Calomnia este un mare rău. Așa cum mica timonă conduce toată corabia oriunde dorește, de asemenea, limba duce o persoană fie spre bine, fie spre rău.

Sfinții părinți condamnă foarte mult judecatul păcatelor, greșelilor sau obiceiurile rele ale altor oameni. Când îl judecăm pe fratele nostru, ne condamnăm la un mare păcat. Dar când ne vom acoperi fratele, Dumnezeu ne va proteja și de păcatele mari.

Citeşte şi:  Căutăm şi batem – însă dăruirea este la voia Împărţitorului darurilor, Care împarte ca un stăpânitor cui vrea El

Când expunem pe fratele nostru, alungăm harul lui Dumnezeu departe de noi și El ne permite să cădem în aceleași păcate, astfel încât să aflăm că suntem cu toții slabi și că harul lui Dumnezeu ne susține.

Cine își păzește limba își păzește sufletul de mari păcate și căderi dureroase. Cauza principală a criticilor și calomniei este mândria și egoismul, deoarece unii se consideră mai buni decât ceilalți. Din acest motiv este foarte benefic pentru o persoană să gândească despre sine că este dedesubtul tuturor și, astfel, îi va considera pe frații săi mai presus de el; iar Dumnezeu îl va izbăvi de patimile cele mai spuse mai înainte.

Citeşte şi:  Sf. Anatolie al Optinei: Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi

Dacă ceva te împinge la critici în orice problemă cu privire la un frate sau la mănăstire, încearcă să te rogi în legătură cu această chestiune, fără să o treci prin judecata rațiunii tale. Dacă vă transformați în voi înșivă prin rugăciune, smerenie și tânguire, veți găsi o comoară duhovnicească; păstrați mândria și criticile departe de voi.

Citeşte şi:  Prin suflet, comunicăm cu puterile cerești, în vreme ce prin simțurile trupului venim în contact cu cele pământești

Bazat pe părintele Efrem din Arizona