Adevar” Ioan 4, 24 Dacă Dogma Drepată și lupta pentru păstrarea ei nu duc la eliberarea de mandrie, vanitate, egoism, și nu se cultiva dragostea fata de toată faptura și ingaduința, atunci Dogma Dreaptă rămane moartă, nelucratoare si nevindecatoare pentru fiecare dintre noi. Dacă în spatele luptei pentru apararea Dogmei Drepte se ascund patimile noastre pe care le scoatem la iveală- ura, invidia, nerabdarea, atunci pastrarea unui Adevar teoretic, care nu ne vindecă, rămane pentru noi doar un Adevar teoretic, și nu ne deosebim de islamiști și nici de ecumeniști care răman și ei nevindecați, pentru că le lipseste Dogma Dreaptă pe care o hulesc, care dacă ar fi primit-o ar fi putut să se vindece. Dogma Dreaptă nu mântuiește fară Dreapta Viețuire. Dacă nu avem delicatețea sfinților, dragostea, bucuria, pacea și ura și incrîncenarea doar împotriva ereziei, a hulei împotriva Duhului Sfânt care este erezia din Creta atunci nu facem decât sa ne mascăm propriile patimi în spatele luptei pentru Dreapta Credință.

Pr. Matei Vulcanescu

Protopresbiter al Sfintei Mitropolii a Pireului