„După izbândă cu noroc ce făcusă Bogdan vodă în Țara Leșască, iată-i veni de la Dumnezeu osânda asupră, cum grăiește și prorocul David, psalm 7: Lac sapă și-l scurmă și căzu în groapa care au făcut…”[1].

„Neștiutoare fire omenească și de primejdiile sale […]. Bine dzice Sfânta Evanghelie: Cu ce măsură măsuri, măsura-ți-să-va”[2].

„Și așea s-au aședzat Constantin-vodă, feciorul lui Ieremiei-vodă cel mai mare, la domniie, cu bucuriia țărâi, avândŭ țara nedejdea că va urma pre tată-său. Ce departe au fostŭ Constantin-vodă de acéie fericiie. Ce precum dzice Iisus-Sirah: Vai de acéie cetate, unde este domnul tânărŭ”[3].

„Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritŭ trebuiește, că oricum este, de la Dumnedzău este. Precum dzice Svinta Scriptură: […] Nu-i niceo putére, fără de la Dumnedzău dată”[4].

Citeşte şi:  Adevărul este că magia nu are culori. Nu există magie albă sau neagră, ci magie sau vrăjitorie

„Iară cuvântul și sfat înțeleptŭ den singură hirea izvoréște, până în cât ieste, precum dzice și Înțelepciunea lui Solomon: […] Den rostul direptului izbucnéște înțelepciunea”[5].

„Ce turcii cu săgeți de bumbacŭ ucig pre oameni și lor pot să slujască acéle cuvente a Sfintei Scripturi: […] Muiatu-s-au cuventele lor mai mult decât untŭ-de-lemn și acele sânt săgeți”[6].

„Iară nu omul, ce Dumnedzău sfărâmă războaiele, precum dzice Scriptura: Господь сбкрушѧ брани”[7].

„…fugindŭ den târgoviște Mihnea-vodă și simțindu-se în faptele sale céle mai multŭ decât păgânéști, cu furiș de Racoții, în Ardeal, unde-și ș-au borât curând și sufletul în prăpăștile iadului. Și cum scrie Sfânta Scriptură: […] Perit-au pomenirea lui cu sunet”[8].

Citeşte şi:  Ce duh era în Sfinţii Părinţi, ce zbor ceresc, ce dispreţ faţă de toate amăgirile lumeşti!

„Sângur [Însuși] Mântuitorul nostru, Domnul și Dumnezeu Hristos, ne învață, zicândŭ: […] Cercați Scripturile”[9].

„Și-n scurtă vreme cădzu blăstămul mai degrabă pe Dumitrașco Ceaurul vel-logofătŭ, fiind sfetnic, că-i scută Dumnedzău viiața. […] Să stinsă pomenirea lui cu sunet, și moșâile lui cădzură la mâni streine. […] Că lacrâmile săracilor nice soareli, nice vântul nu le poate usca. După cum dzice și Iisus Sirah, că ruga smeritului nuori în cer pătrunde”[10].

„Precum dzice Scriptura: Nu va folosi averea în dzioa urgiii”[11].

„Dzice Hristos la Evanghelii că, dacă s-ar împuți sarea, bucatile cu ce s-or săra [?]”[12].

Citeşte şi:  Sfântul Nicolae Velimirovici: Ai grijă de inima din inima ta!

[1] Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită de P. P. Panaitescu, repere istorico-literare alcătuite de Mircea Scarlat, Ed. Minerva, București, 1987, p. 82.

[2] Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei. De neamul moldovenilor, ediție îngrijită de P. P. Panaitescu, Ed. Minerva, București, 1979, p. 20.

[3] Idem, p. 30. [4] Idem, p. 45. [5] Idem, p. 64. [6] Idem, p. 77. [7] Idem, p. 127.

[8] Idem, p. 177. [9] Idem, p. 192.

[10] Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită și glosar de Iorgu Iordan, Ed. Minerva, București, 1980, p. 109.

[11] Idem, p. 245. [12] Idem, p. 299.