In coliba intunecoasa
Din carne si os lucrata
A intrat Hristos deodata
Nu faclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frange,
Ci El Insusi, trup si sange
Preschimbat pentru faptura
Intr-o scumpa picatura,
Dulcea Cuminecatura.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer stralucit
Cu bolta de margarit
Si pe ea soare si stele
Cu luceferi printre ele.
In mijloc tron luminos
Si pe el Domnul Hristos
Care mult Se bucura
Duhul Sfant Se alatura
Si acolo ramanea
Si acum si pururea.
Si noi Doamne ne-am sculat
Colibele-am curatat
Usi, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intra si la noi!
Trup, tu dormi?
Somnul te paste?
Suflete, scoal’ si cunoaste
Luminos prunc ca Se naste
Din Palatul Treimii
In pestera inimii.
Dar pruncul cine mi-i?
E Hristosul Dumnezeu
Coborat in pieptul meu.
Maica Sfanta-n brate tina-L,
Ingerii cu raze inchina-L.
Eu nu dorm, trupul lin spune,
Ci-nclestat de-o grea minune
Stau in muta rugaciune.
Sa ma misc nu se cuvine,
Ci cu Harul care vine
Raiul tot se afla-n mine”