Una din teoriile vehiculate de ecumenişti, după sinodul tâlhăresc din Creta, este aceea potrivit căreia ecumenismul n-a fost condamnat sinodal. Este o eroare deliberat răspândită pentru ca aceştia să se pună la adăpost în faţa numeroaselor critici venite din toate laturile Bisericii.

Condamnarea implicită a ecumenismului de către Sinoadele Ecumenice

Condamnarea implicită a ecumenismului de către Sinoadele Ecumenice

Ecumeniştii ştiu prea bine că, în vremea noastră, este imposibilă reunirea unui Sinod Ortodox. Sinoadele Ecumenice au condamnat implicit ecumenismul, deoarece la vremea aceea acesta nu era constituit ca sistem doctrinar eterogen, eretic şi antihristic. O seamă din ereziile condamnate de Sinoadele Ecumenice sunt astăzi linii de forţă ale ecumenismului. Aş alege câteva exemple care ilustrează afirmaţia anterioară.

–Arianismul se regăseşte în ecumenism, prin mai multe grupări care nu recunosc Dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Arianismul a fost condamnat la Sinodul I Ecumenic, Niceea, 325.

Citeşte şi:  IPS Marcu de Hios: „Este incompatibila calitatea de crestin cu cea de membru Rotary”

–Învăţătura dreaptă despre Maica Domnului a fost stabilită la Sinodul III Ecumenic, Niceea, 431. Acesta a statornicit precum că Preacurata Fecioară Maria nu este ,,Născătoare de om’’cum susţinea ereticul Nestorie, ci ,,Născătoare de Dumnezeu’’, formulă care a intrat în viaţa Bisericii pentru veşnicie. Nestorianismul a fost condamnat, Nestorie a fost caterisit şi îndepărtat din Biserică. Astăzi, dreapta învăţătură despre Preacurata Fecioară Maria, nu se mai regăseşte în ecumenism şi nici măcar la papistaşii propovăduitori ai imaculatei concepţii. Doar Sfânta Biserică Ortodoxă păstreză sublima învăţătură, în toată puritatea ei.

-Iconoclasmul e la loc de cinste în toate încrengăturile ecumeniste. Dreapta învăţătură despre Sfintele Icoane a fost restabilită la Sinodul VII Ecumenic, Niceea, 787. Împărăteasa Teodora, cinstitoare a Sfintelor Icoane, a stăruit ca în anul 843 să se dea acestora cinstea cuvenită, rămasă pururea neschimbată în Biserica noastră. Din acel an, prima Duminică din Postul Sfintelor Paşti este numită a Ortodoxiei, ca o biruinţă a Bisericii lui Hristos asupra ereziilor trecute, prezente şi viitoare, până la sfârşitul veacului. Atunci se citeşte Sinodiconul prin care se anatemizează ereticii tuturor timpurilor, din toate locurile.

Citeşte şi:  Sfântul Irineu al Lyonului: despre viitoarea apostazie din timpul lui Antihrist şi despre sfârşitul lumii

-Păcatul sodomit. Homosexualii de toate felurile au găsit câmp favorabil de manifestare în Babilonul ecumenist. În acestă cloacă se încearcă atragerea Bisericii noastre, cu largul concurs al pseudo-ierarhilor români. Mai trebuie să spunem că Dumnezeu a nimicit cele două cetăţi, Sodoma şi Gomora, pentru acest păcat teribil, cultivat de ecumenişti?

-,,Preoţia’’ femeilor. Ecumeniştii, îndeosebi cei anglicani, au un ritual căruia-i spun hirotonie, în urma căruia femeile, zic ei, dobândesc slujirea preoţească în treptele de preot sau episcop. Sfintele Canoane interzic cu asprime intrarea femeilor în Sfântul Altar, şi-atunci cum ar putea Biserica lui Hristos să se amestece cu asemenea rătăciţi, inspiraţi de puterile iadului?

Citeşte şi:  Răspuns la comentariul: "Iconoclaștii au interzis reprezentarea lui Hristos pentru că natura Sa divină nu poate fi reprezentată."

Consider că Biserica Ortodoxă Română, Poporul lui Dumnezeu, nu face parte din mişcarea ecumenistă, nici nu s-ar putea întina cu asemenea prezenţă. Din mişcarea ecumenistă fac parte pseudo-ierarhii români, care caută să ne târască pe toţi în acest Babilon antihristic. Nu vor reuşi. Cele mai sus scrise sunt suficiente pentru a arăta intransigenţa Bisericii noastre, în veacurile trecute, faţă de ereziile şi rătăcirile pierzătoare de suflete.

Presbiter Ioviţa Vasile